7,505 matches
-
oficiu poștal. Stațiunea este de asemenea recomandată pentru tratamentul nevrozei astenice, pentru stări de epuizare și surmenaj fizic și intelectual, pentru anemii secundare și boli endocrine, pentru boli ale aparatului respirator. Deseori, iarna, temperatura ajunge la -15C. Zona muntoasă (pădurile, pășunile și pajiștile) ce împrejmuiește stațiunea, protejază o gamă diversă de plante din floră spontană (arbori, arbuști, ierburi și flori) și asigură condiții de hrană și adăpost mai multor specii din fauna sălbatică a României. Floră lemnoasa este constituită din arbori
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
amplasată la est de orașul Neustrelitz și de Parcul Natural Feldberger Seenlandschaft. Parcul se întinde pe o suprafață de cca 318 km², din care 65 % este acoperită de păduri și 12 % de lacuri, restul fiind compus din 8 % smârcuri, 6 % pășuni și fânețe, iar 3 % suprafețe diferite. Pe teritoriul parcului se află cca 100 de lacuri și o serie de bălți, lacul cel mai mare fiind lacul Müritz (Marea mică); acesta se întinde pe o suprafață de 117 km², fiind în
Parcul național Müritz () [Corola-website/Science/313050_a_314379]
-
este un râu mic afluent al lui Pinnau. El străbate o serie de păduri și pășuni din landul Schleswig-Holstein situate între localitățile Norderstedt și Hasloh în apropiere de autostrada - 7. După unire cu mai multe pâraie dintre care mai important este Moorbek, traversează localitățile Bönningstedt, Ellerbek și Rellingen de aici i se trage numele de „Rellau
Mühlenau (Rellau) () [Corola-website/Science/313110_a_314439]
-
recentă epidemie de "E. coli" în America de Nord a demonstrat, încă o dată, această legătură deoarece sursa infecției a fost descoperită a fi o fermă mare din Salinas Valley, ce prelucrează carnea de vită, care se situează la un kilometru de o pășune de spanac, unde spanacul a devenit contaminat. Sunt mai multe specii de "E. coli" și pot fi găsite în intestinele unui om sănătos, dar de cea letală, "Escherichia coli O157:H7", nu s-a auzit până în anii 1980. Se crede
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
specii de plante. Prin unele locuri vegetația este atât de bogată, încât apele apar ca niște ochiuri de oglinzi ce strălucesc din vasta întindere de stuf sau printre zăvoaiele răzlețe de salcie. În alte locuri, pe grinduri, se găsesc păduri, pășuni, fânețe chiar și terenuri agricole. Caracteristica principală a vegetației naturale este dominația plantelor acvatice. În apele Deltei crește o bogată floră submersă (plancton - format din plante microscopice ce plutesc în apă și alge), plutitoare și amfibie, pe care o întâlnim
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
până la Dunăre, fiind despărțit de Jură Șvaba prin Nördlinger Ries, regiune presărată cu cratere cauzate de meteoriți. Denumirea de „Alb” a fost preluată din denumirea latină de odinioară a lui „Monte Albuș” (Muntele Alb). Pe când în limba celților denumirea înseamnă „pășune alpina”. Frankenalb cum mai este denumit muntele este continuarea din punct de vedere geologic a munților Jură din Elveția și a Schwäbische Alb. Lanțul Jură se mărginește cu marginea de est a regiunii Nördlinger Ries până la cursul lui Main la
Jura Franconiană () [Corola-website/Science/313175_a_314504]
-
ul ("Vanellus vanellus") este o pasăre migratoare din familia Charadriidae. Este o pasăre reprezentativă pentru regiunile de câmpie și de pășune din Europa Africa de Nord și Asia. Mai demult, ouăle păsărilor puteau fi găsite pe listele de bucate, fiind adevărate delicatese, dar azi culegerea lor în Europa este interzisă. În România păsările cuibăresc frecvent pe lângă regiuni de baltă. Ele preferă regiunile joase
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
mixt), situată în județul Hunedoara, pe teritoriul administrativ al comunei Buceș. Rezervatia naturală reprezintă o masă uriașă de calcare așezată pe cumpănă apelor dinspre Râul Crișul Alb și Arieș. Muntelui Valcan are o suprafață de 5 ha, acoperită de păduri, pășuni și poieni. Din punct de vedere geologic, muntele este un recif calcaros zoogen-coraligen, cu o textura în bancuri masive stratificate, de culoare galben-cenușie, cu resturi aglutinate de un ciment calcaros recristalizat. În fragmentele desprinse din pereții "Vâlcanului", se pot observa
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
acest teritoriu a fost mai puțin despădurit decât alte părți ale țării. Locurile despădurite sunt mai extinse în lungul văilor principale și în cuprinsul ariilor depresionare, fiind transformate în terenuri cultivabile, în pajiști, dar și în păstrarea ca izlazuri și pășuni. Cu excepția dealurilor mai joase dintre pârâul Govora și Olt și a celor din porțiunea Genuneni- Govora, acoperite cu păduri de gorun, dealurile subcarpatice din dreapta Oltului și depresiunile dintre ele sunt domeniu de dezvoltare al pădurilor în amestec de fag . La
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
Arhitectură (sec. XIX)- Situată în partea de nord a zonei industrial agrare a județului Prahova, comuna Vărbilău se înscrie între localitățile cu funcție dominant agricolă, având suprafața terenului agricol de 45,9 % (1934 ha). În cadrul acesteia, principala resursă o constituie pășunile (436 ha) și fânețele (758 ha), care împreună reprezintă peste 61,7 % fiind amplasate pe terenuri cu fertilitate bună. Această situație influențează pozitiv dezvoltarea sectorului zootehnic. Livezile de pomi fructiferi ocupă de asemenea o suprafață importantă : 26,2 %, din suprafața
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
sau Iosif cel Frumos. Isaac, fiul lui Avraam, a avut doi fii: pe Esau și pe Iacob. Lui Iacob i-a dăruit Dumnezeu 12 fii și o fată. Toți feciorii lui erau voinici și sănătoși. Mergeau zilnic cu turmele la pășune. Între fiii lui Iacob, cel mai așezat și mai cuminte era Iosif. Iosif nu ieșea niciodată din voia părinților, vorbea numai prin cuvinte frumoase și se temea de Dumnezeu. Părinții îl iubeau mult pe Iosif și pentru a-l cunoaște
Iosif (personaj din Vechiul Testament) () [Corola-website/Science/313663_a_314992]
-
Să ajungi mai mare decât noi și să ne închinăm ție? Asta nu se va întâmpla niciodată!“. Și așa, frații și-au pus în gând să-l piardă pe Iosif... Într-o zi, pe când fiii lui erau cu turmele la pășune, bătrânul Iacob îl trimise pe fiul lui cel iubit să-i aducă vești despre ce fac ei pe acolo. Iosif era acum de 17 ani. Fiind foarte ascultător și-a luat repede haina cea frumoasă și a pornit spre câmp
Iosif (personaj din Vechiul Testament) () [Corola-website/Science/313663_a_314992]
-
Putila - 3.265 locuitori, restul localităților având puțini locuitori. Raionul Putila este compus din: În raionul Putila se află peste 20 de monumente naturale, dintre care menționăm: În fiecare an, în ultima duminică a lunii mai, se organizează "drumuri la pășunile montane" ("Vikhod na Poloninu").
Raionul Putila () [Corola-website/Science/313728_a_315057]
-
o epocă de maturitate medie. Planta are înălțimea de până la 270 cm, înfrățire înaltă (5-7 tulpini la o plantă), este bine înfrunzită (8-11 frunze la tulpina principală). Este destinat pentru masă verde și siloz, pregătirea fânului, fânajului și la crearea pășunilor. Masa verde se recoltează cu 10-15 zile înainte de înmăturire. După cosire otăvește bine, formând fără irigare 2-3 coase. Calitatea masei verzi este înaltă (10,7-11,2 la sută - proteină brută și 5 la sută - glucide). Potențialul de producție -13-14 t
Iarbă de Sudan () [Corola-website/Science/314112_a_315441]
-
oilor de pe munte, spre câmpie, spre Dunăre, pentru iernat, pe vremea marilor procesiuni de transhumanță post-medievale. Astfel, sintagmele de genul „Pă plăiuțul dealului”, vor deveni „Pe-un picior de plai / Pe-o gură de rai”. Muntele nu este numai spațiul pășunilor alpine, prielnic păstoritului pe timpul verii, căci el este încărcat de o sacralitate ancestrală, statornicită anterior pătrunderii creștinismului în România. Romulus Vulcănescu (1987) este de părere că marii pontifi ai populației geto-dace organizau anual, la solstiții și echinocțiuri, „procesiuni în masă
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
din vârfurile Carpaților și trec prin Moldova de se duc să ierneze peste Dunăre. Sute de mii de oi urmate de mocani, îmbrăcați în sarice albe, ies din gurile munților, îndată ce frigul toamnei sosește, prevestind iarna, și merg să găsească pășuni în câmpiile țării turcești, sub poalele Balcanilor. Unele vin de la Vrancea, altele de pe coastele Ceahlăului, altele de pe văile Bistriței și a Moldovei, iar cele mai multe de prin Carpați, din Transilvania. Deosebitele turme se adună la un loc și formează caravane numeroase
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
din 1979 va fi declarat patrimoniu mondial UNESCO și în 1981 va fi denumit rezervat de biosferă. Ultima oară au fost numărați în parc un număr 60.000 de păstori cu 350.000 de animale, ceea ce depășește cu mult potențialul pășunilor din rezervație, și se caută rezolvarea acestei probleme prin cumpărarea terenului de către stat. Prin altitudinea diferită a reliefului și dinamica curenților de aer regiunea are după loc o climă foarte variată. Pe înălțimi domnește o climă umedă pe când în regiunile
Ngorongoro () [Corola-website/Science/314199_a_315528]
-
prădat stâna și că din toate oile lipsea «Mioara rucărea, / Dragă lui Costea, / C-alta-n turmă nu era / Mai isteață decât ea. / Când simțea de vremuri grele / Trăgea oile-n perdele; / Când simțea de vremuri bune / Trăgea oile-n pășune». Oaia rucăreană este, în alți termeni, o variantă a oii bârsane sau a oiței năzdrăvane din Miorița”. Costea îl prinde și îl ucide pe Fulga, decapitându-l. Eroic, răzbunător, coleric, ciobanul Costea apare în antiteză cu păstorul din Miorița. Singurul
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
de hipopotami pot împărți același bazin în timpul sezonului secetos. Pe timp de secetă puternică sau de foamete pornesc în lungi migrații, care au adesea drept consecință moartea multor exemplare. Noaptea hipopotamii merg pe trasee cunoscute lor, până la 10 km în pășunile din jurul apei, pentru a se hrăni timp de 5-6 ore. Caninii lungi și incisivii sunt utilizați doar ca armă - păscutul este realizat apucând iarba cu buzele largi și dure și smucind capul cu putere. În apropierea râurilor, unde iarba este
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
că, în cele întâmplate, tot satul a acționat ca o singură voință. Ei au adăugat că, în felul acesta, n-au făcut altceva decât să ia înapoi ceea ce le aparținuse, iar acest lucru l-au făcut deoarece nu exista nicăieri pășune, în afară de pădure. Țăranii au spus că, atât timp cât hotărnicirea între proprietari și săteni nu se va efectua, ei nu vor lăsa pădurea din mâinile lor. În același timp, ei au continuat să susțină, în fața celor doi comisari, că întregul sat răspunde
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
în locul numit „Sub Măgură”. Fusaiole din lut ars au fost descoperite și la Stremț în locul denumit „După vii”, precum și fragmente de vase care arată că locuitorii celor două așezări se ocupau cu creșterea animalelor, în condițiile naturale favorabile oferite de pășunile naturale și poienile pădurilor învecinate. Urmele de vase descoperite prezintă benzi incizate sau umplute cu linii paralele, erau vase mari de lut nears și ars în care erau păstrate pentru consum semințele cerealelor cultivate - ceea ce atestă că locuitorii de pe terasa
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
acțiunile de asanare și drenare a terenurilor agricole, precum și tasarea solului prin mașinile și utilajele grele folosite în agricultură. Becaținele sunt numai în parte păsări migratoare, ele migrând iarna spre sud numai din zonele mai reci. Becaținele preferă regiunile de pășuni umede sau smârcuri cu stuf, unde cuibăresc și cresc puii. În solul umed afânat caută hrana, care constă din viermi, moluște, crustacei, semințe vegetale, insecte și larvele acestora.
Becațină comună () [Corola-website/Science/314388_a_315717]
-
1970, păsările au fost și sunt protejate, cea ce a dus la o creștere a populației în Germania de Nord. Stârcii vânează pândind animalele acvatice din baltă. Hrana lui constă din broaște, pești mici, moluște, șerpi și insecte acvatice. Pe pășuni pasărea așteaptă nemișcată lângă o gaură de șoarece, sau fură ouă din cuiburi de păsări. Cuibul, în care femela depune 4 - 5 ouă verzui, îl construiește din crengi în copaci, pe când în Olanda stârcii construiesc mai departe cuibul ascuns în
Stârc cenușiu () [Corola-website/Science/314412_a_315741]
-
ublius Ael (ius) Euph(o-)/rus pro/5/ salute P(ubli)Ael(i)/ Mari con-ductoris / păscui et să-/linar(um) l(ibens) v(otum) v(ovit) ["Zeului Silvanus Domesticus, Publius Aeulius Euphorus/5/ pentru sănătatea lui Publius Aelius Marus al pășunilor și salinelor, cu bucurie a îndeplinit promisiunea"] .
Castrul roman Micia () [Corola-website/Science/314416_a_315745]
-
culoare brună iar marginea aripilor de culoare brună negricioasă. Pasărea are un cioc negru puternic puțin încovoiat. Femelele au o culoare mai spălăcită ca masculul, iar culoarea tineretului este în general brună. Dumbrăveanca preferă luminișurile de la liziera pădurilor ca și pășunile sau fânețele unde trăiesc de obicei un număr mare de insecte. În prezent poate fi întâlnită și în parcurile mai mari. Pasărea are cuibul în apropierea apelor unde sapă galerii în malurile din argilă, gresie sau loess. În lipsa hranei se
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]