7,953 matches
-
povești caraghioase. Vera, Manole, sora lui Manole, fleacuri, micile libertăți ale coliviei. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... Codul surdomuților ! Erau prieteni, își împărtășiseră atâtea, dar, când se apropiaseră de punctul fierbinte, îl trata ca pe un copil, un nebun, un clovn. Exclus, tolerat ? Întrebări pe care și le punea fiecare și le pusese și Lucian, desigur, de prea multe ori. Voia să evite discuții fără finalitate sau presimțea că întrebările vor deveni tot mai insistente, somația tot mai violentă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-mi Învăț oamenii să vorbească, mi-a spus Minos dimineața, de cum am deschis ochii. Așteptase la căpătâiul meu să mă trezesc. Vroiam să-ți spun asta, a adăugat el, privindu-mă drept În ochi. N-a fost deloc ușor cu nebunul ăla de Scept. Tare mi-e teamă că, de nu moare de inimă rea, o să fugă din sat, după cum i-a zis Philo, așa de furios a plecat de la sfat. - Scept e om Întreg, am zis. Om dintr-o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mergi puțin pe jos. Asta-i tot, zic eu. — Da’ de unde! exclamă un tip priceput, pe care nu-l mai văzusem În viața mea. Ce tot spui acolo?! - zice el - ei, face și el pe deșteptul! Nu vezi că-i nebun! Îți spun eu ce să faci - Îi zice el tipului cel voinic. Schimbi metroul și te sui În linia pentru West End la Thirty-Sixth Street. Te dai jos la New Utrecht colț cu Sixteenth Avenue, zice el. Traversezi două străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noaptea prin Red Hook de unul singur privindu-și harta? CÎți oameni am văzut Înecați aici În Brooklyn? CÎt Îi trebuie cuiva care are o hartă bună să afle tot ce-i de aflat despre Brooklyn? Doamne! CÎt era de nebun! Oricum, mă-ntreb ce s-o fi-ntîmplat cu el! Mă-ntreb dacă i-o fi tras careva una-n cap sau dacă mai hoinărește Încă prin metrouri În toiul nopții cu harta lui! Sărmanul de el! CÎnd mă gîndesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
roților mari pe malul rîului? Oare n-au simțit, așa cum am simțit și noi, În timp ce așteptau, pierduți În frumusețea insuportabilă, pustiul, misterul și spaima marelui pămînt În luna aprilie și Înțelegeau că sînt singuri, tineri și plini de viață și nebuni, măcinați de un dor tainic și de foame În mijlocul tăcerii uriașe din orașul cufundat În somn și În noapte, n-au simțit oare făgăduințele nelimitate, aspre și sigure ale acestei țări? Oare n-au fost sfîșiați, ca și noi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În toate Înfruntările, poartă tot greul a ceea ce bem, mîncăm și al conflictelor noastre brutale, intră o dată cu noi pe fiece ușă, se prăbușește o dată cu noi pe fiece treaptă și Îl găsim Într-o zi din nou În fața noastră - așa cum un nebun ar putea redescoperi lumina și sănătatea minții și și-ar vedea prietenul, ocrotitorul și victima nebuniei sale chiar În fața lui, zîmbindu-i strîmb printre buzele crăpate și umflate și spunîndu-i cu o ironie plină de regret, dar și de Îngăduință: — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe lîngă un polițist călare, și calul s-a speriat și a-ncercat să fugă și, Doamne, ce s-a mai Înfuriat polițistul: a pornit-o În galop pe urmele noastre strigînd să ne oprim, iar tata rîdea ca un nebun și spunea: Dă-i bătaie! Dă-i bătaie! Nu există pe lume cal care să te poată ajunge! Dar tînărul s-a speriat și a Încetinit viteza, iar polițistul ne-a ajuns și ne-a Întrebat ce-avem de gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru el era o poveste veche, care nu-l mai impresiona. CÎt despre oamenii lui, se pare că exuberanța ciudată care-i cuprinsese de dimineață nu se stinsese Încă și le adresau indienilor glume obscene și „rîdeau și zburdau ca nebunii“. Totuși, În ziua aceea n-au coborît pe uscat. Spaniolul cel chior era istovit, iar echipajul era epuizat: au mîncat ce mai aveau, niște stafide, brînză, au băut vin și, după ce au pus oameni de strajă, s-au culcat, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l lăsăm singur puțin. Ne-am dus și-am mîncat și nu cred să fi lipsit mai mult de o oră, dar cînd ne-am Întors l-am găsit iar beat, Întins În pat, cîntînd de unul singur ca un nebun. „Păi cum, mamă“ - zice Ben - „n-ai spus că i-ai luat rachiul și l-ai azvîrlit?“ „Așa am făcut“ - am zis. „Poate c-o mai fi avut altă sticlă pe care n-ai găsit-o“ - a zis - „se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spălătorie pe care ți-am dat-o?“ - zice. „Unde-ai pus-o? Hai, spune!“ - zice și-ncepe să-l zgîlțîie, bietul copil era enervat și Înfierbîntat la gîndul că făcuse una ca asta. „Nu mai vorbi fără noimă ca un nebun! Unde-i chitanța, ce dracu’?“ L-am căutat prin buzunare, ne-am uitat prin toate lucrurile, dar n-am dat de ea. „Ascultă“ - i-am spus chinezului - „domnul Grant a rătăcit chitanța, dar uite cum facem: dă-ne cămășile și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu asta, iar ne amintim de o vorbă: „Maurul și-a făcut datoria, Maurul trebuie să dispară". O nouă rundă de Alba- Neagra, sau mă rog, de șah politic, așa cum s-a insinuat, cu sacrificarea pionilor, sau chiar cu a nebunilor, s-a consumat. Rămâne nedezlegat și fiți siguri că așa va rămâne, indiferent cine va veni la putere, misterul sistemului piramidal de corupție și contrabandă de la frontiere. Degeaba v-ați revoltat dumneavoastră, între pereții apartamentului dumneavoastră, sau la coadă la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu își dau seama, sau nu vor să accepte situația, că e periculos să avem un asemenea cont, în momentul în care postăm fotografii cu copiii noștri, sau diverse lucruri din viața personală care pot fi aflate ușor de cine știe ce nebun. Am înțeles, că în țări precum America, pedofilii urmăresc aceste conturi și răpesc copiii unora care își postează poze cu ei. A devenit celebru cazul unei femei, care a postat fotografii cu ea pe contul ei și și-a dat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și nu o mai întreținuse, nefiind în Anglia lor. Deci indienii și vecinii săi transpirau luptându-se cu„greaua moștenire" colonială și uneori o mai făceau fiartă, scăpând vreun un tren de pe pod în gârlă, sau care o lua de nebun, pur și simplu razna pe câmp. Cred că fiind așa atenți precum vă știu eu, ați observat că în ultimul timp astfel de noutăți cutremurătoare s-au mai rărit. N-am de unde să știu dacă - Doamne ajută! - locuitorii subcontinentului indian
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
știu întotdeauna unde se află, ciorapii lui, tricoul, cheile, sarea, farfuria pentru pizza, scrumierele, ceaunul de mămăligă sau chiar șurubelnița sau holțșuruburile? Eu cred că asta ni se trage, ehei, de pe timpul statului în peșteri. Masculii, toată ziua, umblau de nebuni, pe dealuri și câmpii, după vânat mamuți și pescuit, străbăteau distanțe enorme, fără busole, fără hărți și chiar fără GPS, nici nu întrebau pe nimeni încotro e peștera cutare, sau terenul pentru vânătoarea de dinozauri, cutare, că pe vremea aia
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
țin cartea cu o mână și o zgâlțâi. Așa o simt ca pe o parte a trupului meu, iar Victor Hugo cu Pedepsele lui intră în mine. Din damful de cârnați, vin și ceapă răzbesc până la urechea mea șoapte: un nebun, ioti cum tremurî! Fași pi dieștieptu. Familia Firidă are un apartament mare, de patru camere. Unul din scopurile vizitei e să o convingă Sabina pe maică-sa să-l schimbe cu unul mai mic, iar diferența să i-o dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
destul de hidos pentru a mă irita. Craniul cubic, care anunță o memorie prodigioasă, se continuă cu un corp bine legat și împachetat într-un pulovăr maron, plus pantaloni gri cu genunchi. Aparențele indică sau un muncitor la salubrizare sau un nebun pedofil. Vorbește continuu și graseiat, ochii lui mari și cenușii mă fixează demențial. Mă simt paralizat. E șarpele Ka, care îmi cântă Trust in meee! Trust in meee! Sunt invitat până la Casa de Oaspeți a Universității. Pitonul spune că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
piept. Așa am chef eu! hai, cară-te și joacă șotron în fața sălii! - Hoții, băă! hoții! zbiară Stripăru’. Ce-i bă, ce-ai pățit? ce urli așa? Băăi, mi-au șparlit ăștia telefonul, actele și 200 dă euroi! C’ești nebun!? Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu mațe și fiere: nimeni nu-și mișcă găoaza din sală! toți vine cu gențile la control! Vânzoleală proteste înăbușite bagaje violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e trasă sus. O tânără îi face vânt cu batista. Un cetățean, transpirat ca un gardian public, dă din cap revoltat: dacă nu stai locului, mamaie, uite ce pățești! Moartea vă caută pe-acasă și voi baaateți coclaurile așa, de nebuni. În timp ce vorbește, omul dă din mâini și o lovește pe tanti Cucu peste ochelari. Ochelarii se strâmbă. Victima își aranjează repede instrumentul optic de marcă piratată și îi țipă făptașului în ureche: ce faci, domle, vrei să mă nenorocești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lua de la magazin și făceam pârjoale în curtea din spate! Ce frumos era! Acuma au betonat ăia a lu’ Zane, și-au tăiat caișii... - Da’ Piratule, ț-aduci aminte cum zicea Victor că făceai tu chiftelele? - Hai nu fi nebun, nebunule! rânjește tanti Cucu. - Cică: nevastă-mea scoate chiflele pe bandă: face grămăjoarele de carne tocată, le tăvălește în făină, le aruncă-n sus, le prinde-ntre buci, le strânge și de acolo, pac, în tigaie. - Hă hă hă! - Bun bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
iarbă măruntă. Leonard însă, deși derutat de spini, se găsea la adăpostul lanului de buruieni. Oricât s-ar fi îndârjit ocupantul, tot n-ar fi putut să secere cu mitralierele toată câmpia aceea cețoasă și zburlită ca o țeastă de nebun. De-acuma speranța i se transformase într-o bucurie mocnită. Aproape că râdea cu nasul înfipt printre bulgări. Îl ucidea însă setea. Gâtul i se uscase până în stomac. Fumul înțepător al luptei secase orice picătură de rouă. Încă puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moștenit de la un unchi. Văzându-ne cu bagajele la ușă, ridică prețul cu 10 milioane. N-avem încotro - acceptăm. Apartamentul cu două camere, semidecomandat, e înțesat cu mobilă veche. Înăuntru - obiecte fabuloase de uz incert. Nici Marius nu știe câte nebunii sunt ascunse acolo. Bucătăria e teribil de mică. Omul comunist mânca în picioare, se spăla în picioare, procrea în picioare. Omul epocii de aur își satisfăcea plăcerile „la varice”, doar când era vorba de muncă se așeza. Am luat cheile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
citit prea mult. La ce-ți mai trebe? - Dacă mă țăcănesc nu-i nimic. Când mai vii prin București, mă găsești aciuat sub niște cartoane la piață. Râdea și i se vedeau cei doi dinți din față. - Mă, tu ești nebun? Vrei să mă faci de râs în cartier? În clipele acelea nu mai semăna cu Mike Tyson, ci cu Buggs Bunny. Ca s-o fac să decoleze, a trebuit să recurg la stratageme vegetariene. N-o mai lăsam să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Când ajunse însoțitoare Clito, cea violată, în țiuitul papagalilor scoși de la unu mai în balcoane de cei de dincolo Prevestind audiența la Iolescu din după-amiaza aceea senilă. Veniserăm bineînfășați în halatul nostru bej care posedase trupurile a mii de alți nebuni iar Zornescu se scărpină după ceafă: ia papucii ăia de pluș și când vă strig intrați fffrumos. Și noi înlemniți în fața mahonului cu clănțău argintiu apoi respecte, dle doctor! și ia așezați-vă acolo!, cu Iolescu la capătul celălalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luat un tren rapid. Mai târziu, Maria Firidă avea să mă acuze că nu am „consumat” căsnicia. Eu însă apucasem s-o anunț pe Adelina să mă aștepte în gară la București. Era acolo, pe peron, speriată și radiind. Doruleț, nebunule, te-ai întors! Părinții mei s-au hotărât să ne ia un apartament în București. Pe drum mi-a zis că mă dădusem jos din tren cu ochii strălucitori și pieptul bombat - de parcă făcusem o faptă de vitejie. O să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Încheiată. „Ai, bre, zise el, dar alde Bălan ăștia d’aici nu e rude cu Sică nebunu’ ăla dân B.?“ Popescu tresări la auzul numelui satului din care plecase cu o zi Înainte. Ar fi putut spune că pe respectivul nebun Îl și cunoscuse. În orice caz, mai auzise câte ceva despre el. Iată cum, un singur element era suficient pentru ca ascultătorul să fie captat de o altă poveste decât cea de care interesul său este legat direct. Tânărul neras și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]