7,450 matches
-
găsit garoafe! Și încă multe! Și încă roșii! Îi plac lui foarte mult garoafele roșii... Ce să-i faci? Val: I-ar place la fel de mult și albe dacă i s-ar spune că și astea au o semnificație... Irina: Val, iubitule, uite, dacă ai de gînd să-ți schimbi cămașa, pantalonii și pantofii, te rog schimbă-ți și privirea, și gîndirea, și vorbirea... Pentru azi.. Te rog eu, da! Val: Ca de obicei, ești frumoasă, bună, tolerantă și monstruoasă... Irina: (amuzată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
naibii! Oh, tineretul ăsta! Și-ați mai corupt-o și pe biata mama. Ei, gata, gata! Să vedem ce mai e de făcut. (pleacă împreună cu bunica și Irina) Val: (Alex gustă cîte ceva din farfuriile de pe masă) Păi ce faci, iubitule, demolezi masa oficială? Alex: Nu, dar cred că bunica are dreptate... întrebările pe stomacul gol duc la răspunsuri anapoda... Așa mi-a spus bunica și eu nu știu ce am azi că mă sîcîie toate întrebările... Val: Și mai spuneți că în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Măcelarul și dorul de infinit! Val: Pînă la urmă tot agronomia o să te mănînce... Alex: Explică-te! Altfel îți arunc mănușa! Val: Lasă, mi-e destul cravata... Irina, tu ai citit piesa asta? Irina: Care? Val: Steaua fără nume. Irina: Iubitule, nu-mi strica și rămășița de dispoziție pe care o mai am. Val: Bine, da' poți să-mi spui și mie unde scrie în piesa asta căi domnișoara Cucu e urîtă? Irina: (ușor descumpănită) Păi... nu știu unde scrie, dar toată lumea știe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prin radio! Maria: (lui Mihai) Oare n-ar trebui să te duci să vezi de ce nu mai vine Val? Mihai: Nu mă duc nicăieri... Nu pot să vă las singuri... Alex: Ha! Mi-ai plăcut! Ești, pur și simplu, comic! Iubitul și mărețul și atotputernicul meu tătic! Oare chiar nu ai deloc simțul realității! Măcar al propriei tale realități! Mihai: Iar începi? Să știi că nu-ți permit! Alex: Ba îmi permiți. Permiți la toată lumea. Ai permis tu ăstora să ni
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu tine... (după o pauză) Octav, te rog, înțelege, crede-mă, sînt și eu la capătul puterilor... Octav: (ironic) Te înțeleg, iubito..., traversezi și tu, ca tot omul, o perioadă de greutăți... incertitudini... dezorientări... Încotro tranzitezi tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață normală... dacă nu te superi... și-mi dai voie...! M-am săturat de sarcasmul ăsta al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și pe mine! Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu-nseamnă să nu umbli mai departe... Numai nu-i obliga și pe alții să meargă cu tine... E aventura ta... și nimeni nu are nevoie nici de cîștigurile, nici de pierderile tale... Octav: Tu nu umbli după... Groparul: Eu, iubitule, m-am vindecat de delirul ăsta în Delta Dunării... Octav: Dacă ți-a plăcut turismul...! Cîți ani ai stat? Groparul: Numai patru. Octav: Numai patru! Hm! Numai patru! Groparul: Păi pe lîngă cei care au stat zece, cincisprezece... optsprezece, patru
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
imaginea țării... care știi că trebuie schimbată... Nae: Și eu ce-i spun tipului? Octav: Spune-i să vină la spectacolul cu fantome... plătește intrarea... și face poze... Nae: Adică să-i spun că... fantome, hai? Octav: Sigur... Nae: Octăvel, iubitule, o să mă mai vezi tu pe aici... pe la centrul tău cînd ți-oi vedea tu ceafa... în săculeț... (scoțianului) Tomy, îmi pare rău, dar nu poți să faci poze decît dacă vii al spectacolul cu fantome... Tomy (entuziasmat ca orice
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rînd! Mona: (care, împreună cu Groparul, au asistat, deloc indiferenți, la "exercițiul" lui Octav; îl aplaudă) Bravo! Bravo! Probabil că spectacolul cu fantome de nimica toată pe lîngă spectacolul tău. Octav: Este? Este că-foc de talentat? Mona: Of, Doamne...! Scheciuri, Octav, iubitule, scheciuri! Scheciuri de încercare...! Octav: Exact! Actor de încercare...! Numai că, fir-ar să fie, nu știu dacă încerc să trăiesc sau să mor! Aici e comedia! Mona: Ba eu cred că aici e tragedia...! Octav: Iubito, mă tem că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
eu despre mine... Gh. P. unu: Să-mi astup urechile...? Gh. P. doi: Nu... Gh. P. unu: Adică să ascult... și să înțeleg... Asta vrei de la mine?! Gh. P. doi: Da..., atît cît se poate... cît poți... Gh. P. unu: Iubitule, păi ce vrei tu, miroase a smirnă și tămîie, a strană..., a spovedanie... Gh. P. doi: Poate că da... Gh. P. unu: Păi, atunci, dacă-i vorba de spovedanie, s-o facem cum trebuie... Deci, tu ești păcătosul, da? Bun
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sârguincios respectată, cunoșteam povestea, când, deodată, fără să-mi explic de ce, ochiul și urechea au simțit irezistibila atracție a platoului de joc. Nero, aproape de mine, în stânga scenei, o strângea la piept pe tânăra Iunia, poruncindu-i să se prefacă în fața iubitului ei, Britannicus, că nu-l mai iubește. Amintindu-i totodată Iuniei că, aflată sub supraveghere, nici o libertate nu îi era îngăduită și că cea mai mică abatere risca să aibă consecințe dezastruoase pentru tânărul său partener. Perdeaua subțire care despărțea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
îndepărtate sau pentru a se găsi mereu în preajma unor bărbați greu de îmblânzit, ea face exact acest lucru: o supraveghere focalizată. Căci restul oamenilor nu o interesează, nu de rătăcirile ori de refuzurile altora îi pasă, ci doar de sentimentele iubitului ei; de îndată ce va ști mai multe despre el, va putea lua o hotărâre și-și va putea mărturisi dragostea. Supravegherea focalizată îi permite să se apropie de ființa iubită, ceea ce include, obligatoriu, o anumită doză de voyeurisme: nefiind indiferentă, spioana
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
contrar naturii. În numele acestei convingeri, am spune chiar al acestei credințe, ei sunt gata să se sacrifice plătind prețul eliberării. Bernarda Alba știe acest lucru și, de aceea - García Lorca ne-o sugerează -, ea sfârșește prin a ucide nu pe iubitul care s-a infiltrat în fortăreața ei, ci pe copila ei cea mai mică și cea mai revoltată, care, în cele din urmă, se spânzură. Bernarda Alba știe că, dacă nu o face, puterea ei se năruie, iar mama-tiran acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
centaur pe drum. Pe acolo, vectorul conduce de a lungul drumului spre punctul culminant al călătoriei, întâlnirea cu Sf. Pavel. Dimpotrivă, atunci când pictura lui Watteau de la Luvru (figura 124) este interpretată ca îmbarcarea pentru insula Afroditei, ea începe cu prezența iubiților din prim plan, urmărindu-i în deplasarea lor către ambarcațiune, aflată undeva înspre latura stângă. Pictată cu trei secole după Sassetta, compoziția lui Watteau este mai subtilă și complexă. Succesiunea etapelor, de la cuplul așezat din partea dreaptă către cele gata să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
rece pătrunde timpul și spiritul. Marea Doamnă de frig și Marele Domn nu mai au ce să-și pună. Ruina este în amurg... Întâmplarea este legată de o "fantastică luptă nedreaptă" pentru că bărbatul n-o mai iubește. Plecarea și portretul iubitului sperjur se încheagă dintr-un univers interior, martor cândva, al marii iubiri: "Ochii tăi continuați în aer/ curentează lucrurile casei,/ se deschid sertarele, covorul/ curge ca un râu, pe scări în jos". IV. "Apocalyps cum figuris..." poate, bestiar, mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
imagistice, este sedusă de stările-limită: răul și binele, frumosul și urâtul, râsul și plânsul, purul și impurul: "Caut începutul răului/ cum căutam în copilărie marginile ploii". Dragostea îmbină atracții senzuale și materne: Numai iubirea dintre părinți și copii/ E sămânță/ Iubitul meu este fiul meu/ De aici răsare totul." În volumul "A treia taină", devine retorică, cu aportul imaginației. Definește accesibil trecerea timpului ("Nordul"); urmează un asalt de definiții ale unor probleme de viață care, prozaic spuse, ar fi banale și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tot asta am făcut, dar parcă te poți feri din calea destinului... Când mi-a venit sorocul, am răspuns „Prezentă!“ la chemarea bucătăriei. E o lege nescrisă a vieții, una pe care o deslușim treptat, odată cu trecerea timpului... Mă chestionau iubiții mei din liceu dacă știu să fac sarmale? Nici gând! Pe atunci întrebarea de bază era: „La tine sau la mine?“... Acum, cu experiența celor aproape 30 și ceva de ani de viață, am identificat tiparul după care evoluează specia
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ne vom ocupa de hrana gătită* pe aragaz. S-ar putea să vă sperie trecerea bruscă la alimente tratate termic, dar eu cred că sunteți pregătite. * Știu că ați dat de greu, știu și ce gândiți în acest moment: dacă iubiții noștri ne pot asigura o viață sexuală minunată doar cu pâine și parizer, ce sens are să ne mai complicăm? De ce să ne batem capul cu ceai, supă la plic, ouă fierte? M-au frământat și pe mine aceste întrebări, am
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pe care o luasem vreodată în piață; curățasem împreună aproape tot sacul în timp ce-i spusesem povestea vieții mele; am folosit o variantă înflorită pe ici, pe colo și n-a fost rău; când am ajuns cu povestea la al treilea iubit care-mi murise în brațe, a cedat psihic: am plâns amândoi în hohote, apoi mi-a alinat suferința cum știa el mai bine... Făceam la un moment dat analogia sacoșă/poșetă, dar acum e cazul să punctăm diferența esențială. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
prima felie de pâine, tocătorul pe care găteam sendvișuri cu parizer, strâng la piept polonicul salvat din prima mea ciorbiță, privirea îmi alunecă apoi de la dulapurile pline cu vase și electrocasnice spre frigider, depozitarul atâtor bunătăți gătite pentru extratereștrii mei iubiți... Întotdeauna mă podidește plânsul... Greu mi-a fost să le folosesc, dar și mai grea a fost despărțirea de toate acestea... Oricum, nu mai am timp de așa ceva. Sunt în luna a șasea, trebuie să am grijă de mine și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
grăbesc să mă întorc în temnița unde m-a aruncat dizgrația dumneei. Pristanda: Ascult. (aparte.) Mare pișicher! Strajnic prefect ar fi ăsta! (iese aruncând priviri furișe de admirație cătră Cațavencu.) SCENA VIII Cațavencu: (singur) În sfârșit, capitulează! Se putea altfel?... Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Zaharia (râde) parcă-l auz deseară proclamându-mă candidat al colegiului. Sărmanul Farfuridi!... (grav.) Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta!... Amabilul Fănică trebuie să facă venin de moarte... atât mai bine pentru mine! Își pierde mințile
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Cațavencu, se repetă jocul de scenă de mai sus) Ba zău, spune, nu ți se pare prea mult? 'Ai? Ce zici? Cațavencu: (naiv) Nu. Tipătescu: (cu insinuare) Dacă s-ar retrage Comitetul permanent și am rezerva un loc pentru prea iubitul d. Cațavencu?... Cațavencu: (zâmbind și cu bonomie) E un nimic, stimabile... Tipătescu: Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi același d. Cațavencu?... Cațavencu: (asemenea) E puțin, onorabile... Tipătescu: Dacă în locul de primar, vacant acum, și în locul de
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
citind.) "Dragă Fănică, te-am căutat! Mă întorc peste o jumătate de ceas. Trebuie să ne vedem înainte de întrunire. Așteaptă-mă negreșit; nu ieși: ai puțintică răbdare... Trahanache..." (pune scrisoarea la vedere pe masă.) Acuma să dăm de căpătâiele firelor iubitului nostru d. Cațavencu. (iese prin fund repede. Un moment scena goală; apoi ușile din dreapta și din stânga se deschid binișor. Din stânga iese Zoe, din dreapta Tipătescu și Cațavencu.) SCENA XII Tipătescu, Cațavencu, Zoe, apoi Cetățeanul turmentat Tipătescu: Blestemată politică! Un moment să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ea: ea i strânge mâna din toată inima. Urale, ciocniri.) Cațavencu: (lui Tipătescu încet) Să mă ierți și să mă iubești! (expansiv) Pentru că toți ne iubim țara, toți suntem români!... Mai mult, sau mai puțin onești! (Tipătescu râde.) În sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea județului nostru! (Urale, ciocniri.) Trahanache: (luând un pahar și trecând în mijloc foarte vesel) Ei, aveți puțintică răbdare!... Nu cunosc prefect eu! Eu n-am prefect! Eu am prietin! În sănătatea lui Fănică! Să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Parvenit, șantajist, grosolan, impostor, are ca deviză "scopul scuză mijloacele", pusă însă, din pricina inculturii, pe seama nemuritorului Gambeta, confundându-1 cu celebrul Machiavelli. Este înfumurat și impertinent atunci când stăpânește arma șantajului, dar devine umil, slugarnic și lingușitor atunci când pierde scrisoarea: "în sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea județului nostru!" și conduce manifestația festivă în cinstea rivalului său politic, Dandanache, intuind că șansa de a câștiga tn viitor este legată de Zoe. Demagogia este principala sa trăsătură de caracter ("nu brațul care
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
puternice, încât familiile sunt pregătite să sacrifice viața unuia dintre membrii de sex feminin pentru a restabili onoarea și poziția în ochii celorlalți. Dacă o tânără nu este obedientă ori dacă circulă cumva o bârfă cum că ar avea un iubit, familia sa poate decide că cei doi nu mai pot trăi în comunitate, ea trebuind să fie omorâtă; astfel, onoarea familiei este din nou curată. Membrii de sex masculin ai familiei ei se întâlnesc și îi decid soarta. Dacă aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]