7,215 matches
-
apărut simultan Ulysses și The Waste Land, au fost o epocă a refuzului. Scriitorii se revoltau împotriva convențiilor știute, sub aparența falsă că s-ar revolta împotriva literaturii, pentru a o înlocui cu viața însăși. Nu era vorba de înlocuirea imaginarului cu realul, ci de schimbarea la față a literaturii, care de nouăsprezece veacuri și mai bine făcea în fond același lucru: spunea o poveste despre un trecut care ducea inevitabil la un prezent și care aștepta un viitor. Mai era
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trecutul respiră în fiecare moment prezent, în fiecare gând care se naște sub ochii noștri. Trecutul eroului se confundă cu trecutul literaturii, și e veșnic parodiat de prezent. Saltul secolului XX este trecerea de la ordinea cronologică (mod de ordonare a imaginarului, timp de cel puțin nouăsprezece secole) la acceptarea accidentalului ca regulă a realului. Logica are alte coordonate odată cu Einstein și Freud, inteligența umană se eliberează de pașii mărunți pe care-i făceau curentele literare anterioare, refuză micile revolte și începe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
căpătăm în final nici iluzia vieții, nici măcar adevărul despre joc. Pentru autorii Desperado, în esență (indiferent de afirmațiile lor tendențioase, cum că nu vor decât să amuze lectorul cu o față a realului), realul nu există, ficțiunea îl inventează. * Confundarea imaginarului cu realul este premeditată. Romanul Desperado e un drog care creează dependență. După ce-l citim, revenim foarte greu la lectura unei singure convenții (Dickens, Galsworthy, chiar Joyce). Amestecul de planuri de toate felurile, turnul ui Babel care este textul Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și protagonistul poemului până în acest moment. Ultima parte a poemului (Spusele tunetului) începe cu ecouri din patimile lui Cristos, pentru a se extinde la coșmarul întregii istorii a omenirii. Civilizația se prăbușește, poemul a înaintat de la prea multă realitate la imaginar, la desprinderea de real. După ce eroul a descoperit Tamisa și a început un pelerinaj către ultimul râu și ultimul uscat sterp, ajungem în sfârșit pe Gange, unde Tunetul, forța supremă a fertilității, care poate readuce viața în tărâmul pustiu, rostește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prozatorii la un moment dat granița dintre ceea ce numim de comun acord lumea reală și o altă lume, care există și ea, dar mai ales în închipuire, lumea imaginară, lumea amintirii și născocirii. Într-un cuvânt, granița dintre real și imaginar. Cred că suntem toți ființe hibride, ambigue, care locuim în ambele lumi, și le putem percepe pe ambele cu lirism. De îndată ce ne dăm seama cât de amenințată e granița dintre ele, intervine ironia. LV. Una din temele centrale ale romanelor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar verosimil în fața a ceea ce este posibil, dar neconvingător" (cap. 24). Ceea ce este adevărat (adică ceea ce s-a întâmplat) este o categorie a realului, în timp ce verosimilul, definit de el drept "ceea ce se produce cel mai adesea", este o creație a imaginarului. Plauzibil, verosimilul este acceptabil pentru opinia comună, adică, la teatru, de către public. Arta ficțiunii dramatice constă în a inventa ceva credibil. Această diferență constituie, în ochii lui Aristotel, superioritatea literaturii asupra cronicii. Spre deosebire de cronicar, situat în registrul particularului, care narează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de rudenie", ca să reluăm termenii lui Lévi-Strauss, se află la originea conflictului care opune personajele raciniene. Dacă Racine își începe ucenicia în teatru cu Tebaida sau Frații dușmani (La Thébaïde ou Les Frères ennemis), asta se datorează faptului că, în imaginarul colectiv, începând din Antichitate, familia Labdacizilor ilustrează transgresarea interdicției incestului. În Prefață, Racine explică faptul că nu poate să existe loc pentru relația amoroasă în această piesă în care relațiile familiale sunt nemăsurat de puternice: Într-un cuvânt, sunt convins
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a actorului, care transformă, prin propria-i viziune, personajul imaginar conceput de scriitor, pentru a crea, în alteritatea sa, o formă pe care autorul nu o recunoaște totdeauna. Poetul trăiește adesea ca pe o trădare confruntarea între producția imaterială a imaginarului său și realizarea concretă, oferită de spectacol. "Adevărul scenei" nu constă deci în a arăta lucrurile, după părerea lui Diderot, "cum sunt în natură". Actorul nu reproduce niciodată o realitate brută. Pentru a marca în mod clar această ireductibilitate dintre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau ciclopul, locuiesc dincolo de hotarele lumii omenești. Ahilexe "Ahile", Odiseuxe "Odiseu", Agamemnonxe "Agamemnon", Menelauxe "Menelau" și cei de vârsta lor sunt bărbați adulți, chiar dacă În unele culte locale s-au păstrat și urme ale unei morfologii eroice. Odată cu ei, În imaginarul grec se Încheie timpul mitului, În care „bărbații eroi” se Întâlneau cu zeii, și Începe prezentul oamenilor, fără alte contacte, cu zeitățile În afară de cele rituale. 4. Formele mitului și „vremea dinainte”tc "4. Formele mitului și „vremea dinainte”" Zeii, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mod tangibil existența cultelor colective protoistorice, de obicei greu de identificat din cauza normalei absențe printre materialele arheologice a unor „semne” specifice ce țin de sfera sacrală, făcând, evident, excepție de ritualul funerar. La fel, rarele mărturii iconografice referitoare la imaginarul religios etrusc din epoca protoistorică Înregistrează existența unei reprezentări teriomorfice sau, În orice caz, non-antropomorfice a divinității. Capace de urne cinerare, asemenea celui de la Pontecagnano (secolul al IX-lea Î.Hr.), pe care se observă reprezentarea, probabil, a perechii infernale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rod al acestei acțiuni este elenizarea unei părți Însemnate a panteonului local, Însușirea unui număr foarte mare de mituri grecești, orientarea clară a practicilor concrete de cult către obiceiurile grecești, Într-un cuvânt o orientare a formelor rituale și ale imaginarului cultual către cele elene, orientare ce pare să Îi imprime suprafeței religiei etrusce un caracter aproape de variantă provincială a religiei grecești. Mijloacele acestei elenizări a religiei sunt multiple: dacă transferarea patrimoniului mitic și procesul de interpretatio graeca a zeităților etrusce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
virtuțile lor militare sau politice, ci prin Încărcătura lor carismatică de mijlocitori Între uman și divin, care integrează tipologia lui thèios anèr. În biografia scrisă de Filostrat, este dificil, dacă nu chiar imposibil, să discernem Între realitatea istorică și sedimentările imaginarului colectiv În jurul figurii taumaturgice a lui Apollonius din Tyana, fără să neglijăm, firește, ampla și hotărâtoarea parte a biografului Însuși, care construiește fizionomia eroului conform unor scheme și premise tipice ale vremii sale. Dacă Viața lui Apollonius reprezintă, așadar, un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceștia se desprind cei din familia *Âtpyas (Gershevitch, 1969, pp. 188 sq.): Thra¶taonaxe "Thrae>taona" (Firayd¿n de Firdawsș) și Thritaxe "Thrita" (Boyce, 1975a, pp. 97 sqq.). Lumii eroice prezoroastiene Îi aparține, printre altele, una dintre marile figuri ale imaginarului legendar iranian, eroul Keres³spaxe "Keresa>spa" (persanul Gerș³sp, căruia Îi este dedicat un poem de către Asadș de Ù¿s În secolul al IX-lea: Huart, 1926 și Massé, 1951), care, la sfârșitul timpurilor, trezindu-se dintr-un somn Îndelungat Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
na>"), oaspeți ai locuinței Minciunii, adică ai infernului (Yasna 46, 10-11). Același lucru este spus despre soarta celor răi Într-un fragment paralel din Vohu-khșathr³ G³th³ (Yasna 51, 13). Motivul podului, provenit probabil dintr-o antichitate Îndepărtată, conceput după un imaginar care a avut mare succes și În afara zoroastrismului, exprimă ideea unei treceri de la existența pământeană la cea de „dincolo”, ușoară pentru cei drepți, cumplit de grea, ba chiar imposibilă, pentru cei răi: podul, larg pentru cei dintâi, le va conduce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mod cert mult mai arhaice - după cum arhaică și substanțial indo-iraniană este și cosmografia ale cărei urme se Întâlnesc În G³th³ (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastruxe "Zoroastru"”, subcapitolul 1.2) - și au fost, În mare parte, absorbite În imaginarul religios de către un cler familiarizat cu lucrarea de „zoroastrianizare” a patrimoniului mitico-legendar tradițional, probabil foarte puternic Înrădăcinat În religiozitatea populară. Acestora li se adaugă creaturi fabuloase, care aparțin mediului animal și uneori semiuman, ca, de exemplu: pasărea Sa¶naxe "Sae
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu scopul precis de a mă înțelege mai bine pe mine prin comparație cu Celălalt. Imi înțeleg familiaritatea propriului Sine prin descoperirea străinătății Celuilalt. Însă străinătatea Celuilalt nu o voi putea cunoaște niciodată definitiv. De ce? Pentru că nu sunt în posesia ,,imaginarului colectiv al acelei comunități". Jean-Paul Colleyn făcea trimitere exactă la populația Bambara, dar exemplele se pot multiplica și adapta. Astăzi, observă cu absolută îndreptățire autorii cărții, descoperirea și (re)construcția identității se face în contextul social al unor inedite clivaje
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
transformarea istorică și vărsarea de sânge merg mână În mână. Când Sartre și contemporanii săi susțineau că violența comunistă reprezintă o formă de „umanism proletar”, „moașa istoriei”, ei erau mai convenționali decât Își imaginau. Locul central al violenței revoluționare În imaginarul francez, alături de amintirile zugrăvite În sepia ale vechii alianțe franco-ruse, Îi predispuneau pe intelectualii francezi să Îngăduie apologetica la care se dedau comuniștii În cazul brutalității sovietice. Nici dialectica nu era de lepădat. Comentând procesul Slánský pentru revista lui Sartre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
crescândă a Republicii Federale la extremitatea estică a alianței amintea nelămurit rolul autoatribuit al Germaniei naziste ca pavăză a Europei În fața hoardelor asiatice din URSS. Mai mult, americanizarea Germaniei de Vest și omniprezența ocupanților străini contrastau cu Germania aseptică din imaginarul popular, alimentat la Începutul anilor ’50 de filmele nostalgice din producția internă. Aceste așa-numite filme despre patrie (Heimat) erau de obicei plasate În decorul muntos din sudul Germaniei și spuneau povești despre dragoste, loialitate și comunitate, filmate În costume
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rămas pentru mulți ani inaccesibilă celor săraci, În special familiilor numeroase care aveau cea mai mare nevoie de ea. Parțial din acest motiv, mașina de spălat - ca și mașina de spălat vase după mijlocul anilor ’70 - a rămas asociată În imaginarul publicitar cu Însemnele domestice ale prosperității burgheze. Mașinile de spălat și frigiderele deveneau mai ieftine. Ca și jucăriile și hainele, ele erau fabricate la scară mai mare ca oricând, Întrucât investiția, pe de o parte, și cererea mare constantă, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și comuniștii deopotrivă au făcut mare caz de rolul lor ca ocrotitori ai culturii și valorilor În fața capitalismului american dezlănțuit și a cosmopolitismului „corcit” și dezrădăcinat simbolizat de New York și de exemplul său contagios. Dar, cu toată prezența lor În imaginarul european - și realitatea cât se poate de fizică a soldaților americani staționați În toată Europa Occidentală -, Statele Unite erau Încă o mare necunoscută pentru majoritatea europenilor. Americanii vorbeau engleza - limbă pe care majoritatea europenilor continentali nu o cunoșteau mai deloc În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vin aparținând autorului francez Jean-François Gautier...1 O incursiune în istoria vinului reprezintă de fapt o incursiune în istoria civilizațiilor, vinul fiind acel element care unifică toate epocile și pe baza căruia putem trasa o istorie a mentalităților și a imaginarului colectiv. Îl găsim astfel prezent în civilizațiile păgâne dar și în cea creștină, în care, după cum se știe, reprezintă elementul fără de care Taina Euharistiei n-ar putea avea loc. Este, deci, elementul care ne leagă de transcendent prin excelență, mărturie
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
creștin, pare să clarifice fenomenul. La început necesitate vitală, sincretismul creștin a facilitat răspândirea noii religii în rândul popoarelor păgâne. De la sfânta Apolonia, la sfânta Zoe sau de la sfânta Olimpia la sfânta Valpurga, sfinții păgâni au servit drept suport ai imaginarului creștin. Referirile și continuitatea în liturghia creștină a riturilor bahice devin evidente în cultul celor doi sfinți ocrotitori ai viticultorilor cei mai renumiți în Franța: sfântul Martin și mai ales sfântul Vincențiu, după cum bine se spune într-un cântec din
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
vin). Mai mult chiar, vinul va fi ridicat la rangul de personaj mitic sub "denumirea de origine ne-controlată de pinard"73 (vin de calitate inferioară), fiindu-i dedicat chiar și un cântec ("Vive le pinard 74") sau chiar un imaginar electrizant pornind de la generalul Pinard, cel despre care se presupune că ar fi adus victoria soldaților francezi, ajungând la părintele Pinard, cel care a fost o alinare spirituală pentru orice soldat, amintindu-l, în sfârșit, și pe sfântul Pinard, protectorul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Fülöp Politica statelor unite față de turcia între anii 1943 și 1952. De la neimplicare la alianță, Emanuel Plopeanu Principatele române în raporturile politice internaționale, Leonid Boicu Putere și destin, Sol Shulman Regimul comunist în România, Doina Barcan, Bogdan Sterpu Statul Israel: imaginar politic și istoric, Mădălina Vârtejanu-Joubert Zamolxis. Realitate și mit în religia geto-dacilor, Ioan Marius Grec LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Humanitas, str. 1 Decembrie 1918, bl. M10, tel. 0258.826007 ARAD Librăria Corina
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
hipnotic (tulburător prin „dumnezeiasca lui singurătate”), și viața, supusă eternelor năruiri (care încă mărturisesc despre civilizațiile de odinioară), formează supratema rafinat-penetrantelor însemnări, a căror exaltare nu face decât să confere un plus de intensitate reflexiei și un spor de vrajă imaginarului oniric. Lumini și umbre, culori mirobolante, sonuri misterioase compun ambianța unui ceremonial descriptiv ritmat în cadențe ample, de poem. Livrescul, de reflex apolinic, se transfigurează romantic sub freamătul trăirilor călătorului care, în acele „ținuturi ale distrugerii”, unde timpul pare că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]