13,698 matches
-
-i: — Adună-ți puterile. Asta-i important. S-a îndreptat spre fereastră, ferindu-și privirea de obiectele ciudate de pe pereți, și s-a uitat spre munte. O muscă i se așeză pe obraz. O îndepărtă. I se așeză pe celălalt obraz. O îndepărtă iarăși. A treia oară o lovi și și-o zdrobi pe față. Apoi mătură cadavrul insectei de pe el. în ciuda urâțeniei sculpturilor, în ciuda prezenței Elfridei Gribb, în ciuda lipsei oricărui simț al direcției, aici Vultur-în-Zbor se simțea în siguranță. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
serios. Nu te mai agita fără rost. Ea e sora mea, Belinda, îmi explică Suki în mod inutil, căci asemănarea era atât de izbitoare, încât era evident cine e. Era copia fidelă a lui Suki, dar mult mai slabă, încât obrajii lui Suki păreau de-a dreptul rotunjori, iar trăsăturile feței, durdulii prin comparație. De cealaltă parte, Belinda arăta de parcă încăpuse pe mâna unui liposucționist plin de zel. —Bells suferă de anemie. Asta e lipsă de fier, explică Suki plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Belinda îndepărtă mâna surorii ei cu un gest ferm și se înclină spre oglindă, uitându-se la fața ei extrem de drăgălașă. —Dumnezeule, arăt ca o vrăjitoare, comentă, adresându-se mai curând imaginii din oglindă decât nouă. Vrei niște fard de obraz? zise Suki, dornică să ajute. Nu, mersi, îl am pe al meu... La naiba! Unde mi-e geanta? Belinda se uita în jur cu disperare, expresia feței schimbându-i-se brusc de la mulțumire de sine la panică. Unde e? Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Sau el te-a cunoscut pe tine. Apropo, îmi place sculptura ta. Scorbura asta avea nevoie de ceva să îi mai dea puțină culoare. Ce mai faci, Sebastian? Nu te-am mai văzut de secole. L-a sărutat pe ambii obraji și apoi s-a așezat lângă el, mult mai aproape decât i-ar fi permis maniera ei obișnuită de a saluta. — Am păzit-o pe Sam de piromanul din clădire. —De cine? am întrebat. Sebastian s-a aplecat puțin ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
femei foarte ușor: cele din urmă purtau espadrile bleumarin. Am observat ce fețe durdulii aveau și cât de curați păreau a fi cu toții, ca și când bonele lor i-ar fi îmbăiat, le-ar fi periat părul, i-ar fi ciupit de obraji să aibă culoare și apoi i-ar fi stropit cu apă de colonie înainte să le dea voie să iasă din casă. Unul dintre motivele pentru care preferam cartierul Camden era că acolo nimeni nu se simțea obligat să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aș mai încerca încă o singură dată... Poate ar ajuta dacă aș îngenunchea și eu, am sugerat, urmând vorba cu fapta, până când fețele noastre s-au aflat la același nivel. S-a uitat la mine, genele lui lungi atingându-i obrajii, și mi-am simțit ochii închizându-se mai înainte ca gura lui să o atingă pe a mea. De data asta, a răbufnit toată energia dată de cocaină și alte lucruri pe lângă. Nu ne puteam dezlipi unul de altul. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de Arte, unde ne cunoscuserăm și unde evident nu fuseserăm prietene, până aici, pe terasa de la Mowbray Steiner, cu sculptura mea atârnată în holul principal, era un progres destul de mare pentru ca ea nu numai să pupe aerul atât de aproape de obrazul meu încât să-i pot simți respirația, ci și să accentueze cuvântul „dragă“ din salutul ei obișnuit. Te rog, nu-mi spune Samantha, Baby, i-am spus printre dinți. Mă întrebam dacă noul meu statut ar conta într-atât încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
domnișoară Jones, a ciripit Susie. Mă bucur că ați venit să mă salvați. Domnul Rattray este foarte nebunatic. James încuviință scurt din cap înspre mine și se aplecă peste birou, șoptindu-i ceva la ureche lui Susie. Ea a chicotit, obrajii ei luând o tentă de roz, și i-a spus aproape pe șoptite: N-aș putea spune... păi, poate... bine, rămâne vineri atunci. James a mai mormăit ceva, s-a uitat la ceas și s-a îndreptat către hol. Susie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dar dacă aș fi avut eu un birou ca acesta aș fi petrecut prima săptămână aici nefăcând nimic altceva decât să stau lângă fereastră, privindu-i pe trecătorii. —Sam, draga mea! a spus, ocolind biroul pentru a mă săruta pe obraz. Cu ce te pot ajuta? Era într-o dispoziție mult mai bună decât de obicei; m-aș fi așteptat exact la contrariu în timpul orelor de muncă și mă întrebam de ce se străduiește să fie drăguț cu mine. De fapt, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se întâmplă sub ochii tăi? — Nu-mi bag nasul, am ripostat. Este o curiozitate metafizică. Răspunsul sarcastic al lui Janey a fost mascat de întoarcerea lui Helen, îmbrăcată într-o rochie lungă, neagră și strâmtă, care m-a ciugulit de obraz cu buzele ei ca un plisc. Avea trăsături mici și înguste care se potriveau fotografiilor, cu toate planurile și unghiurile iar, și ochii verzi, calculați. Cu cine ai rămas să vorbești? a întrebat-o Janey. —Oh, doar cu adunătura obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
buze, tachinându-l cu atingeri scurte și cu mușcături, până când, cu un oftat, m-a lăsat în gura lui. M-am aruncat peste el pe canapea, capul scufundându-i-se între perne, cu ochii închiși, genele lungi atingându-i delicat obrajii, buzele roz și umflate, frumos și aproape complet dezbrăcat, pornografic în același timp. „Dacă am putea fi așa mereu“, m-am gândit, luându-i capul în mâini și sărutându-l, încet, săruturi siropoase, continuându-le pe gât, pe bustul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi înregistrat convorbirea. Nu că ar putea fi considerată o dovadă. O să o pun pe Belinda să verifice dacă ai vreun microfon sau altceva de genul acesta. —Dominic! a spus Suki, încă încremenită, cu urma de palmă arzându-i pe obraz. Fără a-și lua privirea de la el, i-a spus Belindei: —Spune-mi că nu este adevărat, Bells. — Normal că este, a răspuns Belinda enervată. Numai cineva atât de prost ca tine nu și-ar fi dat seama. Doamne, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trebuit să pogoare peste ele și să le scoată, una câte una, ducându-le pe pajiști primitoare, însingurate. Ester râdea îndeosebi când mă surprindea privind-o așa, pierdut, încercând să mă readucă lângă ea, fluturând mâinile, chicotind, trăgându-mă de obraji, „hei, domnu’, mai vino și p-acasă, printre noi, că ni-i un așa de dor...“. Privind acum femeia aceea revăzută aiurea, pe neașteptate, în casa prietenului meu, când nici nu mai știam că a existat cândva, mă pierdusem iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întinzi mâna, să prinzi și să strângi în pumn, chiar atunci, clipa care, simți asta, doar ție îți este dată într-o nesfârșită dărnicie. Începuse să picure. Am întins mâna și mi-am lăsat-o udată. Apoi mi-am răcorit obrajii. Îi simțeam încinși. Un tramvai opri. Orbul porni spre el. Vatmanul așteptă până bărbatul acela reuși să se urce, apoi tramvaiul se desprinse din stație și începu să suie lent dealul, scrâșnind și fulgerând. Îl urmăream cum urcă greoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că, oricum e un monument important, nici noi nu suntem chiar așa, aiurea, am venit ca să ne documentăm poate, în fine, sincer speră că nu i-a făcut probleme, că a impresionat-o chiar, că, vezi (către mine, mângâindu-mi obrajii ninși), noi am venit aici să privim ca la muzeu, dar dumnealui trebuie să, și zilnic, vai, câtă durere mai este în lume și noi nu știm, ne bucurăm ca niște fulgi care fug întruna de uitare. Ascultând-o, inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ascultând doar glasul clopotelor, urmat de cearta toacelor, un văl de sonorități vechi, știute, toropitoare, voievodale. Era ceasul în care veneau și cei doi orbi să-și soarbă berile. Din cine știe ce perverse porniri ale neputinței, se pipăiau cu limbile pe obraji, parcă se gustau, descoperindu-se cu gingașe uimiri. Îi urmăream dincolo de silă, ca în fața unei revelații ultime a animalului din mine, hipnotizat parcă de felul lor de a se cerceta. Eram convins că, în acele momente, ei se percepeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se găsește, îl va prinde, va face ce trebuie să facă și „gata, s-a terminat, de data asta o să mor de-adevăratelea“. Uneori o văd cu fața vopsită, ca în dansurile cu măști tribale, rituale. Dată cu alb pe obraji și pe gât și doar în jurul ochilor și al gurii cu alte culori, albastru sau roșu, de obicei. Nu intră în discuție cu nimeni, vorbește întruna, amestecând cuvinte, trecând cu pași rari, înceți, oprindu-se în fața vitrinelor, contemplându-se, strigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încăperii, unde vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și degetul pe obrajii ei bucălați. O fetișcană plinuță era curva, nu prea înaltă, zâmbind parcă mereu speriată, încercând să se strecoare printre coloane de aer numai de ea văzute. La Karnak, mulți ani mai târziu, când am văzut sala coloanelor imense, mergând printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Măcar de s-ar fi cărat acolo prostovanu’. Dar așa, Mexic... Pufni iar, și mai amuzată, cu vădit dispreț. Mai calici ăia decât noi. Am văzut și la cinema cum mănâncă la piață clătite cu ploșnițe. Le fugea alea pe obraji și le aduna cu palma și le băga la loc în gură. Îți dai seama? Și cu dulceață, magiun sau marmeladă de-aia de-a lor. Să te mai sărute după aia careva, nu dai totu’ afară imediat? Abrupt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum vrea el sau dacă nu ai chef s-o iei la goană când vrea el s-o facă pă armăsaru’. Tot femeie e și d-astea care-și chinuie bojocii.“ Se răsuci spre mine, întinse mâna și-mi mângâie obrajii, ca și cum mi-ar fi șters un șuvoi de lacrimi. „Nu vezi că au închis și «Gambrinusu’» tău? L-au vândut! Treci odată p-acolo, să vezi de nu l-au vândut cu tot cu tine...“ Nu-i mai spun de carte. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ieșind din restaurantul „Cișmigiu“, privind buimac lumea din stația troleibuzelor și, fără a mai gândi ceva, zorind spre „Gambrinus“. Trec pe lângă mine - cel încă rămas în ușă, ezitând să se ducă la masa sa, cu cei doi orbi lingându-și obrajii - și mă reped pe scărița de lângă tejgheaua cu halbe pline. Sus, în bar, în întunecimea săliței, cu zumzetul crâșmei urcând spre mine, ghemuit la o măsuță cu scaune incomode, un fel de taburete orientale, încerc să mă adun. De parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am trecut nepăsător pe lângă mine, cel rămas încă în ușa localului în veșnică așteptare, ezitând dacă să mă duc la masa mea cu cei doi orbi schimbând tandreți doar de ei știute, pipăindu-se cu limbile, ca și cum și-ar degusta obrajii, urechile, negurile, ciozvârta de timp în care i-am uitat și pe ei încremeniți. 29tc "29" Uneori, în dimineți ca acestea, liniștite, înrourate, coborând pe Bulevard, am senzația aproape fizică a cufundării în text. Aproape simt cum, abia coborât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asistente? Ce m-aș fi făcut? Ce talente i-aș fi făcut eu tâmpitei ăleia care n-a știut să-l salveze? Să-mi salveze copilul? Va plânge, privindu-mă încordată, cu ochii ei miopi, cu lacrimile șiroindu-i pe obraz. Voi întinde mâna și o voi mângâia pe umeri. Apoi îmi voi trece mâna pe obrazul ei umed. Nu știu ce să-i spun. Nu din milă am mângâiat-o. Va face un pas și se va sprijini de mine. O voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
n-a știut să-l salveze? Să-mi salveze copilul? Va plânge, privindu-mă încordată, cu ochii ei miopi, cu lacrimile șiroindu-i pe obraz. Voi întinde mâna și o voi mângâia pe umeri. Apoi îmi voi trece mâna pe obrazul ei umed. Nu știu ce să-i spun. Nu din milă am mângâiat-o. Va face un pas și se va sprijini de mine. O voi cuprinde pe după gât. — Ai făcut totuși tortul... — Ce puteam să fac? Trebuia să fac ceva, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sărut. Din plictis, probabil. Sau pentru că mă sprijinea. O voi săruta din nou. Se va lăsa în voia mea, cu brațele tot mai strânse de gâtul meu, ca într-o disperare. Voi urmări cum lacrimile ei se vor prelinge pe obrajii mei, cum se vor strivi, mocirloase, între fețele noastre lipite. Atunci, într-o răsucire a trupurilor, o voi vedea pe ea. Va sta rezemată de ușa bucătăriei, tot așa cum, cu câteva ceasuri mai înainte, stătuse în ușa dormitorului copilului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]