18,249 matches
-
a tratat pe păgînii aflați în interiorul granițelor imperiului; față de evrei, în schimb, el s-a arătat relativ tolerant. „Caracteristica geniului său a fost aceea de a admite că religia catolică se putea disocia de stăpînirea romană și că viitorul neamului omenesc nu era indisolubil legat de prosperitatea sau dispariția Romaniei” (Gillet). Față de barbari însă, Grigorie a avut o atitudine ostilă, fie din cauza formației sale culturale, fie pentru că era condiționat de cercurile aristocratice de la Roma, din care provenea și el, fie pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ajută să ne eliberăm de clișeele triumfaliste aplicate lui Isidor de către contemporanii săi. A fost un om măcinat de instanțe contradictorii: liberalismul cultural și reprimarea ereticilor și a iudeilor, optimismul naționalist și dureroasa pocăință în fața experienței păcatului și a slăbiciunilor omenești. De aici, neliniștea amestecată cu amărăciune, proprie unui om frămîntat și nefericit, pe care o putem surprinde în mod clar în două dintre epistolele sale adresate discipolului Braulion. Pe plan literar, calitățile și limitele lui Isidor sînt evidente. Limitele, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Origen ar fi susținut și magia și astrologia (96, 16). Teofil atacă și doctrina origeniană a preexistenței sufletelor (96, 17-19; 100, 12). în epistola 98 este atacat Apolinarie din Laodiceea, pentru că a refuzat să admită că Isus Cristos avea suflet omenesc; Teofil se apleacă îndelung și aici asupra lui Origen, condamnat pentru exegeza sa alegorică (98, 10), pentru doctrina originii lumii, pentru că ar fi afirmat că ființele angelice au devenit îngeri fiindcă s-au comportat bine după ce au fost create (98
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
putea servi interpretării morale; aici, în schimb, se ocupă de tipologia propriu-zisă, ceea ce nu pare să corespundă întru totul situației de fapt, chiar dacă planul închinării, cel puțin în prima sa parte, se structurează efectiv conform itinerarului căderii și mîntuirii ființelor omenești și al funcției Legii în raport cu cele două momente. Și această operă a fost tradusă în siriacă în secolul al VI-lea, dar s-au păstrat doar fragmente ale respectivei versiuni. Comentarii continue sînt în schimb consacrate Lui Isaia, în cinci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de cei care acceptă să-l numească pe Fiu și Dumnezeu, însă păstrează pentru Tată apelativul de „Dumnezeu adevărat”; este atacată și ideea de a-i atribui Fiului o filiație nenaturală, însă produsă prin voința Tatălui, ca în cazul ființelor omenești. Tema e dezvoltată în al patrulea dialog, menit să demonstreze că Fiul nu este o creatură. Al cincilea respinge obiecția celor care afirmă că Fiul, întrucît primește de la Tatăl propriile prerogative, trebuie să-i fie inferior. Al șaselea răspunde unei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
realizată în restul operei (5-45) sub forma unei confutații a opiniilor cristologice eronate. După ce enumeră cîteva dintre ele (6), Chiril respinge concepțiile docetiștilor (7-9), ale celor care neagă nașterea din Fecioară și afirmă că divinitatea s-a transformat în carne omenească (10-13), ale celor care susțin că Logosul divin nu are existență proprie și îl consideră un simplu cuvînt rostit de Dumnezeu, care apoi și-a găsit sălaș într-un om (14-15). Un spațiu generos acordă Chiril condamnării celor ce refuză
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
celor care susțin că Logosul divin nu are existență proprie și îl consideră un simplu cuvînt rostit de Dumnezeu, care apoi și-a găsit sălaș într-un om (14-15). Un spațiu generos acordă Chiril condamnării celor ce refuză un suflet omenesc Cuvîntului unit cu carnea (16-45): ei îl împart în două pe Cristos, în loc să recunoască faptul că un om întreg s-a unit în mod inefabil cu Unul-născutul Logos al lui Dumnezeu. Doctrina lui Nestorie sau, mai precis, interpretarea pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
căror examinare începe cu explicarea numelor Cristos, Emanuel și Isus, după care se trece la discutarea termenilor ce pot fi folosiți pentru a vorbi despre umanitatea Logosului divin. Autorul insistă asupra uniunii (henôsis) Logosului cu natura umană, superioară oricărei posibilități omenești de a concepe unirea a două entități (ca o analogie imperfectă este acceptată doar aceea a raportului dintre cărbune și focul care îl face să ardă), cele două naturi rămînînd totuși distincte (asynchyta). Ca de obicei, Chiril respinge în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
știm nimic despre a treia, care - dacă a fost scrisă vreodată - trebuie să fi fost combătută într-o secțiune a operei lui Chiril care s-a pierdut. în prima carte, Iulian afirmă că ideea de Dumnezeu este înnăscută în ființele omenești și că observarea cerului i-a făcut pe oameni să-l vadă în mod just în relație cu Dumnezeu. Pe de altă parte, deși atît grecii cît și iudeii au compus basme despre divinitate, teologia grecilor e superioară prin doctrina
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Fragmentul vorbește despre semnificația veșmintelor de piele cu care Dumnezeu i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva după păcat, conform Fac. 3,21; paralela cu Iov 10,11 îi permite lui Macarie să afirme că e vorba de corpul omenesc actual, în opoziție cu cel luminos dinainte de păcat. E un tip de exegeză care vine de la Filon și care, potrivit lui Epifanie, fusese ilustrată de Origen. Fragmentele ottoboniene conțin în schimb o interpretare diferită a aceluiași pasaj și provin din secțiunea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dintre suflet și trup în individ. Logosul s-a unit cu o natură umană individuală (însă dotată cu toate caracterele speciei) și completă (trup și suflet; Logosul nu înlocuiește sufletul - ceea ce ar fi apolinarism - tocmai pentru că în primul rînd sufletul omenesc are nevoie de mîntuire). Unirea dintre divin și uman nu este pentru Leonțiu o simplă unire morală, așa cum li se reproșa antiohienilor și lui Nestorie, pentru că în acest caz nu există o adevărată unire; pe de altă parte, nu e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care a păcătuit, precum și sufletul acestuia. Perfecta asemănare dintre carnea lui Cristos și aceea a ființei umane păcătoase face posibilă imitarea lui Cristos de către aceasta și, ca atare, etica (Dialog contra aftartodocetiștilor, PG 86, 1348-1349). Niciodată nu a existat suflet omenesc neîntinat de păcat voluntar sau involuntar, doar sufletul Domnului a rămas neatins de vreun fel de păcat, chiar și de cel făptuit cu gîndul; și tocmai faptul că pedeapsa ce urmează păcatului nu a găsit nici o cale către El, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rămas de la Enea 25 de scrisori scurte adresate unor prieteni și elevi, scrise cu concizie și eleganță; ele abordează teme de viață cotidiană, subiectele teologice fiind cu totul absente. E corespondența unui om echilibrat, afabil, care prețuiește prietenia și simțămintele omenești. Bibliografie. Ediții: Teofrast: PG 85, 872-1003; M.E. Colonna, Enea di Gaza. Teofrasto, Iodice, Napoli, 1958. Scrisori: L. Massa Positano, Enea din Gaza. Epistole, Libreria Scientifica, Napoli, 19622 (în ambele cazuri, ed. critice, trad. it., intr., comentariu). Studii: M. Wacht, Aeneas
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înțeles faptul că flanela: a fost absorbită prin pori și s-a asimilat în toate celulele trupului meu, și în schelet, iar țesătura ei sclipitoare a devenit un țesut? Răspunsul e dat de poetul însuși: un lucru ieșit din mâini omenești, țesătura, trece în domeniul divin, devenind țesut - deci un fragment de viață, la îndemâna doar a Pantocratorului! Sfârșitul poemului e mai puțin sfâșietor sentimental decât pare. Necredinciosul Sf. Toma feminin vrea să pipăie flanela - tocmai acum când ea a devenit consubstanțială
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
glumă. Încolo, relații perfecte. În puține locuri mai văzusem populații vitregite de istorie cu atîta grijă și cu atît respect tratate, - dînd Cezarului, ce-i al Cezarului... De fapt, poetul ironiza, blajin, spiritul primitiv - fiind încă onest - al unor culturi omenești înapoiate, însă, în orice caz, necorupte... * Cu bacul, trecurăm dincolo în insula nelocuită întinsă în mijlocul neclintitului și de un albastru de oțel, lac Baikal. Am tras la un fel de cabană undeva în nordul insulei, fără drumuri, doar cu niște
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
cei ce pledează pentru primatul ebraicei sau optează pentru o altă soluție se întețește. Miza e din ce în ce mai mare, pentru că în Iluminism se ajunge la celebra metaforă a limbii ca oglindă a unei națiuni și ca martor privilegiat al dezvoltării spiritului omenesc, ca păstrătoare a valorilor civilizației (Leibniz și Herder). (Urmare în numărul viitor) Maurice Olender - Limbile Paradisului. Arieni și semiți: un cuplu providențial, prefață de Jean-Pierre Vernant, traducere de Ion Doru Brana, Editura Nemira, 1999, București, 205 pagini, preț nemenționat.
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
de uitat. În linii mari, proza lui Cristian Tudor Popescu este o utopie negativă, o distopie, pe linia creațiilor clasice ale unor scriitori ca George Orwell sau Ray Bradbury. Prozatorul român se simte la rândul lui îngrijorat de pierderea identității omenești a oamenilor în secolele următoare. Viziunea lui este sceptică și uneori satirică. Cea mai consistentă povestire din volum, Pythia, un mic roman (care ar putea fi și ecranizat, cu succes) ne introduce într-o lume guvernată de o superinteligență artificială
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
Teatrului, în Piața Guvernului, în toate piețele de desfacere și tăiere. A tuturor buricelor. De atâta infracționaliate pe piață, nu mai avem economie. Nici măcar de locuri de muncă. Avem nevoie de: aer, apă, mâncare, sănătate, învățământ, cultdragoste, sport, meșteșuguri, creație omenească și recreații - gratuite. Și de muncit relaxat pentru ele. Se tot spune că este timpul să ajungem Europa, America, Asia, toate continentele, din urmă, și să intrăm în Arhipelagul ghetto-gulag-cuib-de-cuci-chibut. În Arhipelagul Tuturor Grațiilor 20. De-abia azi am observat
ARHIPELAGUL CU DRAG de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381278_a_382607]
-
stradă, Băile Publice. Și, spălându-ne pe noi, cei care puț, de toate mizeriile lumii, ne va băga pe toți în închisoare, până la unul, și vom avea ca drept garantat pe veșnicie: apă, mâncare, sănătate, învățământ, cultdragoste, sport, meșteșuguri, creație omenească și recreații, gratuite, și dreptul la muncă relaxată pentru ele. Și deasupra noastră, a tuturor, în brațele mamei lui, un copil în zeghe. Liviu JIANU Craiova 19 noiembrie 2014 Referință Bibliografică: Liviu JIANU - ARHIPELAGUL CU DRAG / Liviu Florian Jianu : Confluențe
ARHIPELAGUL CU DRAG de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381278_a_382607]
-
din ochii întorși către visare. Eu mă ascund, iubite, ca într-un câmp cu maci, La pieptul tău, pulsând de dragoste, când taci, Precum un porumbel de-o ploaie abătută Peste secunda-nchisă în inima nevrută. Încătușând ispita în trupul omenesc, Cu lanțuri încă-n flăcări, ți-am spus că te iubesc? Citește mai mult Atunci când ochiul nopții își înfășoară visulPe tâmpla unei Eve, nemăsurând abisul,Amorul ce tronează peste un trup anume,E-o boală fără leac, însă poartă un
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
îndurareCăpruiului din ochii întorși către visare.Eu mă ascund, iubite, ca într-un câmp cu maci, La pieptul tău, pulsând de dragoste, când taci,Precum un porumbel de-o ploaie abătutăPeste secunda-nchisă în inima nevrută.Încătușând ispita în trupul omenesc,Cu lanțuri încă-n flăcări, ți-am spus că te iubesc?... XXVII. FETIȚEI MELE, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1456 din 26 decembrie 2014. Un zâmbet dulce, nedescris, În prag de zi adie. Un glas ca susur de
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
cadru și a plonja în absud astfel tot ce scrie nu are înțeles imediat cititorul sapă în adânc până descoperă esențele ascunse în cuvinte atunci e completă simbioza cu autorul iar absurdul se dezvăluie înțelept și piramidal... RĂTĂCIM e ceva omenesc să rătăcești nu neapărat în pustiu ci în eul tău... acolo în adânc mai există cineva Care îți seamănă și e neliniștit! vrei să-l întâlnești, în ochi să-l privești să-l întrebi dacă e mulțumit sau fericit? dar
LIRICE (5) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381313_a_382642]
-
ălinecare se revărsau prin orificii mici, delicate, una, două, trei bobițe sărate asta la nesfârșit pietrele plângeau, altceva nu știau mai plâng și acum în jur e o baltă verzuie în care eroii stau rigizi, nemișcați, înghețați, nu au nimic omenesc doar acele lacrimi ce amintesc de o vreme îndepărtată pe când erau ființe animate, care credeau că vor trăi până la adânci bătrânețe doar din iubire PĂMÂNTUL SFÂNT S-a nimerit să fiu și eu un pui de evreu menit a se
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381303_a_382632]
-
deasă și mult mai puține proteste literare vor trece de ea. Exercițiul e frustrant și încercînd să citești cu ochii de atunci, te trezești dezorientat. Era această strofă un protest: "în cele din urmă am înțeles./ O istorie a prostiei omenești ne urmărea îndeaproape./ Desigur, nu veți găsi o descriere exactă a ei./ Dar e bine să vi se spună că ea a existat./ E bine să știți că ea există."? Sau, tot din volumul Un război de o sută de
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
Pârvulescu Îl înțeleg foarte bine pe Titu Maiorescu: a nota în fiecare zi în jurnalul intim noi surprize legate de vreme și la cîte grade se ridică termometrul e o ocupație liniștitoare, care te face să uiți de toate micimile omenești și de surprizele, mereu neplăcute, din lumea literară. De altfel numai secolul al XX-lea a impus ideea că a vorbi despre vreme e aproape rușinos și că dovedește o anume sărăcie spirituală. în secolul al XIX-lea subiectul era
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]