7,466 matches
-
primul rând culpabilă prin miopia și obtuzitatea pe care o cultivă ori de câte ori creditează doar ceea ce este vizibil și/sau cuantificabil. Așa se explică de ce traumele somatice au polarizat interesul științific cu mult înaintea celor psihice, prin crearea traumatologiei chirurgicale, deși paradoxal, orice traumă fizică are și ramificații în plan psihologic, iar prejudiciile sufletești chiar dacă nu se pot palpa, sunt măcar la fel de reale și nocive. O altă observație, care se poate coagula și printr-o întrebare, se referă la nedumerirea noastră în legătură cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
letargie datorită unei alte întâmplări tragice. 2.2.2. Schiță de profil neuroendocrinologic Pentru a cunoaște mai aprofundat identitatea de structură a sindromului de stres posttraumatic, nu poate fi evitată investigația profilului său neuroendocrinologic. Yehuda (2000) semnalează configurația specifică, dar paradoxală din punct de vedere neuroendocrinologic al PTSD ului, în sensul că hormonul care eliberează corticotropina înregistrează valori crescute și atunci când cantitatea de cortizol este mică. Disfuncțiile axului hipotalamo-pituitar-suprarenal în PTSD au o configurație specifică față de cele înregistrate în stresul acut
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
contribuie Însă la atingerea obiectivului schimbării accentului de la reglementare către abordarea specifică politicilor publice, vizat de conținutul documentelor. Mai mult, În aceste condiții, măsura este de natură să conducă la Întărirea acelor aspecte a căror eliminare a constituit, În mod paradoxal, obiectivul inițiativei. Acestui fapt i se pot atribui două cauze. În primul rând, conținutul documentelor de politici publice rămâne incert. Ce anume numim politici publice În cadrul unei administrații cum este cea românească, În care predomină abordarea „legalistă” a guvernării? Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
și interesele lor specifice în acțiunile de cooperare economică. România nu avea dificultăți deosebite în discutarea problematicii "Coșului 3"și în convenirea măsurilor înscrise în Actul Final pentru domeniile contacte umane, informații, schimburi culturale și educație. Aceasta ar putea părea paradoxal, dacă se au în vedere pozițiile înguste și rigide pe care Bucureștiul le adopta la reuniunile ulterioare din cadrul CSCE în aceste domenii, până în 1989. Dar, deși scurta perioadă de liberalizare din anii '60 era depășită, regimul de la București nu devenise
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
les théories les plus séduisantes sur son fondement et sa configuration; elle est devenue un sujet qui a fasciné les esprits les plus éclairés de la doctrine du droit civil qui ont légué à la postérité des œuvres monumentales. Il est paradoxal que, malgré tout cela, le prestige et l'autorité dont le Code de Napoléon a joui et jouit encore ait fait qu'une seule modification y soit admise à ce sujet: la responsabilité du fait des produits défectueux article 1386
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
conflictual al vânzării internaționale de mărfuri (nu este aceeași ca în 1980?!), se mărginesc în privința calificării acesteia numai la premisa fixată în 1980. Contradicția este flagrantă între preambul și art.1 ale Convenției de la Haga. Mai mult încă, ceea ce este paradoxal, deși prea puțin sesizat, este faptul că prin art.23 Convenția își impune ea însăși certis verbis o aliniere, o compatibilitate ("nu aduce atingere aplicării") cu CVIM și Convenția asupra prescripției în materie de vânzare internațională de mărfuri (New York, 14
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și concesiile corespunz]toare, dintre cele observate de c]lug]rul dintr-o samgha monastic]. Dar acest lucru elimin] posibilitatea unei etici sociale, deoarece, așa cum se întâmpl] și cu yoga hindus], cultura eului și „salvarea” personal] devin prioritare. În mod paradoxal, acest sfârșit nu poate fi atins f]r] anihilarea tuturor intereselor personale, a tuturor dorințelor și inclinațiilor egocentriste. Principiul conștiinței, în aceast] situație, este, în același timp, dezinteresat și inactiv. Este de la sine înțeles c] întreaga etic] Jaina este perceput
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
akusala, iar atunci când se face referire la dorința unei vieți viitoare mai bune, noțiunile pot fi traduse prin termenii pu66a și p³pa. Dac] pu66a semnific] ideea de merit, iar p³pa - absența meritului, atunci o acțiune meritorie ne ajut] în mod paradoxal s] acumul]m mai mult] fort] pentru o c]l]torie îndelungat] în sa-s³ra (roată vieții), în timp ce o acțiune pozitiv], exprimat] în formă kusala, scurteaz] aceast] c]l]torie, gr]bind apropierea de nirvana. Buddha nu limiteaz] evaluarea acțiunii umane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mod nou și original prin prisma misiunii Sale. Știa c] trebuia s] duc] greutatea îndeplinirii scopului divin pentru lume. Percepția asupra lui Dumnezeu este evidențiat] în mod clar în evanghelii. Modul de a percepe Împ]r]ția lui Dumnezeu era paradoxal din perspectiva unor standarde convenționale, materializându-se mai puțin în afirmații dogmatice și mai mult în semnificații indirecte, parabole și vorbe de duh (precum și în trecerea la acțiune) privitoare la viața de zi cu zi, dar menite a schimba modul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
schimba modul de gândire a ascult]torilor și a-i transpune într-o nou] dimensiune. Împ]r]ția lui Dumnezeu nu implic] pedepsirea p]c]toșilor, ci asumarea consecințelor p]cațelor s]vârșite. Urmeaz], apoi, înv]ț]turi etice la fel de paradoxale. Se pune problema de a verifica dac] aceste înv]ț]turi aparțin lui Iisus. Într-adev]r, evangheliile au fost supuse unei examin]ri mai meticuloase decât orice alt] scriere din vechime. Exist], pe alocuri, elemente incerte, ins] nu încape îndoial
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar constitui definiția corect]. Dar interpretarea, atribuit] de c]tre alți filosofi „interesului personal”, care trateaz] și alte calit]ți, cum ar fi dreptatea, ca fiind bune pentru posesorii lor, este foarte departe de percepția de mai sus (în ciuda pretenției paradoxale a lui Aristotel potrivit c]reia o persoan] care acționeaz] pentru alții, asemenea omului care moare pentru prieteni sau tar], este philautos, un iubitor de sine, în m]sura în care „el pretinde o parte mai mare din ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dar aceast] devalorizare nu a fost doar una a femeii în sine - a naturii, a capacit]ților și a calit]ților sale. „Sferele” de activitate cu care femeile au fost în mod special asociate au fost, de asemenea, devalorizate. Și, paradoxal, au fost și idealizate. Totuși, casa, familia, virtuțile familiale și rolul femeii în îngrijirea psihic] și afectiv] a altora au fost în mod constant ridicate în sl]vi și considerate că temelia vieții sociale. În același timp, aceste lucruri sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
crede c] materialismul istoric a „distrus morală” dezv]luindu-i temelia ascuns] în interesele de clas]. Poate c] nu suntem surprinși s] îl vedem pe Marx atacând morală în felul acesta, dar putem crede c] atitudinea lui este exagerat] și inutil paradoxal], chiar dac] îi suntem recunosc]tori, de dragul argumentului, c] materialismul istoric este adev]rât. Unele percepții morale (că și respectul minim pentru viețile și interesele altora) par imposibil de influențat de c]tre clas], dar aparent aparțin unui posibil cod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
le folosim drept criteriu de diagnoză putem pierde în cele din urmă obiectul identificării: "De vreme ce proveniența istorică a oricărui ansamblu de trăsături culturale e diversă, care este unitatea a cărei continuitate în timp este analizată în asemenea studii? În mod paradoxal, ar trebui să includă culturi din trecut care cu siguranță vor fi excluse din analiză în prezent, din cauza diferențelor în formă diferențe exact de tipul celor care sunt utilizate în diferențierea sincronică a unităților" (Barth, 1981:5). Astfel, orice analiză
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
logică, ne-ar face să pierdm în permanență obiectul referinței. Așadar, dacă A din t1 u e tot A în t1+k, atunci care este obiectul analizei de fapt? Cum putem să vorbim totuși despre identitate, când vorbim de schimbare? Paradoxal, aparent, dar putem. Răspunsul stă așa cum o să vedem în capitolul 4 în apel la altă logică, diferită de cea formală, pe care o vom numi logica socialului. Așadar distanțându-ne de acest punct de vedere, considerăm că identitatea este un
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
legăturii își are geneza într-o atribuire cognitivă. Mai mult decât atât, Shils nu neagă nicidecum importanța interacțiunii, normativității și instrumentalismului, ci, din contră, la fiecare pas spune: "pe lângă interes", "nu numai interacțiunea" ș.a. Geertz este considerat, poate în mod paradoxal în raport cu poziția pe care o adoptă în general 26, celălalt principal reprezentant al primordialismului. Identitatea este pentru Geertz consecința imediată a faptului de a fi născut într-un context social dat: o anume comunitate, regiune, religie, limbă și anumite practici
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
le folosim drept criteriu de diagnoză, putem pierde în cele din urmă obiectul identificării: "De vreme ce proveniența istorică a oricărui ansamblu de trăsături culturale e diversă, care este unitatea a cărei continuitate în timp este analizată în asemenea studii? În mod paradoxal, ar trebui să includă culturi din trecut care cu siguranță vor fi excluse din analiză în prezent din cauza deosebirilor de formă distincții exact de tipul celor utilizate în diferențierea sincronică a unităților" (Barth, 1981:5). Baumann (1999:84) spune la
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
extremă esențialistă (deterministă) ce îngrădește ideea liberului arbitru și transformă indivizii în marionete 2 -, cât și pe cea extremă constructivistă (postmodernă) care de fapt deconstruiește realitatea socială și induce, in extremis, solipsismul. El este pe cât de simplu, pe atât de paradoxal: identitatea este în același timp ceva esențial și construit. Argumente de diferite tipuri, oferite fie de esențialiști, fie de constructiviști, care să susțină ideea de dublu caracter al identității pot fi găsite atât pe tărâmul filosofiei, psihologiei sociale sau sociologiei
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și să identificăm astfel mai ușor axele paradigmatice. Am oferit apoi o soluție la chestiunea: Este identitatea colectivă moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Răspunsul, pe cât de simplu pe atât de paradoxal, pleacă de la observația că majoritatea teoriilor identității colective se referă implicit sau explicit la ambivalența stare-proces: identitățile colective "sunt construcții" (structuri sau esențe) și "se construiesc" (procese sau categorizări) în același timp. Ideea se bazează pe constatarea faptului că problema
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sinceritate forța interioară, irepresibila forță a situării excepționalului în afara seriei. Cel care a formulat, de altfel, într-o fericită expresie pitoresc-neologistică situația, a fost Călinescu: ablația excesului de nas poate fi mortală pentru un creator. Creatorul autentic, genialul, se remarcă paradoxal și prin excesiva lui forță de a-și face vizibil și memorabil produsul creat, neținînd seama de eventualele indispoziții de receptare. Chiar existența însăși a lui Gauguin, părăsirea bruscă a traiului îndestulat, alegerea sălbăticiei, într-o Oceanie frustă, necunoscută, model
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
datorită dezordinei mondiale hegemonia Rusiei Sovietice asupra unei jumătăți din Europa, infestarea comunistă a restului ei și exportul morbului bolșevic pe alte continente. Care ar fi, atunci, momentul astral al secolului? De avut în vedere, nu? partea bună a lucrurilor. Paradoxal, decurgînd, aceasta, din înseși cele două conflagrații: prăbușirea comunismului, cu vitalul ei corolar: redobîndirea libertății individului. Mai întîi în zona blestemată în care ne-am aflat și noi, dar și în chiar bîrlogul comunismului, apoi în variantele "coloniale" ale marxismului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la enigmaticul Chardin (1699-1779), despre pictura căruia Diderot spunea că nu pricepe nimic din "vrăjitoria asta", dacă la acesta situația nu ne miră, "interioarele" francezului, ca și ale maeștrilor flamanzi sugerîndu-ne oricum claustrarea, la Utrillo (1883-1955) aceeași situație pare cumva paradoxală, pictorul revendicîndu-se din plainair-iști, din "dependenții" de natură. Plimbăreții. Ei bine, marele consumator de absint, omul bodegii, a pictat tot ce se putea picta doar ieșind pe trotuar. Locanta "La iepurele sprinten" e numai unul din reperele atît de dragi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
populații care a rezultat din cea traumatizată de forțele de opresiune dirijate de Moscova, cu abnegația abjectelor echipe autohtone. Așa că normalitate se arată a fi: și invitarea dubiosului galonat la clarificarea unei recente istorii nebuloase prin, evident, învăluirea adevărului, și paradoxala adeziune prin deocheatele sondaje la structurile euroatlantice a unei populații manevrate de forțele criptocomuniste, și suportarea, de către aceeași populație, a sărăciei, fără conștiința vinovăției proprii, tocmai prin oarba adeziune, și nătînga neputință în fața corupției generalizare, întreținută programat de formațiunea mafiotă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și de alte case editoriale, îmi întrețin acum așa cum a făcut-o eroic altădată Univers un jubilant regim de lectură. Să fim lucizi: formidabilele strategii narative ale englezilor, americanilor (dar și, mai puțin, ale francezilor, spaniolilor, italienilor) înglobează situații extrem de paradoxale, unele în vecinătatea derapajelor psihice (aici, da, acești occidentali sînt postmoderniști!), dar... dar... capacitatea narativă ca atare e, fără exagerare, cea a unor Balzac, Dickens, Twain, Flaubert... M-au convins, irefutabil, în acest sens, nume actuale, deja notorii David Lodge
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a Eminovicilor, care, suportînd, într-un interstițiu proletcult, o modificare ignară, arătînd atunci ca un mizerabil cămin cultural, iat-o acum redată seiși ca în fotografia din Istoria lui Călinescu: mirific umilă. Și lacul cu nuferi galbeni înfloriți. La care, paradoxal, ajungi tot urcînd și urcînd... Ca spre un Eminescu (total nefestiv). 5 iulie Pe ușa librăriei Humanitas din Ștefan cel Mare e un litou promoțional al editurii cu același nume, în care Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu invită cititorii la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]