7,848 matches
-
onoare era ca aceasta să se asigure că la eveniment nu avea să fie adus nici un soț. Fiecare invitată trebuia să aducă un bărbat eligibil, așa cum era specificat pe invitație, dar unul bun, adică nicidecum vreunul dintre cunoscuții Însoțitori de plimbări care reapăreau an după an În circuitul petrecerilor tocmai deoarece erau genul de tipi care nu se puteau căsători. Unul bun Însemna un tip cu o carieră interesantă și de pe urma căreia se câștigau bani frumoși, deși, la o adică, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că la următoarea noastră călătorie aici ar trebui să mergem la operă. Sau poate la circ. Știi, circul de aici este nemaipomenit... poate ar trebui să ne luăm un apartament pe Quai Voltaire... —...cu vedere spre Sena. —Imaginează-ți toate plimbările pe care le putem face pe la galeriile de artă. Și toate delicioasele café crèmes... mmm... —O, pentru o viață ca-n basme la Paris! am oftat eu, fericită. Am continuat așa un timp, Într-un ciclu repetitiv continuu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prăjitura se fărâmițează Întotdeauna În favoarea starului de cinema, potrivit Înțelepciunii oamenilor din industria modei. Așa stau treburile și cu asta, gata. A doua zi dimineața, după ce luaserăm cu o seară Înainte o cină delicioasă la Brasserie Vaginaud și făcuserăm o plimbare la miezul nopții de-a lungul fluviului, În fața hotelului Bristol erau două mașini, care ne așteptau pe mine și pe Hunter, cu bagajele noastre deja puse la locul lor. Hunter pleca la Frankfurt, apoi În Danemarca și, de acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eram prea încăpățânat ca s-o recunosc. Trebuia să-mi găsesc o ocupație. Trebuia să pun osul la treabă și să fac ceva. M-am mutat la începutul primăverii și, în primele săptămâni, mi-am umplut timpul explorând cartierul, făcând plimbări lungi în parc și plantând flori în grădina din spatele casei, o bucățică de teren plină de gunoaie, neglijată de ani de zile. Mi-am tuns părul proaspăt recrescut la frizeria Park Slope de pe Seventh Avenue, am închiriat casete video de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
interlocutorul lui, dar am dedus că discuta despre vânzarea unei ediții princeps din secolul al XIX-lea cu un client sau un alt anticar. Titlul lucrării nu a fost însă menționat și gândurile au început curând să-mi plece la plimbare. Ca să-mi fac de lucru, m-am învârtit prin încăpere, inspectând cărțile de pe rafturi. La o primă vedere, erau, în spațiul acela ordonat, vreo șapte sau opt sute de volume, cu opere de la cele relativ vechi (Dickens și Thackeray) la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
destul material pentru a continua proiectul acesta mai mulți ani. Dar, la nici douăzeci de secunde după ce ieșisem din magazin, cu cine m-am întâlnit, dacă nu cu Nancy Mazzucchelli, cu M.F.P. însăși? Locuiam în cartier de două luni, făcusem plimbări lungi în fiecare dimineață și după-amiază, intrasem în nenumărate magazine și restaurante, stătusem afară la Circle Café urmărind sute de oameni trecând pe stradă, dar, până în acea duminică dimineață, nu o zărisem nici măcar o singură dată în public. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
al dracului, mi-am spus. Dar-ar să ajung în iad și să ard acolo o mie de ani. A fost ultima dată când am mai luat prânzul la Cosmic Diner. Trec și acum pe lângă el în fiecare zi, în plimbările pe care le fac pe Seventh Avenue, dar încă nu mi-am putut aduna curajul să mai intru. Afaceri necurate În seara aceea (joi), am luat cina împreună cu Harry la Mike & Tony’s Steak House, de la colțul lui Fifth Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și Al senior, la ora nouă. Tom e încă sus, în camera cu Buster Keaton, leșinat după zbenguiala de-o noapte cu Honey. Lucy și cu mine ne-am trezit de la opt și tocmai ieșim din han ca să mergem la plimbare, când cei doi Wilsoni își fac apariția în convoiul lor de două mașini: un Mustang roșu, decapotabil și Cutlass-ul meu verde-lămâie. Îi dau drumul lui Lucy ca să strâng mâinile celor doi domni voinici. Îmi spun că mașina mea e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la drum în aceeași după-amiază. Vacanța noastră la Chowder Inn are parte de un final brusc și stupefiant. Adio, vârf de deal. Adio, pajiște. Adio, Honey. Adio, vis despre hotelul Existența. Tom rostește cuvintele „Vom vedea“ pe la ora unu. După plimbarea cu tractorul lui Stanley, o duc pe Lucy la iaz, să facem baie. Când ne întoarcem în casă, patruzeci de minute mai târziu, Tom ne dă vestea. A murit Harry. Tocmai a sunat Rufus din Brooklyn, plângând la telefon, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
oraș mare, s-a adaptat rapid la noul mediu și a început să se simtă ca acasă în cartier aproape de la bun început. Oriunde se va fi aflat Carolina Carolina, singura limbă vorbită acolo era engleza. Acum, în timp ce ne făceam plimbările în sus și în jos pe Seventh Avenue, trecând pe lângă curățătorie, pe lângă magazinul alimentar, pe lângă brutărie și salonul de cosmetică, pe lângă chioșcul de ziare sau cafenea, era asaltată de o pletoră de limbi diferite. Auzea spaniolă și coreeană, rusă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lor luni împreună, aceasta se întâmpla frecvent. Honey tânjise cât stătuse la țară și acum, că aterizase la New York, voia să profite de tot ce avea orașul de oferit: piese de teatru, filme, concerte, spectacole de dans, seri de poezie, plimbări sub clar de lună cu feribotul de Staten Island. Îmi făcea bine să îmi văd nepotul puturos și bovin înflorind sub influența energică a proaspetei lui soții. În câteva zile de la sosirea ei, a lăsat deoparte șovăielile pe tema moștenirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Sînt însă, evident, furioși, latră și aleargă după mașină. „își apără teri toriul”, îmi explică doctorul veterinar la care tocmai mă duceam. „Sînt maidanezi ?”, mă inte resez eu. „Nu, sînt cîini cu stăpîni, care în fiecare seară îi scot la «plimbare», lăsîndu-i liberi în fața casei. Cînd le-am spus că e periculos și pentru cîini, și pentru oameni, erau să mă bată : «îmi spui tu ce să fac cu cîinele meu în casa mea ?».” „E de fapt strada noastră, nu casa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
genul gospodinelor salutîndu-i pe mineri), și un mic grup de tineri furioși. Singură, izolată, cu vocea mică, dar fermă, aceasta îl acuză pe cel mai vocal dintre tineri de toate violențele din Piață și sfîrșește prin a-l trimite la plimbare pe motiv că e beat. Nu era. Urmează o tiradă revoltată și cumplit de sinceră a tînărului despre generația acestei doamne (și aceea a părinților acelor tineri) : ne-ați furat viitorul și speranțele revoluției, douăzeci de ani nu ați fost
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am întîlnit cu niște turiști, veniți și ei la rude, probabil. M-am uitat să văd ce fac. Făceau un grătar. Și iar am avut o ușoară strîngere de inimă - dar mi-a trecut repede și mi-am continuat, agale, plimbarea. M-am întors mulțumit de mine acasă, unde soția mă aștepta cu masa. Mi-am pus o bere și am mîncat pe îndelete. Excelent, a fost o masă excelentă ! Apoi am stat de povești cu soția și cu un vecin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai promițătoare, m-am oprit de cîteva ori să culeg cîte o ciupercă pe care o aruncam apoi, dîndu-mi seama că n-am unde să o pun, pînă cînd s-a destrămat și ultimul fir de potecă. Ora mea de plimbare impusă de doctor se terminase de mult. Mais qu’est-ce que j’aurais bien aimé encore une fois... Am mers mai departe, cotind puțin spre stînga pentru a regăsi firul apei după care să mă orientez. Întîi i-am auzit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
avea încredere în nimeni, unde să mai ai? Fazani, huseni, burtăverde și încurcă-lume! Apoi se culcă iar, mulțumit că avea o sâmbătă frumoasă înainte. SÂMBĂTĂ 20 DECEMBRIE Agitație 1 Slavă Domnului, frățiorul meu a fost mai vesel azi dimineață, la plimbare. S-a bucurat să-l zărească pe Nicușor, comisionarul, chipiul lui roșu se bagă de seamă imediat. Băiatul ăsta n-are astâmpăr. Jacques ar fi sărit jos, dragul de el, dacă ar fi putut. Trăsura noastră era în mers, iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
își legau acolo săniuțele și se lăsau trași. Sania lui Petre opri în Grădina Filaret. Vizitiul coborî de pe capră și porni spre pomii care, în dreapta aleii principale, formau o adevărată pădurice. În preajma intrării erau câțiva oameni, cu copii, ieșiți la plimbare, însă restul grădinii era pustiu. Petre se pierdu printre copaci. Când vizitiul cofetarului reapăru pe alee, Nicu, dimpotrivă, se afla între copaci. O luă pe urmele din zăpadă. Și ajunse în locul în care urmele se opreau. Era sigur c-o să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în minte o fetiță drăgălașă care semăna cu fiica ei pierdută, doar că era mai negricioasă și cu ochii mai necăjiți, în timp ce mica ei Maria făcea să surâdă parcă toată strada și tot orașul și toată lumea, când o scotea la plimbare. Se sculă și văzu pe noptieră Planeta de damă pe care, la Giurgiu, papagalul unui flașnetar sașiu i-o trăsese din coș. Abia acum o citi, punându-și ochelarii: „Îți place a glumi, a petrece cu prietenii, din care cauză
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu mai vorbise cu o femeie și, cu sufletul ceva mai puțin negru, se duse să se culce prevenindu-și ordonanța: — Până mâine nu mai exist! Pentru nimeni. Să nu-ndrăznești să mă mai deranjezi. Scoate-o pe Liza la plimbare! 3 Ceasul cu dorobanț de la Indépendance Roumaine arăta ora patru, iar Alexandru nu știa ce să facă. Plecase de-acasă, conducând singur calul, ca întotdeauna, plecase pentru orice eventualitate, dar n-avea curaj să meargă la familia Margulis. Mai curând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mari în bretele, cum văzuse la nea Cercel, modelul lui. Vorbi repede, cum făcea la școală când trebuia să răspundă, cu privirea țintă spre Dan: — Pe fereastra viitorului e domnu’ Dan și ceva mai încolo e Jacques, care merge la plimbare, fără cârjă... Cu matale, adăugă, emoționat de tăcerea care se făcuse în jur. — Bravo! Acum e rândul meu, spuse Alexandru, pentru că lumea era chiar mai stânjenită decât la intervenția precedentă, deși Jacques, de la locul lui, zâmbea. Înțelegea că Nicu, ținând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
paradisul pe cunoaștere. Îndoiala înseamnă chin. Dar și șansa profunzimii. Cele mai profunde gânduri mă năpădesc când nu am nici un creion prin preajmă. Sufletul continuă să se joace cu noi de-a v-ați ascunselea. Cosmicitatea este libertatea noastră tutelară. Plimbarea cea mai profundă este când nu vrei să ajungi nicăieri. Avem nostalgia revelațiilor din zorii omenirii. Poemele geniale surprind câte ceva din scâncetul de început al lumii. Creierul este, cu siguranță, cea mai odihnită zonă a corpului uman. Absurdul vitaminizează filosofia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai fin. Nu s-a crăpat de ziuă în mințile tuturor. Și când voi fi țărână, mă voi repezi spre ochii imbecililor cocoțați. De la Neanderthal încoace, unora nu le-a mai crescut nici o circumvoluțiune. Să scoatem mai des proștii la plimbare. Poate acoperă gropile. Tinerii de astăzi cunosc mai bine biografiile starurilor sportive și muzicale, decât pe cele ale propriilor părinți. E greu să te ferești de flegma imbecilului cocoțat. Statuile ridicate în timpul vieții nu vindecă amneziile posterității, ci generează greață
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
neiertat, au urmat mai multe întâlniri de vis, discuții despre viitor, despre cărțile citite în ultimul timp, vizionări de spectacole, filme la cele trei cinematografe ale orașului Forum, Fantasio și Lux sau Muncitorul, Flamura roșie și Tineretului după noua denumire, plimbări prin cele mai minunate puncte de agrement din împrejurimi, chiar și câteva dulci și prelungite sărutări care au lăsat urme de neuitat în sufletul său. Oricând și oriunde se afla cu ea, se credea într-un adevărat paradis. Și totuși
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
incomod ca orice era să-l privească sau să discute cu omul cu mustață aspră, cu tatăl ei. Mai era și o problemă de bună dispoziție. În ultimul timp a fost foarte solicitat: emoții în fața ultimelor examene, altele în legătură cu repartiția, plimbări prin diferite birouri pentru a se despărți de capitală cu actele în regulă și, colac peste pupăză, moartea celui mai bun prieten. Duminică, deci a doua zi, trebuia să-și conducă pe ultimul drum pe cel, alături de care a petrecut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
centru, un om în vârstă și cu multă experiență, prima persoană cu care a luat contact, când a coborât pentru întâia oară pe pământul comunei și care l-a trezit din vis la realitate, l-a luat separat la o plimbare prin frumoasa grădină ce înconjura clădirea școlii și, printre cocenii de porumb în picioare uscați și numai buni de cules, după ce s-a asigurat că nu-i vor asculta nimeni, i s-a adresat ca unei ființe la care ținea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]