8,144 matches
-
și ne-au chemat la ei. Aveau video și acces la un stoc aparent inepuizabil de filme cu bătăi. O lună întreagă n-am făcut altceva decît să mă destrăbălez cu filme de genul ăsta. Abia după ce mi-am astîmpărat pofta am ieșit în lume, unde m-am integrat ușor ; abilitățile pe care mi le dezvoltasem în acea perioadă de dezmăț de exemplu, răspunsul meu pasionat, articulat, informat, solid argumentat la întrebarea : Bruce Lee îl bate pe Chuck Norris ? (Van Damme
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
azi avem o casă Doar Dumnezeu să fie lăudat! El ne-a făcut... istoria ne scrie Și ne susține, încă, ne-ncetat. El e izbânda noastră, e puterea Pe care alții încă n-au aflat-o Sau poate că, mânați de pofta firii, Au răstignit-o și-au abandonat-o. Noi să rămânem totdeauna treji Păzind Betelul ca pe o comoară Până când Domnul, ce-a creat Betelul, Va reveni pe nori, a doua oară. Azi, stând în umbra crucii lui Hristos, Să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
De-ncăpățânare; Dă-mi Doamne răbdare! Sunt băiat deștept Și nu o să plec Nici acum, nici altădată Vă promit; nu vă las baltă! Și dacă-și doresc Să vă părăsesc Le voi zice Ce nu am zis nimănui Puneți-vă pofta-n ...cui!! Și așa deodată Se termină a mea baladă Și rămân acum Pe-al cerului drum O turmă de miei Cu trei păstorei Fiindcă ceilalți doi Au plecat 'napoi, Iar cei ce dădeau din coate Și-au pierdut funcțiile
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și începea să bată de zor cu copitele din spate în sacul cu fân, care se ridica și iar o lovea în spate. Manevra aceasta dura până ce Mița, răpusă de oboseală, lăsa în pace sacul și începea să mănânce cu poftă tainul pus în fața botului de către stăpân. Așa i-a dezvățat Costache de năravurile lor dar îi îngrijea cu migală, hrănindu-i bine țesălându-i și periindu-i în fiecare zi, așa cum se deprinsese, pe când își făcea armata. Mergând mai departe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
așeza la masă, moș Negruș, fiind cel mai în etate rosti rugăciunea apoi se rostuiră pe scaune și goliră înainte de a începe să soarbă borșul, păhăruțele cu rachiu tare, tras de două ori . Masa decurse în liniște, au mâncat cu poftă cartofi prăjiți cu harbuz murat și au sorbit cu plăcere și câte un pahar-două din vinul adus din beci de către Costache. La încheiee Maria a pus pe masă coșulețe cu mere domnești, struguri și pere, dar acestea au fost mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
isprăvise de hrănit păsările când fie-sa, Marica veni într-o fugă, spunând grăbită: − Mamă, mamă, am văzut că la cei „di dila vale” a venit mătușa Zoița de la Galați, cred că o adus ceva pește și tare mi-e poftă și mie. Ce-ar fi să-ți faci drum la fântâna lui bunicu’, poate că o întâlnești pe tanti Zoița și-ți dă și matale un pește, că doară ești vară cu dânsa; − Bine că mi-ai spus, Marică, tocmai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Alexandru Pârțac, vecinii noștri și Ghiță Nașcu și Dumitru Vieru, toți, toți au cărat căchițele cu fânul adunat iar ploaia căzută săptămâna trecută a înviorat iarba și fâșlerul din jurul iazului a crescut o frumusețe, numai bun să-l pască cu poftă ghițăii și cârlanii. N-ar fi bine să duci tu cârlanii și ghițăii acolo la păscut? spuse Gheorghiță gândindu-se că el s-ar putea întâlni acolo cu prietenul lui cel mai apropiat, Abacei Costică. − Da, bădie Gheorghiță, că tocmai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în două jumătăți, apoi se chinui să o taie în alte două bucăți, ca să poată mușca din ele. Miezul nu era roșu, ci alb-roziu iar sâmburii abia începuseră să se înegrească, semn sigur că pepenele era încă crud. Mușcă cu poftă de două-trei ori din miezul alb-rozaliu și își dădu seama că avea un gust mai rău decât al unui castravete. Aruncă o privire în jur, ca să se încredințeze că nu a observat nimeni manevrele ei, și începu să se gândească
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
făcuse amiază, a simțit cum foamea îi dă târcoale. Scoase din traistă merindele ce i le pusese maică-sa și-și potoli foamea, gândinduse că era zi de sărbătoare, Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos. „Doamne, iartă-mi păcatul lăcomiei, tare poftă mi-era de-un harbuz și am lăcomit. Iartă-mă, că Tu ești mare și puternic iar eu sunt o fată încă mică” gândește păcătoasa de Lențâca, căindu-se în gând de fapta săvârșită. Capitolul XVII Cauze primejdioase Costică și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
clasă, primind o coroniță și câteva cărți pe care urma să le citesc în vacanța atât de mult așteptată. Pășisem, deci, cu dreptul la învățătură. A urmat apoi vacanța mare, care mi s-a părut oarecum mică, pentru zburdălnicia și pofta mea de joacă. Pășesc cu încredere și dragoste de carte în anul următor și aștept cu nerăbdare să-mi revăd învățătoarea mea dragă. Dar... n-a fost să am această mare bucurie de copil nevinovat... Învățătoarea mea nu s-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Eram monitorul clasei, păstram disciplina la clasă până la sosirea ei și controlam și temele colegilor, încât îi eram chiar de un real ajutor. Continuam să învăț cu plăcere, să cresc mare și sănătos, să mă joc cu mare energie și poftă de joc cu toți copiii de seama mea, ba eram și de ajutor în gospodăria părinților mei, atât cât puteam, dar nu și convingător pentru părinți, care ar fi vrut și mai mult de la mine. Nu de puține ori mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
timp liber pe care l-am canalizat în direcția lecturilor cerute de profesori și chiar și altele ce-mi îmbogățeau nivelul de cunoștințe. Nu aveam nici un necaz pe linie școlară, nu aveam de înfruntat nici o greutate. La începutul anului, cu pofta mea de carte, mai am o surpriză deosebită. Șeful clasei noastre a comis o indisciplină gravă, care i-a adus sancționarea cu decăderea din funcția de șef al clasei. Profesoara de română - diriginta clasei noastre - îmi încredințează șefia clasei. Am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vânt, așteptând salutul oamenilor satului. Eu n-aveam timp de așa ceva. Toată săptămâna munceam de-mi pârâiau oasele, iar duminica mi-o rezervam pentru citit. Doar pentru masă îmi întrerupeam cititul și apoi, până seara târziu citeam, citeam cu deosebită poftă, plăcere și bucurie, încât mama mă ruga stăruitor să nu mai citesc ca să nu-mi șubrezesc sănătatea. În satul meu muriseră doi elevi din ultima clasă de liceu dintr-o răceală neîngrijită ce i-a dat în tuberculoză și biata
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
învățător pot sluji lui Dumnezeu și tot așa... Cu treburi gospodărești luate în serios, cu voia bună și bucuria anilor mei tineri, fără prea multe griji în privința muncii de școlar pe care o așteptam cu cea mai mare bucurie și poftă de carte, aștept liniștit curgerea timpului pentru a-mi relua munca de școlar sub cele mai favorabile auspicii. Cu toate pânzele sus, intram în anul trei la normală și urmam calea spre profesia aleasă. Când să mă prezint la școală
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
menționând sumele rezultate din biletele de intrare și din alte venituri, totalizând și amintind că tov. președinte să rămână dator școlii cu suma echivalentă consumului făcut. Toate bune și la locul lor! Toți eram mulțumiți de sumele realizate și, cum pofta vine mâncând, vorba unei zicale, mi se cere să mai dau școala pentru încă un bal, în aceleași condiții ca la balul precedent. De data aceasta realizăm mai puțini bani, încheiem un nou proces-verbal în care se menționează și suma
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
târziu. În acel moment eu terminam ultimul an de facultate, iar fiica noastră intra în ultima clasă de liceu cu rezultate foarte bune, fiind responsabila clasei, așa cum fusesem și eu la normală, cu treizeci de ani în urmă. Avea aceeași poftă de carte, precum avusesem și eu pe vremea școlarității mele. Se prezenta în condiții excelente și aveam de ce ne bucura! Noi, părinții ei, deși am lucrat și am învățat copiii altora, de al nostru nu ne-am ocupat fiindcă, practic
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
plimbare cu mașina personală în afara Parisului, ca să-mi arate minunile castelelor de pe Valea Loarei. Priveam cu încântare trăinicia construcțiilor, frumusețea lor intrinsecă și mai ales ambianța mirifică din jur, splendoarea spațiilor verzi, făurite de om. Peste tot, aceeași lume, cu poftă de viață și de frumosul vieții în general. Minunate au fost priveliștile întâlnite, oamenii zâmbind cu amabilitate la tot pasul, minunați au fost însoțitorii mei, care-mi dădeau ample informații la tot ce vedeam, semn că ei le vizitaseră de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a discursului. Pe acest fond de exasperare termică, regimul nocturn lasă loc unei compen- sări, unei aerisiri, unei relaxări pe care agitația lui Nae o contrazice deplin. Trebuie menționat faptul că acest inter- locutor care rămâne anonim își manifestă plenar „pofta” de a vorbi, poftă deloc ocazională, ci caracterială pentru personajul caragialesc. Cu o butadă, interlocutorul lui Nae deduce din dialog un principiu progresiv de expresie can- titativă al distribuirii emoțiilor, emoția negativă, durerea, scade prin împărțire la doi, adică prin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fond de exasperare termică, regimul nocturn lasă loc unei compen- sări, unei aerisiri, unei relaxări pe care agitația lui Nae o contrazice deplin. Trebuie menționat faptul că acest inter- locutor care rămâne anonim își manifestă plenar „pofta” de a vorbi, poftă deloc ocazională, ci caracterială pentru personajul caragialesc. Cu o butadă, interlocutorul lui Nae deduce din dialog un principiu progresiv de expresie can- titativă al distribuirii emoțiilor, emoția negativă, durerea, scade prin împărțire la doi, adică prin dialog, pe când bucuria crește
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care le sculptează retorica jurnalistului. „Nu e revuluție, domnule, e reacțiune ; ascultă : ăcitește tremu‑ rând :Ă «Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele și aștep- tând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale... Națiune, fii deșteaptă !»” Însă violența se dovedește a fi una rituală, o ritualitate a sărbătorii care include excesul și suspendarea ătemporarăă a autorității, cu transgresarea calificată a interdictelor. Ipistatul Nae Ipingescu este maes- trul de ceremonii, cel care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simbolică a vieții politice a urbei nu are nicio legătură cu vreo doctrină sau cu vreun personaj politic în particular, pentru că, așa cum mărturisește, niciun candi- dat nu-l îndreptățește să voteze : „Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba de poftă...”. Cetățeanul turmentat tinde asimp- totic către acea așteptare fără subiect din piesa lui Samuel Beckett, Așteptându‑l pe Godot. Întrebarea sa nu este satu- rată de vreunul dintre răspunsurile primite și ne putem imagina acest personaj prelungindu- și interogația la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
secol sau mai mult, continuă să trăiască latent undeva într-un spațiu pe care un actor devotat, cândva cu noroc, și cumva cu perseverență, le va aduce în atenția publicului. Noi actorii nu dăm viață unor neînsuflețiți. Noi actorii redăm pofta de viață unor rătăciți? Miercuri, 2 iunie 2004 - acasă Astăzi Liviu mi-a făcut un cadou deosebit pentru ziua mea. Un cadou anticipat dar care va fi reînnoit timp de zece ani de acum înainte. Mi-a deschis un cont
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de pe manșetele celor două ziare citite de tata "Opinia publică" și "Lupta Moldovei". De la bunii mei dascăli din Târgușorul Copou am luat multe învățăminte de viață. De la dragii mei colegi și colege, majoritatea copii din familii nevoiașe, în afară de o nestăvilită poftă de viață și de bătut coclaurile Șorogarilor, am mai luat și multe bătăi, precum și oferta obligatorie a acelor vremuri de mizerie păduchii și râia. Ambele "păcate" naționale au fost atacate și combătute de mama prompt, pe baza dictonului "à la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din când în când câte un cartuș de Kent, câte un pachet de cafea "veritabilă", în schimbul cărora eram onorat cu afinată, dulceață de cireșe amare, nuci și alte produse de negăsit în capitală. Stareța ne-a urat bun venit și poftă bună, scuzându-se că, fiind în post, nu poate mânca și bea nimic. Oaspeții s-au îndestulat, au felicitat amfitrioana pentru bucatele cu totul excepționale, au băgat prin mapele diplomat ouăle închistrite ce li s-au oferit. Într-o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cabinetul domnului Andrei Pleșu că "nu poate", de la cabinetul secretarului de stat a venit același răspuns și contactându-l pe directorul general acesta mi-a spus: "Macovei, dă-i tu masa, ești director la Europa de Vest, Vaticanul e în vest, așa că pofta bună și vezi cum îl scuzi pe ministru". Masa a fost pe cinste, fiind aprobată la barem de ministru, discuția plăcută, reprezentanții Vaticanului, de la Sfântul Petru încoace, fiind bine școliți în toate cele și domnul Pleșu a primit binecuvântarea. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]