7,411 matches
-
E Adevărul afirmat de Edgar Poe în poemul său în proză Eureka. Eseu despre universul material și spiritual (1848) din care cităm spre edificare un fragment din partea finală: "Sensul simetricului este un instinct pe care ne putem baza cu încredere oarbă. Este esența poetică a Universului care, în supremația simetriei sale, nu este decît cel mai sublim dintre poeme. Simetria și logica sînt termeni convertibili: - asta înseamnă că Poezia și Adevărul sînt unul și același lucru. Un lucru este logic proporțional
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
zădărnicie, dar prin munca de eliminare a prisosurilor, de organizare internă a ideilor: de captare a lor, la izvorul cel mai direct. Idealul său e clasic și a fost admirabil definit de Minkowsky (vorbind de Dirichlet): "un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare". Un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare se află în întregul său Joc secund. Vorbind despre virtualitățile operei lui Gauss, constată: "Cu marginile ei mișcătoare, această operă e
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ideilor: de captare a lor, la izvorul cel mai direct. Idealul său e clasic și a fost admirabil definit de Minkowsky (vorbind de Dirichlet): "un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare". Un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare se află în întregul său Joc secund. Vorbind despre virtualitățile operei lui Gauss, constată: "Cu marginile ei mișcătoare, această operă e practic infinită. Ea devine. Ne solicită să emulăm cu dînsa". Sînt fraze
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
acuși, la pensie, dacă mai apucă să vadă și episodul 9457, când Victor învie sub forma tatălui său care îl va concepe cu mătușa unei bunici, soră vitregă cu fina copilului din prima serie, făcut cu îngrijitoarea aceea ce părea oarbă, care era (cine credeți?) propria lui... mamă, ce suferise un accident de avion (se uita după unul și a căzut într-o groapă) și nu-și mai aducea aminte nimic? Nu poți decât să mai tragi o dușcă de "mitilic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
bunăoară, că "oamenii nu știu să se folosească de libertățile pe care le au: în locul libertății de gândire ei cer, drept despăgubire, libertatea cuvântului". Aș putea spune acum, judecând lucid, că mă înșelam; trăiam astfel doar în provizoratul unei ființări oarbe, în acea palidă, atonă și inconsistentă stare declanșată și alimentată doar de instinctul supraviețuirii. Trăiam starea când contemplam inert insuportabila inconsistență a ființei (dacă îmi permite Milan Kundera să mă folosesc de titlul ultimului său roman). Și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ce se năruiau la dreapta, În fața privirii reci a stelelor din noaptea limpede, imperturbabilă, mai presus de dezastru. N-avea să poată face nicicând o asemenea fotografie, se gândise În clipa aceea. Dar totul - absolut totul - era explicat acolo: regula oarbă și impasibilă tradusă În volume, drepte, curbe și unghiuri cu ajutorul cărora, ca pe niște șine inevitabile, lava vulcanului curgea, ca să acopere lumea. Venindu-și În fire, Faulques privise Într-o parte și dăduse de niște ochi verzi, mari și lichizi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
glasul i-a răsunat În ecoul boltei pictate. Am fotografiat-o de multe ori, și niciodată n-am putut obține o imagine care s-o exprime cu atâta precizie. Uită-te la fetele astea. Bărbatul care ucide și moare, supărat, orb, legat de dușmanul său. Istoria labirintului, ori a lumii. Istoria noastră. Olvido se uitase la el, apoi Își pusese o mână pe a lui, fără să miște buzele o vreme, până când, Într-un sfârșit, a isese: când am să te
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
scriitor se sinucide, ci modalitatea În care el „fantazează” pe marginea acțiunii fatale. E mai puțin important dacă el moare ca un Cato ori ca un Romeo. Nu mai contează dacă la originea impulsului suicidar stă obsesia datoriei ori pasiunea oarbă. Toate acestea trec În planul al doilea. Important e, din punctul de vedere al celui care-și comentează zilnic moartea, dacă el va transgresa vocația de simplă glosă pe marginea sinuciderii ori dacă va rămâne În planul fantasmei și al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
propria logică: sinucigându-se, scriitorul nu dă un sens realității de care se desparte tocmai În numele lipsei de sens a acesteia. El operează o simplă modificare În domeniul statisticii, fără a reuși să facă din ea altceva decât este: transcrierea oarbă a unei tendințe - mai degrabă marginală -, irațională și tragică, a spiritului uman incapabil să-și mai găsească o motivare a existenței, Înstrăinat de propriile determinații psihologice și fiziologice. S-a scris enorm despre ultimele cuvinte ale oamenilor celebri aflați pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un capăt la altul, una apocaliptică. O contra-utopie Înecată În frenezia propriei energii negatoare. Fie că o analizăm la nivel politic, fie la unul existențial, raportarea la lume a lui Drieu e una a refuzului. El detestă cu o furie oarbă clasele sociale, dar e și fascinat de ele, oglindă carnivoră În care Își contemplă propria declasare. Fascismul său, virulent și persistent, e Încercarea disperată de a depăși și de a anihila atât valorile burgheziei, cât și pe cele ale proletariatului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e capabilă să producă suficiente imagini originale. Se visează, de la optsprezece ani, scriitoare, dar știe, totodată, că nu e capabilă să se sustragă clișeelor, că nu poate fi suficient de originală. Mania de a se refugia În investigarea subconștientului, creditul orb acordat poeților moderni, carența exercițiului permanent sunt suficiente handicapuri pentru a-i induce o spaimă incontrolabilă. Intențiile ei, sunt, dintru bun Început, cele ale scriitorului fascinat de iluziile modernismului: „să transpună anumite atitudini, sentimente și gânduri Într-o pseudorealitate”. Încetul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Înecul, când trei oameni amenințau și nici una din alternative nu făcea doi bani, și totuși o alegere trebuia făcută. Trenul nemțesc care naveta la München - „M-ai fi plăcut dacă m-ai fi cunoscut mai devreme.” - Ia, apucă, bea - fii orb și scufundă-te În prezent. Cameră Întunecoasă. Trupuri suple nearse de soare. Tapet galben - buchete de trandafiri - refuz - fugă rapidă - conștiința că Într-o zi ireparabilul se va petrece. Îl voi vedea dintr-o altă viață, voi da ușor disprețuitor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
totodată să-l exclud pe cel căruia va vorbi despre ea - există realitatea și mai există simbolicul 20. Așadar, autoportretizarea, asemănată cu un parcurs al lui Orfeu prin infernul propriei biografii, e un drum, În aparență, fără Întoarcere. E pata oarbă În care scriitorul Își proiectează fantasmele fără să fie sigur vreodată că nu sunt simple săgeți trimise În gol. Evocarea psihanalizei, pe de o parte, și a simbolicii, pe de alta, marchează limitele (ele Însele vagi!) Între care se Întinde
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
abstracție. Dar timpul marcat, ca o socoteală finală, mereu repetată, nu e timpul unei abstracțiuni: e Însuși timpul realității, apăsător, vorace, timpul care nu se poate răscumpăra decât sacrificând o existență umană. O existență răscumpărată, la rândul ei, prin supunerea oarbă la presiunea acestuia, prin asumarea deliberată a unei fatalități. Discontinuitatea jurnalului intim provine și din obsesia sau absența obsesiei elaborării. Între listele de comisioane ale lui Baudelaire, inscripțiile de pe parapetele insulei Saint-Louis, ale lui Restif de la Bretonne și, poate, casetele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ordonare, ele căpătând eficacitate, numai aplicate la experiență, la datele sensibile, de la care ele primesc materia (conținutul) și cărora ele le dau forma, ordinea necesară, deci obiectivitatea. Din aceste două alternative, se poate înțelege că: fără noțiunile spiritului percepțiile sunt oarbe; fără percepții, senzații, noțiunile sunt goale; Critica asigură, împotriva scepticismului, nu numai știința, ci și credința religioasă, că rolul ei este de două ori fericit, și iată cum: dacă lumea „deasupra celei sensibile” nu poate fi simțită cu inima, poate
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
omul este o făptură care voiește împlinirea datoriei, o ființă morală, un mădular al lumii spirituale. Kant s-a simțit îndatorat a vorbi despre „primatul rațiunii practice”, de superioritatea credinței și moralei asupra cunoștinței. Nu este vorba de o credință oarbă, care sfidează orice control al inteligenței, ci de o credință rațională și legitimă, de o „rațiune practică”. Aceasta poruncește omului legea morală a lumii inteligibile. Legea morală decurge a priori din rațiunea practică; ea este necesară și se impune cu
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
niciodată definitiv de divinitate. Din punct de vedere teologic, căderea este în primul rînd o "cădere din ordinea valorilor; o pervertire a conștiinței axiologice pînă la secătuirea sensibilului de seva lui spirituală, de principii, de sensuri; un act, o "jertfire" oarbă, goală de sens" [Galeriu, 1991:78]. Și totuși, chiar dacă cu "chipul acoperit de patimi și cu frumusețea originară slăbită" (Maxim Mărturisitorul), omul a reînvățat să îl invoce pe Dumnezeu, care la rîndul său și-a trimis Fiul ca jertfă de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
idile estivale: a unui câine cu o vulpe și a domnului Charles, proprietarul pădurii, cu nevasta slugii sale. Descoperind situațiile, sluga împușcă vulpea, iar consoartei îi aplică, pedagogic, cuvenita corecție corporală. Valoarea de capodoperă e dată de poezia irumperii forțelor oarbe, irepresibile ale firii. În cealaltă narațiune, spre a face imposibilă o plănuită pescuire cu dinamita, un pescar ce se crede coborâtor din moruni, paznic al unui „ochean de apă” îngrădit, rupe într-o noapte zăgazul și, luat în piept de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
O expresie necizelată, dar viguroasă, rod al exaltării și furiei, definește mai degrabă un temperament decât un artist. La polul opus, desprinse de condiționarea socială, sunt versurile din ultima parte a vieții, adunate în volumele Poezii (1964) și, postum, Călărețul orb (1975). Poetul este parte a viziunilor sale, iar contemplația tinde către o participare onirică la existența eternă. Umanitatea pare dizolvată în desfășurarea cosmică, în virtutea consubstanțialității universale. Totul devine semn sau manifestare a simbiozei dintre terestru și ceresc, prin lumină și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
1960; Pământul zimbrului, București, 1962; Inimi fierbinți, București, 1963; Poezii, București, 1964; Viforul, București, 1966; Farmecul depărtărilor, București, 1966; Clopote în amurg, București, 1969; Turmele. Cordun. Avizuha. Valea hoților, postfață Silviu Dan Gheorghiu, București, 1971; Satul uitat, București, 1974; Călărețul orb, îngr. și pref. Constantin Călin, Cluj-Napoca, 1975; Cartea de piatră, îngr. și pref. Constantin Călin, București, 1981. Traduceri: N.V. Gogol, Însemnările unui nebun, pref. Eugen Schileru, București, 1945, Povestiri din Petersburg, București, 1952 (în colaborare cu Ada Steinberg), Mantaua. Povestiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
mai repetăm mecanic, stereotip, până la abrutizare și totală depersonalizare ! Cultura nu apare și nu funcționează în gol, ci într-un mediu moral și spiritual. Alte răni grave sunt frica, suspiciunea, secretomania, sentimentul permanent de constrângere, de neputinț ă și furie oarbă, mereu reținute, atât de tipice societăților totalitare. Trebuie să ne vindecăm și de ele. Să nu mai vedem în aproapele nostru doar un agent, un turnător, o primejdie și o amenințare adesea teribilă. De unde individualismul acerb, egoismul, pulverizarea conștiințelor, efect
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se ascunde un păianjen • strălucind ca un ceas de oprit timpul - strânge în cadranul lui toate secundele • de parcă burghiul mi-ar dispare rotindu-se în centrul dintre raze • el, flautul•”. SCRIERI: Triptic 1. Priviri, Târgu Mureș, 1997; Triptic 2. Ochiul orb, Târgu Mureș, 1998; Triptic 3. Tireziada, Târgu Mureș, 1999; ed. (Triptic: Priviri, Ochiul orb, Tireziada), pref. Dan Cristea, București, 2001; Migrene I, București, 2001. Repere bibliografice: Horea Poenar, „Triptic 1. Priviri”, ST, 1997, 9-10; Dumitru Mureșan, Semiotica poeziei, VTRA, 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
lui toate secundele • de parcă burghiul mi-ar dispare rotindu-se în centrul dintre raze • el, flautul•”. SCRIERI: Triptic 1. Priviri, Târgu Mureș, 1997; Triptic 2. Ochiul orb, Târgu Mureș, 1998; Triptic 3. Tireziada, Târgu Mureș, 1999; ed. (Triptic: Priviri, Ochiul orb, Tireziada), pref. Dan Cristea, București, 2001; Migrene I, București, 2001. Repere bibliografice: Horea Poenar, „Triptic 1. Priviri”, ST, 1997, 9-10; Dumitru Mureșan, Semiotica poeziei, VTRA, 1998, 8; Florin Lazăr, „Triptic 1. Priviri”, ST, 1999, 2; Adina Dinițoiu, „Triptic 3. Tireziada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
Poenar, „Triptic 1. Priviri”, ST, 1997, 9-10; Dumitru Mureșan, Semiotica poeziei, VTRA, 1998, 8; Florin Lazăr, „Triptic 1. Priviri”, ST, 1999, 2; Adina Dinițoiu, „Triptic 3. Tireziada”, OC, 2000, 31; Bucur, Poeți optzeciști, 209-213; Lucia Simona Bumbu, „Triptic: Priviri, Ochiul orb, Tireziada”, OC, 2001, 90; Popa, Ist. lit., II, 276-277; Bogdan Alexandru Stănescu, Tiresias. Dezlegătorul de taine, ALA, 2002, 638; Bogdan Alexandru Stănescu, Complicitatea creierului cu luna, LCF, 2003, 35. M. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
geografia la Suceava. A colaborat la peste 60 de reviste și este autor al volumelor Vulcanele și cutremurele în concepția celor vechi, Cântecele mele, Astrale etc. 29. Mihai Dimitrovici (1862-1932), ofițer, prozator, publicist, semnează un volum de schițe vânătorești, Cartușe oarbe. Este membru fondator al societății Cultura și autor de articole în presa fălticeneană. 30. Filaret Doboș (1881-1951), istoric, publicist, absolvent al liceului de la Suceava, licențiat în istorie și geografie la Cernăuți, este profesor la liceele din Suceava și Pomârla, președinte
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]