9,277 matches
-
plângea, pe bună dreptate, că scrisorile ei erau mult mai lungi și mai cuprinzătoare decât rapoartele lui condensate și aluzive, mâzgălite cu caractere mari pe foi mici de hârtie, pe care le primea drept răspuns; și că Îi flutura la nesfârșit perspectiva vagă a unei revederi, fără a face nimic pentru a o pune În practică. Atunci când menționă că se gândea să se Întoarcă În America și el Îi răspunse că i-ar face plăcere să discute subiectul la umbra zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trădează apoi cu cinism, printr-o Întorsătură narativă de care Henry era foarte mândru. Aceste povestiri erau de prima mână, nu avea nici o Îndoială, dar volumele de povestiri „nu se vindeau“ și nu făceau impresie. Romanul, pentru care cele trei nesfârșite volume ale lui Mary Ward erau atât de descurajant reprezentative, era cel care conta pe piața literară. În anul acela Începu să lucreze la cel mai recent dintre eforturile sale În domeniu, Muza tragică, un roman despre politică și teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Se părea Însă că textul cel nou era pe placul directorului, dat fiind că acesta nu Își exprima nici o nemulțumire. Nu se mai osteni să Întrebe care erau planurile lui Hare cu privire la Doamna Vibert, căci se simțea umilit de șirul nesfârșit de pretexte, promisiuni goale și tărăgăneli transparente pe care le provocau inevitabil Întrebările lui. Astfel, anul se apropia de sfârșit și planurile sale de a-și găsi norocul ca dramaturg rămâneau mai mult vis decât realitate. Între timp, Du Maurier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Îi parvină la mâna a doua, prin intermediul unor cunoștințe comune, ori În jurnale și biografii, citite la mult timp după eveniment. Era conștient că, În timp ce el traversa și retraversa spațiul dintre De Vere Gardens și Piccadilly În ziua aceea nesfârșită de sâmbătă, În timp ce ședea la masa de lucru În birou și amurgul se făcea tot mai gros dincolo de ferestre, scriind, una după alta, scrisori de care nu era nevoie, În timp ce stătea În sala teatrului din Haymarket și hohotele de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și energia irosite pentru a deveni dramaturg era plin de amărăciune. Cinci ani Întregi! Cinci ani În care obținuse o jumătate de succes și un eșec total pe scenă, plus sertare pline cu piese nejucate, În mai multe variante. Rescrierile nesfârșite, scrisorile, telegramele și discuțiile nenumărate, speranțele trezite, ucise și trezite iar, care Îi umpluseră cinci ani, pentru ca, În cele din urmă, să nu ducă nicăieri. Câtă vanitate! Ce risipă! Replica pe care o rostea Marion Terry În timp ce el pătrundea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe care o avea de pe urma jurnalului era că Alice nu rostea nici un cuvânt de critică la adresa lui, personal; dimpotrivă, Îl lăuda adesea pentru răbdarea și bunătatea lui, În termeni care aproape Îl făceau să roșească: „I-am adus griji și necazuri nesfârșite dar, În ciuda lor și a naturii extraordinare a problemelor mele, nu am zărit niciodată vreo urmă de iritare pe chipul lui și nu am auzit vreun sunet care să arate lipsa de compasiune sau de Înțelegere de pe buzele lui“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe ce spune publicul. Te țin la curent. Întorcându-se spre Kensington, regretă impulsul care Îl mânase la teatru. Se simțea supt din nou de vârtejul amețitor, epuizant, de emoții care părea să Învăluie orice proiect teatral, provocând o alternanță nesfârșită de speranță și deznădejde care ucidea sufletul. Ce repede abandonase hotărârile luate după-amiază! Se jură Încă o dată să lase În urmă eșecul, să Își reînnoiască legăturile cu muza literaturii, să Încerce să fie mai bun, să Își poarte În pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
refuzul de a se refugia pe continent atunci când i se oferise posibilitatea. Nu fusese gestul de eroism al unui om decis să Își accepte pedeapsa, ci o dovadă de aroganță din partea unuia convins că va putea scăpa de ea la nesfârșit. Sfidase permanent limitările impuse cu Înțelepciune de către societate asupra comportamentelor sexuale deviante și, În vanitatea sa exagerată, se convinsese că putea face aceasta fără să plătească. Henry Îl compătimea, dar nu simpatiza cu el - afectat de spectacolul prăbușirii, dar detașat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de boom-uri. După o pauză, adăugă: — Sau nu Încă. Cine știe ce ne rezervă viitorul? — Cum merge noul roman? — Foarte lent. E alt neajuns al boom-urilor - știi că toți criticii așteaptă să te Împiedici data următoare, de-aia rescrii la nesfârșit. Cum o să se numească? — Acrit de succes, spuse Du Maurier cu un zâmbet poznaș. Nu, o să se intituleze Marțianul. Nu-mi cere să-ți explic. Ajunseseră la capătul estic al promenadei, unde se Înălța o statuie a lui William Harvey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
excelenței cât și a popularității, așa cum Scott și Balzac, Dickens și George Eliot o făcuseră În perioadele lor de glorie. Acum, nu mai puteai spera decât să te bucuri de sprijinul cititorilor cu discernământ, care să te ajute să continui nesfârșita căutare a perfecțiunii estetice. „Care avea-va norocul și care averea / Care avea mai presus să fie?“ Nu avea să se Îmbogățească niciodată, dar, când Lamb House Îi picase În mână, se simțise atins de noroc, iar loc era suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pauză din curtea școlii nu au devenit niciodată coșmaruri capabile să-mi tulbure somnul. Când eram copil, când nu purtam încă șapcă roșie de gimnaziast și nu colecționam poze din cutiile de țigări, de îndată ce vara promitea din nou să fie nesfârșită, mă apucam să construiesc, picurând nisip ud, pe una din plajele situate de-a lungul golfului Danzig, turnuri de înălțimi diferite, împrejmuite de ziduri ce alcătuiau o cetate locuită de personaje de natură fantastică. Întotdeauna, marea îmi surpa construcția astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
entuziast, să mă fi înghesuit să ajung în tribune ca purtător de steguleț, să fi râvnit vreodată rangul unui conducător de formație împodobit cu fireturi, dar de participat am participat fără să-mi pun vreo întrebare, chiar și atunci când cântatul nesfârșit și sunetul înfundat al tobelor mă plictiseau de moarte. Nu numai uniforma mă atrăgea. Deviza „Tineretul trebuie să fie condus de tineret!“ îmi era pe plac, iar oferta era pe măsură: tabere de corturi și jocuri în aer liber prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înaintea filmului cultural sau a celui principal. În cinematograful din Langfuhr sau în palatul Ufa din orașul vechi, de pe Elisabethkirchengasse, vedeam Germania înconjurată de dușmani, de acum încolo implicată într-o luptă de apărare care se purta eroic în stepa nesfârșită a Rusiei, în nisipul fierbinte al deșertului libian, pe zidul protector al Atlanticului și în submarine din mările lumii; în plus, pe frontul de acasă, unde femeile lucrau grenade la strung iar bărbații asamblau tancuri. Un bastion de apărare împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai grave decât prăbușirea pretutindeni vizibilă a Marelui Reich German. Cârtelile erau asezonate cu înjurături, nemaiauzite până atunci. Mărfarul în care zăceam cu toții, cei cu răni mai ușoare sau mai grave, se deplasa spre o țintă necunoscută. Adeseori făcea opriri nesfârșite, alteori unele foarte scurte. Între timp, afară se întuneca. De mai multe ori s-a schimbat linia. Vagonul era luminat numai de o lampă cu carbid. Eram întinși pe paie care miroseau a mucegai și a urină. Lângă mine, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unui public sătul despre jalea de astăzi din imensele lagăre africane sau, ca în romanul meu Calcanul, să relatez în general despre foame, „așa cum a fost ea răspândită în scris“ și nu voia să mai plece, așadar să istorisesc la nesfârșit povești despre foame? Încă o dată se bagă în față eul meu, chiar dacă nu se poate data cu exactitate momentul în care m-a lovit foamea ca niciodată până atunci, ca rareori după aceea: de pe la mijlocul lui mai până pe la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
social-fascist“. Chiar dacă mi-au rămas neînțelese multe dintre lucrurile care erau negociate pe un ton de ceartă mergând până la furie oarbă, mi-am dat seama până și eu, băiatul de la cuple și prostănacul de pe margine, că, în punctul culminant al nesfârșitei dispute, ceata comunistă se alia de fiecare dată cu naziștii încăpățânați pentru ca, unindu-și puterea vocală, să-i acopere total pe social-democrați. Până mai adineaori dușmani de moarte, acum făceau un front comun roșu-brun împotriva social-democraților. Asta se întâmpla după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a vrut să se facă artistă, ci să fie și rămână doar olăreasă -, mi-am evocat nechibzuința cu care m-am eliberat din strâmtoarea cartierului general de avarie al familiei, care acum trebuia să mai facă loc și pentru cearta nesfârșită dintre tată și fiu, fără să percep acest pas ca pe un act temerar. Astfel s-a terminat un scurt turneu din cauza căruia sufereau cu toții, mai ales „odorul tatii“, sora mea Waltraut, pe care, întorcându-mă acum cu fața spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
maxilarul, buza de jos care atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și orizontale marchează fruntea. Liniile pe care le trage plumbul se umflă, se evaporă. Ce se află, umbrit, în spatele ochelarilor. Două cratere: nările din care ies franjuri de păr cărunt. Nesfârșit de multe nuanțe de gri și alb: credo-ul meu. Încă din copilărie am desenat cu creioane. Fragmente de zidărie din cărămidă sumbru închipuită, cojită, văzută de aproape. Guma tot mereu la îndemână, până când aceasta s-a consumat, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din vechime și până la urmă decimate, în nenumărate xilogravuri și desene în cărbune. Fiindcă își cunoștea țiganii, a fost în stare să transpună nevoile și spaimele lor în suita de desene Patimile lui Christos: coli de format mare pline cu nesfârșit de multe nuanțe de gri. Țigani tineri și bătrâni, aceștia erau personajele lui. Și așa se face că nu numai în atelierul lui Otto Pankok, ci și în acelea ale elevilor săi, supraviețuitorii de la Auschwitz-Birkenau ai acestei seminții împuținate intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
elefant în alb...“ Echipa de profesori, din care făcea parte și Hartung, a rămas mută până când Hartung a rupt tăcerea și a explicat scurt și cuprinzător că era de ajuns, noul venit era admis, despre Rilke se putea discuta la nesfârșit. Și astăzi încă mă mai minunez de acest examen, care numai examen n-a fost, și de aprecierea fără vreo obiecție critică a unor poezii care sufereau de o avansată beție de metafore; poate că noul venit, care era privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi Închis un ochi cât era noaptea de lungă. Dar, pe nepusă masă, nesimțitor la farmecul unui tête-à-tête, am jinduit la singurătatea cușetei. M-am scuzat căscând și m-am retras. Eram sleit. Îmi aduc aminte că am străbătut adormit nesfârșitele culoare ale trenului; fără să dau un ban pe regulamentele inventate de companiile saxone pentru a Îngrădi libertatea călătorului argentinian, m-am aruncat Într-o cușetă oarecare și, strașnic gardian al bijuteriei mele, am tras zăvorul. Vă afirm fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Tai An era tot mai aproape de fur, precum undele concentrice se strâng mereu mai aproape de piatra zvârlită În apă. A schimbat de nenumărate ori numele și mahalaua. Asemenea celorlalte științe exacte, magia e doar un licurici care luminează În bezna nesfârșită drumul pe care-l străbatem cu zadarnice poticneli; luminile ei se puseseră pe locul unde stătea pitit furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client de la Salon Doré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
noastre. Madame Hsin și Tai An s-au mutat În strada Cerrito, purtați pe roatele și adăpostiți de coșurile unor trăsuri; Nemirovsky a folosit banii primiți pentru asigurare pentru a Înființa Compania Focurilor de Artificii; Fang She, liniștit ca o nesfârșită salbă de ceainice Întru totul asemenea, a rămas În coșmelia din scânduri de lângă salcia solitară. Nu am Încălcat cele treizeci și nouă de legi ale adevărului, admițând că pojarul fusese stins, dar numai un costisitor recipient plin ochi cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
admițând că pojarul fusese stins, dar numai un costisitor recipient plin ochi cu apă de ploaie ar putea pretinde că i-a stins și amintirea. Încă de la ivirea zorilor, Nemirovsky și magul trudeau, ticluind un număr nelămurit și poate chiar nesfârșit de lampioane din bambus fraged. Iar eu, cercetând imparțial pirpiriile măsuri ale casei și șuvoiul neîntrerupt al mobilelor, am ajuns să cred că nesomnul meșterilor era zadarnic și că nicicând, poate, nu avea să se mai aprindă vreun lampion. Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Asistenței Publice. Echilibrul mental al beligeranților era atât de precar, Încât Nemirovsky (neținând seama de sângele care Îi picura monoton din nas) intona versete instructive din Tao Te King, În vreme ce magul (pe care extracția unui canin Îl lăsase rece) Înșira nesfârșiți arșini de povestioare evreiești. Pe Madame Hsin a Îndurerat-o diferendul Într-atât, Încât mi-a interzis fățiș să-i mai calc vreodată pragul casei. Povestea vorbei: cerșetorul izgonit din cotețul câinelui Își face cuib În castelele memoriei; pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]