8,023 matches
-
paișpe de plăcere pe tingire, sau în amurguri prelinse ca un sânge prins pe bubuoaiele senectuții, Doamne-ajută-mă, că nu fac păcat, și nice tu, că doar așa pun și eu un deget două pe buci, ca pe o icoană înlăcrimată, mirosind a ruj și pudră, nepoțica mea scumpă, și zău că nu-s obscen la minte, că am devenit ascet cu asemenea nepoată ca tine, care tot în negru se primblă și teoretizează prietenia veșnică pe coclaurii din Tibet. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
sus spre talie și apoi și mai sus spre sânii grei și fermi, îmi trec palmele încet peste sfârcurile mici făcându-le să se întărească în timp ce ea tremură gemând. Apoi o întind în pat și îngenunchind într-o parte îi miros buzele pizdei, inhalând adânc, încă mai are picături de apă pe părul pubian și respir delicat peste ea și urmăresc cu un deget forma labiilor, fără să le desfac, totuși, tachinând-o, apoi îmi las un deget să alunece adânc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
își pierde controlul și începe să țipe „fute-mă fute-mă fute“ și undeva în cameră începe să sune un beeper, e ignorat... Sunt în genunchi în fața lui Bobby și el mă silește să-i ridic penisul ca să-i pot mirosi coaiele, după care îmi împinge capul în spate și îmi vâră pula în gură și eu mă înec, încerc să trag aer, dar Bobby mă ține așa până când mi se relaxează gâtul, mă ține de cap ghidându-mă în sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
în aerul pudibond al încăperii fundul tău orgolios, futut și răsfutut... suprafețe tulburi reflectând victorios ochii enormi, negri ca antracitul, cu sclerele opace, albe, bombate... Căutam în dulapurile rămase rufăria ta intim-somptuoasă... sau minuscul-deocheată... pătată de urină, de secrețiile zemoase, mirosind îmbătător, lenjeria părăsită, abandonată curiozităților mele hapsâne de bărbat singur acum... Ne-am și tăiat la câte un deget, cu briceagul, ca să ne amestecăm sângele, ni l-am supt lacomi, unul altuia, din rănile stoarse... să rămânem măcar frate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
și psihic, pentru condițiile dure ale expediției. Va fi bulversat de comportamentul sexual al eschimoșilor, în special de faptul că femeia își împinge șoldurile înainte părând, culmea, că simte plăcere... Va eșua într-un contact sexual cu o eschimosă nespălată, mirosind a pește și untură de focă. Mama: e ființa care tinde în permanență să rupă ordinea burgheză, însă nu e conștientă de aceste pulsiuni. Își disprețuiește soțul, îl acceptă cu condescendență în pat și, în momentul în care găsește în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
că-s gata ceaiul și pâinea prăjită cu unt și cu sare. Că nu trebuie să te duci nicăieri, fiindcă e vacanță, și-o să ningă, nu se poate să nu ningă, și-ai să te dai cu sania și va mirosi a brad. Jucăriile mele stăteau frumos aliniate, un apartament în miniatură, cu o bucătărie de lemn portocaliu și-un aragaz de tablă, supradimensionat. Dormitorul era roșu, sufrageria galbenă, iar în baie exista până și o mașină de spălat, complet automată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
în mașină. Leoaica s-a tras și ea speriată lângă mașină, dar n-a avut curaj să-l înfrunte pe mascul. Leul nu l-a omorât din prima pe pui. Îl auzeam scâncind. Pe urmă, Kamunyak s-a dus să miroase locul, cum fac leoaicele după ce le sunt omorâți puii. Povestea nu se termină așa. În februarie 2002, Kamunyak a adoptat un alt pui de antilopă, cu care a stat vreo 2-3 zile până când acesta a fost salvat de Kenya Wildlife
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
și guvernul. Și doi candidați antisistem, Monica Tatoiu (PUR) și Mitică Dragomir (PRM). Sub diferite forme, PUR și mai ales PRM au participat la putere cât să prindă gustul, dar acum nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Lumea uită repede, amnezia funcționând la noi și ca o formă de autoprotecție națională. Să lăsăm doamnele înainte. Monica Tatoiu a continuat să joace rolul outsiderului ca alternativă pentru cei exasperați de blocajul de la Capitală. În fața unui primar general copleșit
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
partidul ăla al lui, că acolo sunt și oameni de bună-credință. Să merg cu el o vreme, iar după aia să-l dau la o parte.“ Becali n-a mai apucat să își ducă manevra la îndeplinire. Vadim l-a mirosit și l a mânjit de sus până jos: Gigi Țânțarul, un mucos venit cu oile în București, care se crede Mihai Viteazul. Becali s-a refugiat în registrul exorcist, spre hazul galeriei, numindu-l „diavol“, „necuratul“ sau „antihrist“. Dintr-o dată
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
peronul gării și se uită muți la tine, și oarecum îți reproșează că nu izbutești să ajungi la ei, nu te urci în trenul nevăzut, cu destinație cunoscută. Cafeaua e atunci făcută cu nisip, rachiul are iz de iască și miroase a șobolan înecat, biblioteca e ca zidul pink-floydian - se strânge în jur fără folos. Nimic nu te apără, nici amorul, nici șoapta complice, nici fumul trabucului cubanez, nici culorile fotografiilor obținute în condiții banale. Doar trompeta lui Miles, saxofonul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
neamul disprețuit al țiganilor". Împingeți ușa și descoperiți tipurile care populează cocioaba. "Un bătrân, cu capul în mâini și gura atârnândă, se pierdea în acea nesfârșită reverie a săracului care nu vede decât trudă înainte și în spatele lui. Câțiva ciobani, mirosind a țap și a lapte acru, își cufundau privirea în flacăra albă a lămpii într-un fel de năuceală sălbatică". N-am mai termina dac-am vrea să desprindem și să prezentăm curioasele acuarele: scena înmormântării care se încheie cu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
că părul a-nceput să-mi albească. E alb părul meu? Nu, e numai puțin praf de edelweis, pe care zânele mi l-au aruncat pe cap, să par mai veselă la față; le-am simțit zburând pe lângă mine și miroseau frumos, a cimbru și a levănțică, a viorele și a primăvară. Nu le-am zărit însă, atât eram de cufundată în vorbă cu Peleșul. Ce mi-ai făcut copilașul, îl întrebai eu, și pentru ce nu mai vor să sune
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
regulile de igienă, normele sociale și sexualitatea se întrepătrund profund. Așa se face că în Kama sutra se enumeră cincisprezece categorii de femei cu care nu trebuie să întreții relații sexuale: femeile alungate din casta lor, rudele apropiate, cele care miros urât etc. Caracterul didactic al unor opere de acest gen face ca excitarea să nu fie obiectivul lor principal. Asemenea texte au putut trece drept pornografice într-un Occident care radicalizase opoziția între carnal și spiritual, natural și supranatural, dar
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
acel lucru la care vroiam să ajung la sfârșitul primului paragraf și la care n-am ajuns pentru că m-am luat cu vorba. Și anume, gaura din zidul unei camere de la demisolul unei clădiri. De acolo Andreas aude muzică și miroase parfumul lumii de dincolo. Care lume nu știu exact a ce miroase, nici Andreas nu cred că știe, nici trecătorii care se opresc să adulmece la geam, dar care sigur miroase a adevărat și a viață reală. Miroase însă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
la care n-am ajuns pentru că m-am luat cu vorba. Și anume, gaura din zidul unei camere de la demisolul unei clădiri. De acolo Andreas aude muzică și miroase parfumul lumii de dincolo. Care lume nu știu exact a ce miroase, nici Andreas nu cred că știe, nici trecătorii care se opresc să adulmece la geam, dar care sigur miroase a adevărat și a viață reală. Miroase însă în ton cu culoarea mieroasă pe care Andreas o poate vedea pentru o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
demisolul unei clădiri. De acolo Andreas aude muzică și miroase parfumul lumii de dincolo. Care lume nu știu exact a ce miroase, nici Andreas nu cred că știe, nici trecătorii care se opresc să adulmece la geam, dar care sigur miroase a adevărat și a viață reală. Miroase însă în ton cu culoarea mieroasă pe care Andreas o poate vedea pentru o secundă prin spărtura pe care cu greu a făcut-o în zid, înainte de a fi tras afară de polițiștii sanitari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
muzică și miroase parfumul lumii de dincolo. Care lume nu știu exact a ce miroase, nici Andreas nu cred că știe, nici trecătorii care se opresc să adulmece la geam, dar care sigur miroase a adevărat și a viață reală. Miroase însă în ton cu culoarea mieroasă pe care Andreas o poate vedea pentru o secundă prin spărtura pe care cu greu a făcut-o în zid, înainte de a fi tras afară de polițiștii sanitari, care pun ordine în spleenurile deranjate (și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
fi tras afară de polițiștii sanitari, care pun ordine în spleenurile deranjate (și care îl vor și expulza într-un sfârșit din raiul de astfalt pe care se pare că nu-l merita). „Aș mânca ceva bun, da’ nu știu ce“ Aerul ăsta miroase în mod sigur și a plăcintă, ca cea pe care Andreas o apucă cu mâna și o molfăie ca un animal lihnit. Deci mie asta mi-a plăcut. Am fost puțin dezamăgită că finalul nu spunea nimic în plus față de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
naștere unei noi forme de expresie în proză e intelectual?)... În al doilea rând, metoda sa e una precară: ia te uită: acel geniu avea carii sau, uite, tu, care credeai că Ionesco e un geniu, nu știi că îi mirosea gura... Care va să zică, lasă că vin eu, un nene cu palton din păr de cămilă, și vă arăt că, de fapt, Shelley n-a fost bun cu femeile... Nu veți mai citi Ode to an Ancient Urn la fel ca până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
la viața mea tot felul de biblioteci: uriașe și pitice, doldora de cărți ori alese pe sprânceană. Bibliotecile sunt ca puzderia de oameni: pline cu tot felul sau, dimpotrivă, selective și rafinate, cu un surâs în vârful buzelor. Există biblioteci mirosind a igrasie și tutun, și biblioteci nou-nouțe, mirosind a proaspătă cerneală tipografică. Există inclusiv biblioteci care funcționează doar ca niște bibelouri, întrucât cărțile sunt, în acest caz, mai degrabă intangibile și inabordabile precum niște VIP-uri. Există biblioteci confuze și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
și pitice, doldora de cărți ori alese pe sprânceană. Bibliotecile sunt ca puzderia de oameni: pline cu tot felul sau, dimpotrivă, selective și rafinate, cu un surâs în vârful buzelor. Există biblioteci mirosind a igrasie și tutun, și biblioteci nou-nouțe, mirosind a proaspătă cerneală tipografică. Există inclusiv biblioteci care funcționează doar ca niște bibelouri, întrucât cărțile sunt, în acest caz, mai degrabă intangibile și inabordabile precum niște VIP-uri. Există biblioteci confuze și biblioteci exacte, limpezite în conținutul și selecția lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
apropiinduțse de moarte, nea Nicu Tilică mța întrebat dacă nu cumva eu eram ăla care a murit. Însă nimeni nu poate depune mărturie că, în ziua îngropării sale, lui nea Nicu îi crescuse în spinare o singură aripă îngerească ce mirosea a pasăre opărită. Asta sța întâmplat, tot aievea, dar în altă realitate... De ce vța atras construcția unui spațiu rural, cu margini fantastice, când trendul prozei este spre citadin? În nici un domeniu nu țin cont de ceea ce atât de simpatic se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
femeie foarte grasă care avea în mâini trei papornițe uriașe. iar apoi a fost pipăită din cap până-n picioare de un adolescent puber însetat de dragoste trupească și plin de acnee. în cele din urmă a reușit să coboare. a mirosit aerul murdar și gri încercând să-și dea seama în ce direcție trebuie s-o apuce. avea repere destule pentru că făcea drumul ăsta în fiecare zi. dar în fiecare zi miopia ei creștea cu viteza unui cancer nemilos. în cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
te d’Esperlu&te, o jună care „citește fie ce-o fi“, „scrie ea însăși propria-i biografie“, poartă ochelari și haine bordeaux cu puțină broderie. E una din prințesele tălmăcite de Șerban Foarță chiar din franțuzeasca aceea care ne mirosea prea tare a brânză mucegăită săptămâna trecută. De data asta, cuvintele și rimele au șterpelit din rafinamentul ființelor despre care vorbesc, cunosc „alfabetul evantalic internațional“, fac reverențe și se parfumează cu esență de trandafiri. În primul rând, avem de-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
sprijină-n ușa neagră a cantonului, cu mâinile în buzunar, și privește ploaia. 13) Mi-a scris D.G., extraordinar de frumos. Încă nu i-am răspuns. Aștept o zi cu crini și șopârle, ca să fiu mai tafta. 14) Altfel, aici miroase până la demență a pământ, a iarbă gata să apară, a șanțuri cu apa religios de fragedă-n concepții. 15) Totul e pus la punct. Eu citesc doar cărți blânde, ca să-mi fac un suflet de halva caldă. Soarele trece uriaș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]