7,756 matches
-
din moft În obiect indispensabil, apoi În motiv de psihoză. Ieșeai la un picnic și-ți puneai ochelarii speciali, dar când vedeai câteva mii de germeni periculoși picotind pe sandvici, iar alții dându-ți cu tifla din vârful fripturii, Îți pierea cheful de viață. Așa că, În timp, oamenii și-au făcut provizii, tone de hrană sintetică, ieftină și inalterabilă, care mai avea și marea calitate de-a nu putea fi infestată de microorganisme, și, În ciuda asigurărilor date de autorități că situația
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Într-o cadă cu spumă, ci mult mai târziu, trei sau patru decenii postfactum, când fructele seducției i se uscaseră de mult și se avântau spre poale, iar pielea Îi atârna În falduri ca o togă de senator roman. Îți pierea orice chef de șuetă când antilopele din partea epică apăreau În secțiunea video ca hipopotami, ba mai mult decât atât, practicând activități cu un scăzut conținut erotic, cum ar fi curățatul de lobodă sau desfundarea unei chiuvete. De aceea, după un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aminte care spusese că avea să fie subiectul următoarei Sale cărți. Parcă era ceva interesant. — Am găsit un măăăr, am găsit un măăăr, s-a auzit vocea Verei de undeva din spate. — Mănâncă-l tu, iubito, mie mi-a cam pierit pofta, i-am răspuns. M-am lungit pe iarbă, căutând În norișorul de forma unei calești, În care soarele tocmai intra, răspunsul la o Întrebare. Oare eu și Kuznețov nu puteam să ștergem totul cu buretele și s-o luăm
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tot ce mi s-a întîmplat mie i se poate întîmpla oricui. Nu mă simt stingherit să spun, cu oarecare emfază, că floarea al cărei nume îl port a fost un simbol: puritatea ei nu rezistă asprimilor din jur și piere, lăsînd în loc o buruiană plină de miez. Mai pot să te asigur că schimbarea asta și-o dorește oricine: peste speranțe, omul nu vrea decît să simtă fiorul trăirii. Schimbarea în sine a fost o înfrîngere; curios însă, prin ea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a dormit de-a curmezișul patului, nu i-am croit destul urechile. Acum încape doar pe lung și bietul tat su nu-i poate face nimic. - Dar dacă lumea asta nu se schimbă s-ar putea, Aizic, ca voi să pieriți. - Domnu’ pictor, acuma ați vorbit drept. - Ei, are ori nu are fecioru-tău dreptate? - Tocmai de asta e un prost, izbucni plăpumarul cu glasul înecat în lacrimi. Pentru că are dreptate... - Dumnezeu e prea înțelept ca să schimbe firea: el dă leului legea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pămîntul; 22. voi răsturna scaunul de domnie al împărățiilor, voi nimici puterea împărățiilor neamurilor, voi răsturna și carăle de război și pe cei ce se suie în ele; caii și călăreții lor vor fi trîntiți la pămînt, și unul va pieri ucis de sabia altuia. 23. În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, pe tine, Zorobabele, fiul lui Șealtiel, robul Meu, - zice Domnul, - te voi lua și te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales, zice Domnul oștirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
Nisip umed scrâșnește în maxilarele care nu sunt încă dotate cu toate măselele de minte. Hâc, stomacul se și întoarce pe dos, iar pâinea cu untură semidigerată se înghesuie spre ieșire. Spre ieșirea în caz de pericol. Cu timpul îți piere tot cheful să mai faci excursii cu familia, care se termină întotdeauna atât de prost. Una se pișă, altul borăște. Când ai putea să stai tot timpul pe perne moi de piele și să spui unde vrei să mergi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în semn de abandonare a luptei. Deși noi nu ne putusem îndeplini misiunea. Căci la vremea când trăgeau în noi ar fi fost păcat să sacrifici un cearșaf alb. Un cearșaf intact era un lucru de preț. Mai bine să piară niște chiloți decât un cearșaf bun. Și în timp ce se predau, mulți au mai fost încă uciși, e un fapt dovedit. În timp ce frumusețea lui avea mult de pătimit în pantofii prea strâmți, Hans luă o grămadă de plicuri gata scrise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
supus mereu. Mușchii trebuie să iasă, albi, în evidență, figură care i‑a reușit întotdeauna în fața oglinzii și cu care n‑a dat niciodată greș la vreo fată. Toate sunt impresionate. Totuși, se întâmplă des ca după aceea să‑ți piară îndrăzneala, iar de cele mai multe ori fata nu îndrăznește nici pe jumătate. Anna știe foarte bine din ce film e chestia asta. Deja vede în fața ei preeria, caii, casele de bârne, cactușii, bărbații singuratici și înarmați. Dar, deși știe, vrea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din cauza asta. Cu Anna se antrenează pentru Sophie. Anna s‑a atașat de Hans tocmai pentru că acesta a citit mai puține cărți decât alții și e mai degrabă trup, în timp ce ea e toată numai simțire, motiv pentru care i‑au pierit și văzul și auzul. În amândoi domnește o confuzie de sentimente caracteristică oamenilor tineri, care nu s‑au găsit încă pe ei înșiși și nici nu și‑au găsit un loc în economia modernă. Hans deține totuși un asemenea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
amator. Până și felul în care te rușinezi e fals, deși tocmai la asta ar trebui să te pricepi. În privința accesoriului nu pot să mă hotărăsc așa de repede, pentru că un artist trebuie să aștepte inspirația. Iar acum mi‑a pierit inspirația. Tocmai mi‑ai jignit profund ambiția de fotograf cu joaca asta. Doamna W.: N‑am vrut să‑ți jignesc ambiția, Otti. Domnul W.: Dar ai jignit‑o, iar pentru asta primești acum lovitura mea specială cu cârja. Aceasta urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ți se facă ceva plăcut, porcule. Pula e scoasă și scuipată. Uite ce‑avea de gând să‑mi ofere, zău așa. Tocmai mie. Ăsta n‑o să‑și mai ofere așa repede scula jalnică vreunei femei, fiindcă azi sigur i‑a pierit pofta. Hai să mergem! Hans îl lovește cu piciorul pe agentul comercial din Linz, cu cocoșelul lui cu tot, care de‑acum nu se va mai clinti din loc cel puțin o jumătate de an, deși inițial părea că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Anna nu simte absolut nimic după acest șoc, doar Hans, cu iubirea lui, poate să străpungă această amorțeală, dar din păcate, el nu face acum decât să încalce jurămintele de fidelitate față de Anna. Viile din al nouăsprezecelea district vienez au pierit în depărtare, iar în locul lor se înalță munți de teamă. Părinții simt că înnebunesc pentru că sunt nevoiți să cumpere lucruri noi. Unii se poartă necolegial, fiindcă își suspectează colegii. Au loc denunțuri și interogatorii. Peste tot întâlnești elevi care plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și acolo. Mă Întorceam În casa mătușii Clara, acolo unde aveam să petrec următoarele două-trei săptămâni În stilul deja consacrat, cu vizionări nesfârșite de casete video, mă rog, deja DVD-uri. Nu mai puteam suporta să stau la falanster, Îmi pierise tot cheful, nu-i mai găseam nici un farmec și aveam nevoie să nu-mi văd o vreme prietenii. Vila risca să se umple cu oaspeții lui Sorin, era momentul taberei de creație, nu mă vedeam bine Împărțind dormitorul cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la doctor, mi-am luat ochelari. Dar În general mă străduiam să nu fac nimic, Încercam să dorm cât mai mult, Îmi reușeau și câte cincisprezece ore pe zi, urmate de un maraton cinematografic. Până și cheful de gătit Îmi pierise, o lăsam pe Clara să se ocupe de asta, așa că suportam supe de pui duminicale, șnițele și cartofi prăjiți, fiindcă, nu-i așa?, Clara nu putea să iasă din regula cartierului. Ieșeam din casă doar o dată la câteva zile, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și nici nu admitea că îi venise sorocul ? Să credem că moartea l-a întâlnit și l-a eliberat brusc. Fără nici un martor, de vreme ce a fost găsit, după relatarea unora, neînsuflețit, la picioarele unei scări, poate chiar în fața bisericii San Pier Maggiore, unde se spune că ar fi înmormântat. ...Simonetta Vespucci supraviețuiește ? Ar putea privi și în viitor, să zicem, spre celelalte tablouri ale dispărutului ? Emoționată de plânsul câinelui Laelaps la moartea Procridei... N-ar mai avea importanță dacă a existat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în asemenea clipe ? Ca și cum pierzi adăpostul sau câțiva dintre copii... tot atât de dureros ca atunci când ai doar unul singur și îl pierzi sau îl părăsești... sau dacă ai pierde nu doar câteva pânze, ci tot ceea ce ai făcut. Sau ți-ar pieri dintr-odată harul, care fusese doar o scurtă întâmplare fericită, o încercare în care ai dezamăgit prea repede zeii. Dar Sia Strihan ? S-ar găsi cineva să creadă că o descoperă prin această raportare la Piero ? Cum s-ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în stare să trimită decât aceleași măști ale unei unice, nesfârșite familii, mediocritatea înconjurând tot pământul. Vulcan ? Abia am preluat flacăra, să împrăștiem incendiul de-a lungul și de-a latul pădurii, mai luptăm cu propria noastră bestialitate. Și iar piere tumultul, tunetul valurilor se stinge. M-au părăsit, s-au lepădat de ezitările mele. Revăd incendiul visului, al sângelui turmentat. Fata aceea, evadând în cărți și dorinți rapide, delicată, pătimașă, nevrotică, nu știe decât acest cod fracturat, întrerupt, semnale scurte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grasă, de porc, în fiecare farfurie. Sticle de bere, de vin, de rachiu... cunoștea ritualul. La fiecare colț de stradă, cuplul de milițieni înarmați, câinele-lup între ei. Zumzetul rămase treptat în urmă. Nu se decidea să revină la hotel. Somnul pieri, pierduse oboseala. Suflul nopții îi împrospăta pulsul. Se simțea fortificat și ușor. Coborî spre faleză, pe digurile de piatră care avansau în mare. Pietre reci și umede, timpul înghețat în ele ; se așeză. Orele pline ale fiecărei zile îi dăruiseră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dinapoi se desfăcură, fluturând, scotocea să găsească arma sau termometrul, cerul fu absorbit în sunetul de bucium sau flaut sau corn, un vânt fermecat, vindecător. Brațele pierdură strânsoarea, gâtul și umerii, pieptul deveniră libere, ușoare, uitarea cuprinsese trupul și timpul pierise. Târziu, cât de târziu, umerii fură atinși de degete care băteau un ritm lent, prevenitor, muzica încetase, dar nu și briza binefăcătoare, pleoapele ardeau, grele, fierbinți, fu zgâlțâit cu vigoare. Străinul se apleca asupra sa, îi vorbea. Recăzu în adânc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
își descheiase cămașa, rămase în slip. Lunguieț, ascuțit, avansa împleticindu-se spre mare, apa îl cuprinse repede până la subțiori, îi linse umerii, părul lung, auriu. Se înveli în armura fluidă. Coborî, coborî mai mult, se destinse... hohotul junglei se stinse, pieri, nu mai auzi, deasupra, decât zăngănitul valurilor. Râvnită regăsire, uitarea merita prelungită oricât. Se scutură, într-un târziu : mantia căzu, eliberând pletele, umerii, retrăgându-se de pe brațe, de pe genunchi. Tălpile reîntâlniră nisipul fierbinte. Ridică privirea spre gura de foc a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sălbatici. Atingere subțire. Își strecurase și de data asta palma sub palma lui, trăgând cu încetineală banc nota. Nu-l recunoscuse, bineînțeles, nu l-ar recu noaște nici dacă ar veni în fiecare zi la fiecare spectacol. Gesturile vin și pier la fel, automat. Numărul spectatorilor de la ora opt ? O bătrână slăbuță, îmbrăcată în negru, două eleve, un militar tuns, cu fața plină de coșuri. Un tânăr tuciuriu, cu cămașa descheiată până la brâu, ronțăind semințe. Se așază în cele din urmă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pândă. „Insecta care habar n-are de moarte și deci nu poate să facă pe moarta habar n-are nici de sinucidere. Nu s-a dat vreun exemplu de animal lipsindu-se singur de viață. Cele mai înzestrate cu afectivitate pier, uneori, din pricina mâhnirii, poate. Dar de aici până la a se înjunghia singure, la a-și tăia gâtlejul...“ „Sinuciderea Scorpionului, împrejmuit cu un cerc de foc, înțepându-se cu acul său înveninat ? În mijlocul unui cerc de cărbuni, la primele pișcături ale
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
găsit prada! Și-o împart: O fată, două fete de fiecare om; pradă de haine vopsite pentru Sisera; pradă de haine vopsite cusute la gherghef, două haine vopsite și cusute la gherghef, de pus pe grumazul biruitorului!" 31. Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, cînd se arată în puterea lui." Țara a avut odihnă patruzeci de ani. $6 1. Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului; și Domnul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
-vă și faceți și voi ca mine." 49. Și au tăiat fiecare cîte o ramură și au mers după Abimelec; au așezat ramurile lîngă cetățuie, și i-au dat foc ei și celor ce se aflau în ea. Așa au pierit toți oamenii din turnul Sihemului, în număr de aproape o mie, bărbați și femei. 50. Abimelec a pornit împotriva Tebețului. A împresurat Tebețul, și l-a luat. 51. În mijlocul cetății era un turn tare, unde au fugit toți locuitorii cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]