8,125 matches
-
pare că e ceață-ntre noi. Depinde cum privești și tu. Îți mulțumesc pentru urări! Da, am 30 de ani și-s bun de însurat, vorba unui amic mucalit. Ciudat, am o periculoasă senzație că-s foarte tînăr. Sînt foarte obosit de la școală și aștept vacanța! Din păcate, mama are prea multe zile rele, se simte foarte slăbită, pe acest fond nesimțindu-mă nici eu prea grozav. Poate că-și va reveni! Mă bucur pentru cartea ta ce stă să iasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să termin și cu cea de-a treia. Oricum, apar în acest an. Bălăiță et comp. m-au asigurat din nou. Trebuia, însă, să-i fi trimis deja cartea lui Mircea Ciobanu. O voi trimite în zece zile, sper! [...] Sînt foarte obosit! Pe 1 iulie am cel mai idiot examen din facultate: ist. limbii române. Voi fi la Iași pe 27 iunie sau, mai sigur, pe 28, la prînz, deci într-o sîmbătă. Ca să văd și finala C.M. (Campionatului Mondial de Fotbal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
văzut deja toate meciurile transmise la ora 21. Cel de aseară, Franța URSS, mi-a plăcut cel mai mult. Apoi Uruguay RFG, Brazilia Spania și URSS Ungaria. Am de vopsit și tabla de pe casă, plus alte treburi, așa că-s mereu obosit și nu mai știu de ce să mă apuc! Sper să le rezolv toate! Pe 14 iunie, nunta lui Radu (Florescu n. red.)! Aici! Vor veni toți nemțenii. Ar fi frumos să ajungi și tu. Așa, pur și simplu. Dar nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în marginea discursului propus de tine. Îți semnalez și comentariul Marianei Lazăr (?) din Steaua nr. 6. Poate nu l-ai văzut. Chioaru (Dumitru n. red.) va scrie în Transilvania nr. 7 sau 8 despre cartea ta. Un timp am fost obosit și bolnav. Am fost zece zile la București, să mă odihnesc. Și am reușit. Am dus și cărți, pentru că nu prea trimisesem. Cele trimise la Cluj s-au întors. D.T. Savu nu le-a ridicat de la poștă. Se mai întîmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
vânătorile la care a luat parte în Cehoslovacia, regele Mihai își amintește că „erau foarte rodnice, terenul fiind suprapopulat cu vânat crescut. Se vânau fazani, o specie de iepuri mai mică și potârnichi. Era atât de mult vânat încât te obosea, seara când te întorceai, erai terminat”. Mihai continua să vâneze cu „arma de 20”, trăgând pe stânga. Sâmbătă, 6 noiembrie. Carol și Mihai au revenit în țară. Luni, 8 noiembrie. Locuitorii comunei Stoenești-Muscel au oferit lui Mihai, cu prilejul zilei
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
să mă ia. Mă simțeam protejată, ocrotită de dragostea părintească, simțeam că mă descătușez de lanțurile greului prin care trecusem. Au urmat ani dificili de școală, parcurgeam 7 km. până la școala românească înfruntând intemperiile vremii. Frații mei, mai mici fiind, oboseau ușor, de aceea, iarna, se agățau de sănii ca de ultima speranță, dar vizitii le desprindeau mâinile lăsându-i să se rostogolească în zăpadă. Dar, ca și în alte situații similare, am învins. Mai târziu am rămas trei din patru
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
boabele de pe miriști și de bălăceală din bulboană, ieșeam cu mielușeii la păscut. Aveam numai vreo cinci: unul alb, unul negru cu stea-n frunte și trei negri ca abanosul. Îi duceam adesea pe lan și când vedeam că-s obosiți veneam cu ei în livada de pomi. Pe coastă era mult trifoi și lucernă și trebuia să-i păzesc, să nu pască prea mult, căci se puteau umfla și pieri. Le aduceam apă de la fântână și ei se țineau mereu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bani, pentru belșugul casei. Sub dușumele s-au pus pietre aduse de la râu. Mi-amintesc bine că, eu și Oltea vroiam să ajutăm lucrătorii. Tata ne-a dat câte o covățică, o umpleam cu pietre și-o duceam înăuntru până oboseam. (Asta se întâmpla foarte repede). Având materialele pregătite, lemnul necesar pentru zidit, ușile și ferestrele cu tot cu tocuri, în scurtă vreme au ajuns cu construcția sus la căpriori. De data asta, a venit la noi Bodoașcă cel bătrân, tatăl factorului Ion
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
le-au pus boierii în saci, nu îngăduiau în ruptul capului să se întoarcă fără făină. Boierii făceau aceste lucruri, în speranța, că vor scăpa de unele slugi, ce le păreau "nepotrivite" pentru ei. Se mai spunea că, uneori, morarii obosiți după ore întregi de măcinat, adormeau lângă coșurile cu făină. În toiul nopții, șobolanii, atrași de mirosul făinii proaspete, veneau și-și potoleau poftele. Dorind însă și ceva "carne", nu se sfiiau să le roadă morarilor urechile. Unuia, cică i-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a dat și mie o căniță cu colăcel. Ce bucurie pe mine! Am băgat-o repede sub bundiță și-am fugit acasă. Ceilalți au rămas acolo, alergând de la mormânt la mormânt, după pomeni. Pe seară, s-a întors și mama obosită de la târg. A venit cu o căruță până-n Frătăuții Vechi și de acolo pe jos, peste punți și peste prund. Când a dat în ulița noastră (ulița lui Gavaraș), Veronica lui Vițel s-a lipit de ea, rugând-o s-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în acest perimetru, dar în afara grădinii botanice, în zona muntoasă, este un „portal” pentru trecerea „dincolo”. „Dincolo” este oceanul cu apele învolburate la țărm. Unele persoane s-au încumetat să treacă spre plajă, dar pentru noi era mult prea cald; obosisem deja. Ne-a obosit căutarea ieșirii din labirint. Însăși viața e un labirint și... căutarea, „intrării” spre tine și a „ieșiri” din „lume”, poate deveni anevoioasă și obositoare. În „labirint”ul grădinii și al vieții, m-am simțit, adeseori, asemeni
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în afara grădinii botanice, în zona muntoasă, este un „portal” pentru trecerea „dincolo”. „Dincolo” este oceanul cu apele învolburate la țărm. Unele persoane s-au încumetat să treacă spre plajă, dar pentru noi era mult prea cald; obosisem deja. Ne-a obosit căutarea ieșirii din labirint. Însăși viața e un labirint și... căutarea, „intrării” spre tine și a „ieșiri” din „lume”, poate deveni anevoioasă și obositoare. În „labirint”ul grădinii și al vieții, m-am simțit, adeseori, asemeni lui Tezeu în labirintul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
persoane în vârstă vei vedea pe stradă, în unele zile, chiar deloc. Din Asakusa ajungi cu metroul la Shibuya Pentru mine, o iubitoare de liniște, de parcuri și flori, Shibuya este ca un stup, al cărui zumzăit, fără întrerupere, mă obosește. De cum cobori din metrou și ieși la „lumină”, te ia în primire vacarmul și mulțimea în care te poți pierde dacă nu ții aproape de grup. Străzile sunt înguste, intime, ca peste tot în Japonia, și foarte aglomerate. Sunt clădiri înalte
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bine). Acasă, pe când plănuiam pelerinajul pe la mănăstirile din Neamț eram sceptic, fără s-o dezălui nimănui. Nu știam cum voi rezista pe bicicletă și a doua zi, după mai mult de 100 de kilometri. Dar, cu satisfacție constatasem că nu obosisem, starea de spirit îmi era prielnică. Mulțumit că pentru dimineață scăpasem de grija mâncării, am pedalat înainte, spre Sihăstria. Mai fusesem acolo pe când aveam vreo șapte ani, împreună cu tata, mama și fratele meu, întrun fel de pelerinaj pe la mănăstirile din
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
un parc impresionant prin mărimea arborilor (așa mi s-a părut, neândrăznind să zăbovesc cu privirea mai mult de o fracțiune de secundă în altă parte decît în față, la aprox. 50, poate 60 km pe oră). Alternanța deal-vale ne obosise, abia așteptam să mă odihnesc, numai că surpriză, hotelul era plin. Cred că arătam tare dezamăgiți, fiindcă recepționerul ne-a îndrumat spre o casă nouă, unde era posibil să fim primiți, măcar pentru o noapte. Într-adevăr, proprietarii s-au
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
fiindcă recepționerul ne-a îndrumat spre o casă nouă, unde era posibil să fim primiți, măcar pentru o noapte. Într-adevăr, proprietarii s-au arătat binevoitori, ne-au dat o cameră la etaj, iar bicicletele au "dormit" într-un hambar. Obosiți, n-am mai plecat nicăieri în acea zi, deși planificasem să ajungem la Arbore. Amabilă, gazda ne-a servit cu lapte și ouă. Am adormit devreme în acea seară! A doua zi dimineață am ajuns la Arbore, localitate pe care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
la munte. La intrarea pe Transfăgărășan, erau pancarte care-i atenționau pe călători, anuțând închiderea drumului pe timp nefavorabil și iarna. Pe când pedalam de zor, începu să se contureze din ceață, masiv și impresionant, muntele. Efortul susținul la urcat ne obosea, dar nici unul nu recunoșteam. Am fi coborât de pe biciclete, dar fiecare aștepta ca celălalt să renunțe primul. Chestie de orgoliu! Trebuia să mâncăm, sau măcar să bem un suc rece. Pe hartă era trecut un han care, când l-am găsit
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
simțeam, după ce lăsasem în urmă orașele Buhuși, Sfântu Gheorghe, Transfăgărășanul, Curtea de Argeș, Campulung Muscel și Brașovul, toate traversate pe două roți de bicicletă. La intersecția cu drumul către Sfântu Gheorghe, am oprit și m-am întins pe o bancă. Nu eram obosit, dar voiam să previn oboseala. Trecând prin sate cu denumiri duble (românești și ungurești) destul de repede, s-a ivit perspectiva de ajunge la Odorheiu Secuiesc, după vreo 170 de kilometri parcurși în aceeași zi. La intrarea în oraș, un unguraș
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Eu resimțeam pregnant lipsa unei pălării sau a unei șăpci pentru cap, de aceea în desperare de cauză, mi-am improvizat, folosind foliile pentru stat pe iarbă, un fel de coif, instabil și incomod. Tot la deal, tot la deal, obosiți si nădușiți ca vai de noi, ne mângâiam la gândul că, măcar la întoarcere ne va fi foarte ușor, urma să tot coborâm. Doar că urcușul nu se mai termina... Odată ajunși în sat, cineva ne-a îndrumat spre un
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
făcut sete. Cu ochii după un local în care să bem ceva, am trecut de centrul satului, ajungând la un loc în care, ne-am amintit, poposisem și anul trecut. La deal, am coborât de pe biciclete, (nu c-am fi obosit...), ca să filmez și să vorbim. Eu aș fi vrut să ne întoarcem, fiindcă trecuse de 11.00 și George, ca niciodată, voia să mai mergem. Justifica: nu se știe dacă și când vom mai ajunge acolo. Undeva, în față trebuia
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
-o pe mama: Mama, ne dai voie mie și lui Titi să ne plimbăm puțin prin parc, iar apoi să vizităm Grădina Zoologică? Vă dau voie, draga mea, însă fratele tău nu e complet vindecat. Prin urmare să nu-l obosești și să veniți repede acasă. Da, mama, să n-ai nici o grijă, așa vom face. Mama ne-a dat bani de intrare și am plecat spre "Parcul Bibescu". Era o vreme minunată. Străzile însă erau pline de moloz, cărămizi, geamuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de nuiele strălucitoare, pe care nu va mai reuși niciodată să-l termine. Niciodată! Când știi că visu-acesta cu moartea se sfârșește, Că-n urmă-ți rămân toate astfel cum sunt, de dregi Oricât ai drege-n lume, atunci te obosește Eterna alergare și-un gând te-ademenește: Că vis al morții-eterne e viața lumii-ntregi." (M. Eminescu) M-am apropiat și i-am arătat cele două obiecte aduse. Cu o ușoară mișcare a pleoapelor, mi-a făcut semn să aprind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o iesle umplută cu verdeață care-și aștepta, cu masa plină, pașnicele rumegătoare venite de la izlaz lihnite de foame. Toată lumea era în alertă, așteptând cu nerăbdare ora stingerii, pentru a vedea efectul letal al medicamentului împotriva lighioanelor intruse și imorale. Obosit de alergătura de peste zi, de efortul depus la culegerea plantei și încurajat de mama că această plantă, prin efectele ei odorante, nu va mai permite un atac asupra persoanei mele din partea vampirilor, am adormit. Spre nenorocul meu, previziunea mamei nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
picioare iuți și o vărguță suplinind cu succes absența unui bici real, cu ajutorul căreia îmi "stimulam" căluții mei înaripați într-un galop nebunesc, zburând prin toate hârtoapele și terenurile denivelate. Eram un jocheu de invidiat, iar caii mei "pursânge" nu oboseau niciodată. Așa că, după un scurt moment de reflecție, i-am răspuns afirmativ: Da, Mircea. În secunda următoare am țâșnit într-o goană nebună cu bidivii mei "sirepi", încât acum era rândul lui să-și facă probleme asupra stării mele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
proiecte marca Adenium. La amîndouă edițiile am fost surprins, plăcut desigur, de explozia prozei cam de două ori mai multe manuscrise de proză decît de poezie! și doar... românul e născut poet! A.B.Cum e critica de astăzi? Au obosit cumva criticii să mai citească, să mai analizeze, mai avem așa-zisa "critica de direcție"? Păi, criticii foarte cunoscuți înainte de 1990, cu excepția notabilă a lui Gheorghe Grigurcu, s-au cam retras. Manolescu sau Simion mai scriu cîte un articol de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]