7,995 matches
-
gloria nu e decât o formă exacerbată a acestei recunoașteri, a succesului, formă, din păcate, extrem trivializată, banalizată, comercializată de mediile de hârtie sau de sticlă ale contemporaneității noastre; iscusite, abile, dar... vai, foarte, foarte puțin reflexive! Și nu din neputință, din incapacitate, ci... pentru că reflexivitatea, Gândul, chiar în formele sale cele mai simple, nu... se vinde sau se vinde prost, azi, când criteriul reclamei, al vandabilității întunecă multe valori. Noi, artiștii, „slujitorii gloriei”, o respingem orgolioși, când Ea nu respectă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a tuturor factorilor de răspundere în fața unui „fenomen” nou și destructiv politic și care nu-și mai avea „explicația” în „istorie”, în „ocupația sovietică” sau în dictatura unui partid monopolist. Trebuie să avem curajul și onestitatea de a ne mărturisi neputința, dezorietarea, lipsa de minimă coeziune, incapacitatea de organizare. (Toate acele „întâlniri prin parcuri” ale unor foști complici, de altfel, ai dictatorului, ca și unele, criptice, „demersuri” ale unor inși, foști aparatcici, ba la Moscova, ba la New-York, sunt din ce în ce mai rizibile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atacat la tine acasă -, îți interzice să vorbești la persoana întâi, să te imaginezi pe tine ca subiect, autonom și distinct de tribul tău evident batjocorit. Ai dreptate. Toate acestea se leagă între ele și nu poți decât să alimentezi "neputința, acest sentiment panarab". Acestea sunt potcoavele de la picioarele mersului vostru înainte, ale acestei a doua Nahda, renașterea pe care tu o invoci din toată inima prima s-a stins, spui tu, la Beirut, în timpul asediului israelian din 1982, atunci când arabismul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
arzător care va fi la ordinea zilei și mâine, când soldații americani vor pleca din Bagdad. 2. În Galileea Superioară Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propăvăduind Evanghelia împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor. (Matei, IV, 23) În nordul Israelului, în apropierea muntelui Hermon, peisajul are ceva din prospețimea Alpilor: cabane însorite, aer curat, limpede, căsuțe construite direct pe sol, și un nu-știu-ce natural, nesofisticat care te face să te simți în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
palestiniene se construiește cu ciment din Egipt și cu materiale oferite de Uniunea Europeană și revândute Israelului la prețuri de nimic de către unii mari notabili palestinieni. Și atunci, reflexul de apărare îi împinge pe acești năpăstuiți ai soartei spre explozii de neputință, spre o fugă înainte; pe alții pe descurcăreți să ia discret calea exilului în țările Golfului sau în America; pe activiștii în vârstă să se retragă la pensie. Ar mai putea fi și umorul aristocratic. Aceasta a fost opțiunea lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care ne face să savurăm pe neașteptate un crâmpei de tinerețe regăsită: iată minuscula, dar consolanta plăcere de care se privează veșnicii îndrăgostiți fără noroc respinși de arleziana numită Apocalipsa. 6. Serviciu inutil Și a zis către ucenicii Săi: cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! [...] Luați aminte la voi înșivă. (Luca, XVII, 1-3) "E mama tuturor crizelor! Inima crizelor! Atâta timp cât problema palestiniană nu va fi rezolvată, în Orientul Mijlociu nu va fi pace. Acum
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
zice în Istoria literaturei engleze: Acești oameni (geniile) zac răniți de măreția facultăților și de neastâmpărul dorințelor lor. Unii stânși în stupoare și beție, alții usați de plăceri sau de muncă; aceștia precipitați în nebunie sau sinucidere; ceilalți svârliți în neputință sau culcați de boală. Cei mai voinici își duc rănile crunte până la bătrânețe; cei mai fericiți, deși vindecați, poartă cicatricele rănilor... Pascal zicea că extremul talent atinge nebunia extremă, și a dat și el exemplul doveditor. Caractere degenerative: Au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Frumosul nu e tot ce e simplu, ci complexul simplificat; el a consistat totdeauna, într-o formulă luminoasă învăluind, în termeni familiari și profunzi, idei sau imagini foarte variate. Materialismul prea exclusiv, în artă, poate să fie un semn de neputință; dar un idealism prea vag și prea convențional este mai rău decât o neputință: este o oprire la jumătate de drum, o adevărată trădare a artei. Adevăratul artist nu trebue să simtă și să vadă lucrurile ca artist, ci ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
într-o formulă luminoasă învăluind, în termeni familiari și profunzi, idei sau imagini foarte variate. Materialismul prea exclusiv, în artă, poate să fie un semn de neputință; dar un idealism prea vag și prea convențional este mai rău decât o neputință: este o oprire la jumătate de drum, o adevărată trădare a artei. Adevăratul artist nu trebue să simtă și să vadă lucrurile ca artist, ci ca om, ca om sociabil și binevoitor, căci altfel meșteșugul ucigând în el sentimentul, ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fie înțeles. Acești de azi sunt toți la fel, după o rețetă. Deci nu-i anormalitate, ci epidemie. Dacă simulanții demenți sunt și ei nebuni adevărați, atuncea am găsit un răspuns întrebării. Cel puțin în ceiace privește simularea. E cu neputință numai, să se simuleze talentul. Se pare deci că e mai mult o chestie de modă care e și ea epidemică. Avem deaface cu niște tipuri mai mult sau mai puțin feminine. Cu vârsta, boala se vindecă. Gheorghieș Dela Ieș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de o mie de persoane anual în trei secole. De la 1471 la 1781 au fost arși pe rug treizeci de mii de oameni și două sute șaptezeci aruncați în închisori unde au pierit; sau au fugit pribegind în străinătăți. E cu neputință ca o națiune să reziste unui asemenea tratament, fără să ajungă la deteriorarea rasei, la scăderea inteligenței și sporirea superstiției. Omul e o ființă morală pentru că a întemeiat societatea; educația s-a făcut printr-o acțiune lentă necontenită a ființei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
expune cazul: a cumpărat, a vândut, nu mai are cu ce plăti polițile. Gata! Ei și? Am dat faliment. Ce fel de faliment? Faliment fraudulos: văd că așa-i zice. E posibil așa ceva? Am avut toată încrederea în dumneata. Cu neputință! Ba pe onoarea mea, vă rog să mă credeți. Enric IV, trudit de drum lung în graba cu care ducea ajutor de oaste orașului Cambray, avea a trece prin Amiens. Acolo mai-marii orașului se adună și-l întâmpină cu discursurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dacă la ziua astfel hotărâtă ni se va întâmpla nouă și țării noastre Moldovei vreo nevoie vădită, precum o luptă sau un război cu tătarii ori cu alți vrăjmași ai noștri, sau dacă însăși persoanei noastre s-ar întâmpla vreo neputință sau vreo altă nevoie, de care vom fi înștiințat mai dinainte pe domnia sa prea luminatul crai și pe Sfânta Coroană prin solii noștri, domnia sa va avea să amâne pentru altă vreme și pentru alt loc potrivit”- depunerea jurământului. Datorită acestei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru altă vreme și pentru alt loc potrivit”- depunerea jurământului. Datorită acestei clauze, avea să coboare de multe ori Cazimir până la Liov sau și mai aproape de hotarele Moldovei ș-avea să-mbătrânească primind scuzele voievodului moldovean pe care mereu „vreo neputință sau vreo altă nevoie” l-au împiedicat să se prezinte în fața regelui. Dacă asemenea acte, cum sunt cele trei documente, toate din 2 martie 1462, și atâtea altele pe care le-a dat Ștefan cel Mare și alți voievozi români
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mea (Ștefan), ceea ce am spus. Pentru că, dacă n-ar fi fost aceasta, din două lucruri unul: sau m-aș fi împotrivit dușmanului la vad și nu l-aș fi lăsat să treacă, sau, dacă aceasta mi-ar fi fost cu neputință, aș fi căutat să scap pe oamenii țării mele și n-aș fi suferit atâta pagubă. Dar ei m-au lăsat singur, și s-a întâmplat ca mai sus. Și, de ar fi fost dușmanul singur, încă n-ar fi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împotriva creștinătății și cer de la Ștefan voievod să le dea drumul spre țara Craiului”. În ce-l privește pe Ștefan, solul trebuia să reproducă cuvintele lui: „Ce-am putut, am dat și eu în viața mea, dar acum sunt în neputință de a da ceva, fără Milostivirea Voastră”. Ștefan cel Mare nu renunță la gândul de a așeza, pe tronul Țării Românești, un domn care să-i fie alături în confruntarea cu turcii. Și la 15 martie 1481, domnul dă o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la Cetatea Albă a asediat-o de pe uscat și de pe apă. Se spune că Cetatea Albă avea muniții nenumărate și grâne și alimente pentru 30 de ani. În decursul zilelor și anilor săpaseră șanțuri așa de adânci, încât era cu neputință să le dea de fund. Din porunca sultanului cel glorios, oastea victorioasă s-a străduit timp de o săptămână să umple acel șanț adânc. Trăgând cu tunurile și puștile de pe apă și de pe uscat, au omorât doi pârcălabi renumiți, iar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bătrân și suferea din cauza rănii de la picior. Există un singur izvor, Cronica Byhovec, în care se afirmă că „Iar în acea vreme Ștefan, voievodul Moldovei, era foarte neputincios de picioare și, vrând să-și satisfacă voia sa, a uitat de neputința și boala sa [și] a poruncit să fie dus în sanie și a venit cu toți ostașii, și cu turcii, și cu ungurii, și cu muntenii și a lovit în acele păduri și în codrii de fag pe craiul Albert
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dacă în ziua astfel hotărâtă ni se va întâmpla nouă și țării noastre Moldovei vreo nevoie vădită precum o luptă sau un război cu tătarii ori cu alți vrășmași ai noștri, sau dacă însăși persoanei noastre s-ar întâmpla vreo neputință sau vreo altă nevoie”, domnul îl va înștința pe rege, urmând să se fixeze alt loc și altă dată ca să depună jurământul. Abilitate politică în măsură să îi îngăduie domnului să amâne timp de 23 de ani prezentarea sa în fața
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
imixtiunea nefastă a profanului în sacru - „tot amestecul e cel de care trebuie mereu să te păzești”. Colindele de fecior și de fată mare, baladele fantastice și basmele evidențiază o etapă cathartică fin interțesută la nivel simbolic; eroii își abandonează neputința umană prin recluziune, rătăcire, sete, foame ori prin urcarea în spații consacrate cum e muntele. „Simbolismul morții ca fundament al oricărei nașteri spirituale, adică al oricărei regenerări” va fi și el recunoscut doar la nivelul conotației, disiparea sensurilor în forma
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
univer¬sului, feciorul de împărat visează că trebuie să se ducă la floarea nemaivăzută, „.mîndră flore, da n-o șt’iut-o n’ime că ce fel d’e flore-i” (Mara - Maramureș). Mirarea oștirii fastuoase are aici un echivalent în neputința profană de a înțelege menirea florii. Abia a treia căutare a slujitorului împărătesc este fructuoasă, însă asumarea miresei trebuie făcută de împăratul însuși, singurul care poate strămuta floarea de pe mormânt, printr-un gest de o virilitate violentă: „Pun’e mîna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
anterior inițierii prin deplasare spațială. Căutarea și refa¬cerea cuplului uman-divin întorc istoria lumii la punctul zero și redau univer¬sului gloria primordială. Sfatul primit în urma veștii vine adeseori dinspre figura maternă, a cărei greșeală hotărăște încheierea etapei educative infantile. Neputința ei de a înțele¬ge noul statut al fetei atrage greșeala rituală și taie orice legături familiale prin plecarea în călătorie: „Da’ e, di acolo, mă-sa, ’ci: - Mamî, cicî, a h’i v-un nărav aista, mamî. Ia sî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vocație), nu te mai gândești la alternative, ci cauți doar să-ți împlinești menirea; îți este imposibil să gândești în termenii, în maniera unui medic sau a unui magistrat, care sunt uneori în situația de a se resemna în fața neputinței de a combate, de a îndrepta ceea ce văd cu claritate că este rău în suflet și în trup. Cred în puterea noastră de a îndrepta, de a „tămădui” elevii cu probleme de comportament și cred că orice profesor trebuie să
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
definiție... Chiar că e o întrebare ușoară. În sensul că e încuietoare e atât de complicată încât nimeni nu va fi mirat dacă, îndrăznind să-ți dai cu părerea, ai începe să bați câmpii sau ai ridica din umeri a neputință. Eu, unul, nebănuind că o să mă întrebi și asta, am fost neprecaut în dialogul nostru și am formulat deja unele definiții neiscusite. Culege-le din convorbire pe acelea și consideră că n-am trecut proba. Nici n-aș vrea s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât în literatură. Politica ar trebui s-o facă nu amatorii, ci profesioniștii, oameni care să studieze, care să se specializeze în acest domeniu. Dar sunt atent la mișcarea de pe scena politică. Foarte atent. Această veșnică bâlbâială și această veșnică neputință, această ceartă uriașă și această înmărmuritoare lipsă de viziune, de coerență și, în fond, această lipsă de patriotism din teritoriul politicii românești îmi determină mie existența, mi-o strică. Deocamdată nu am cum să intervin altfel decât prin votul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]