7,323 matches
-
imaginam un interior luxos, cu goblenuri, cu aurituri, cu șiruri de oglinzi. În mijlocul acelei splendori - un bărbat (președintele Republicii!) și o femeie, contopiți într-o îmbrățișare înflăcărată... Uluit, am început să traduc inconștient scena aceea în rusește. Adică să înlocuiesc protagoniștii francezi cu echivalenții lor naționali. O serie de fantome înțepenite în costumele lor negre se prezentau în fața ochilor mei. Secretari din Biroul Politic, stăpânii Kremlinului: Lenin, Stalin, Hrușciov, Brejnev. Patru caractere foarte diferite, iubite sau urâte de populație, și care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care practică divinația, se referă la zei sau oameni cu statut de eroi și este considerată ca transmițând un adevăr religios sau istoric. Pe de altă parte, Alo este spus pentru divertisment, de orice persoană din acea societate, are ca protagoniști animale și este considerată de Yoruba drept o ficțiune. Iar la populațiile dogonilor din aceeași regiune, termenul elume se referă la povestiri, ghicitori, fabule, cântece considerate fictive, În timp ce termenul so:ta:ne (analog mitului), Înseamnă „cuvântare care stârnește uimirea” și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
figuri sacrale (Maica Domnului, vidra, lupul, bradul etc.) și se realizează prin activarea unor operatori mitici precum călătoria, vânătoarea, metamorfoza, somnul, spălatul, datul peste cap ș.a.m.d.; c) temele etiologice, În care se adună istorisirile legate de acțiunea unor protagoniști benefici sau malefici (precum Maica Domnului, Dracul, Solomonarul, Meșterul Manole, Ielele, Toderii, Priculicii, Joimărița) care, folosindu-se de operatori mitico-magici precum vraja, dansul, darul magic, obiectul fermecat, sacrificiul etc., fie făuresc diverse lucruri ieșite din comun, fie le strică pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exact de avântatul dar cameleonicul Coriolan Drăgănescu, de înflăcăratul și ridicolul primar al Mizilulului, Leonida Condeescu, sau de naivul megaloman Conu Leonida. În varianta inițială, publicată postum sub titlul Dubla existență a lui Spiridon Vădastra, șarja caragialescă pare predominantă, iar protagonistul "intră în tipologia, binecunoscută, din Momente și schițe, dar modelată în lumina unei interpretări tragice a comicului diabolic consubstanțial"45, după cum observa în postfața volumului, Nicolae Florescu. Paginile acestui roman reconstituit pun în evidență un personaj care își înșală cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de Mircea Nedelciu în grupajul cu titlul paradoxal Și ieri va fi o zi, contexte parțial schimbate găzduiesc aceeași întâmplare. Însă nu mai este vorba, ca în schița caragialiană, de tendențiozitate în prezentarea poveștii, ci de modificarea parțială a identității protagonistului, ceea ce nu pune sub semnul întrebării validitatea evenimentului relatat, ci relativizează și demistifică sanctitatea și singularitatea personajului literar ca instanță narativă. Astfel, în prima variantă, tânărul Murivale, angajat al unei uzine din Bistrița pentru care transportă digitroane, se împrumută de la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
receptorului de plăcerea decodării și atrage impresia ca parabola propusă este destul de străvezie. Pe de altă parte, anxietatea transferată asupra spectatorului prin farsele tragice beckettiene sau ionesciene este înlocuită în piesa lui Sorescu de sentimentul de compasiune mai întâi pentru protagonistul văzut ca exponent al întregii umanități, înregistrându-se astfel o reîntoarcere la catharsisul tragic. Și totuși nu putem vorbi de repunerea tragicului în drepturi, în detrimentul deriziunii. Avem în vedere soluția propusă, pe care o putem interpreta astfel: vina fatală, transferată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
totuși nu putem vorbi de repunerea tragicului în drepturi, în detrimentul deriziunii. Avem în vedere soluția propusă, pe care o putem interpreta astfel: vina fatală, transferată de fapt asupra "mamei" originare, responsabilă de propulsarea omului în existența absurdă, este asumată de protagonist pentru restabilirea echilibrului de dinaintea nașterii. Iona se avântă de aceea în moarte, se redă neantului, crezând că "drumul spre lumină" i-l asigură sinuciderea și nu acceptarea vieții ca sisifică luptă de spintecare de noi orizonturi care mărginesc la nesfârșit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
recunoaștere a semnului caragialian în conexiunea strânsă dintre personaj și pasiunea culinară. Mai exact, în antedadaista Fabulă urmuziană, intertextul 106 din versurile finale: "Sarafoff,/ Servește-te de cartof!" este marcat prin trimiterea aluzivă la celebra schiță Boris Sarafoff!..., în care protagonistul, judecătorul de instrucție Jean Th. Florescu, se deghizează în conducătorul comitetului macedonean, pentru a-și putea savura prânzul în liniște și pentru a scăpa de insistențele reporterilor, care îi prefigurează pe paparazzi de azi. Așa cum atipica nuvelă Păcat, anticipă prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să fie separată de o investiție făcută pentru persoane, pentru familii, pentru capacitățile creative ale individului, resursa de bază a fiecărei societăți. Termenul „global”, dacă este înțeles în mod coerent, trebuie să-i includă pe toți. Doar dacă omul este protagonist și nu sclav al mecanismelor producției, societatea devine o adevărată comunitate de persoane. Globalizarea este un fenomen intrinsec ambivalent, la jumătatea distanței dintre un bine potențial pentru umanitate și o daună socială cu consecvențe grave. Pentru a ne orienta în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
acest roman al lui D. Coupland cu mare priză asupra cititorului, care manifestă un autor preocupat de viitor și sensibil la neliniștile noului mileniu. În istoria preocupărilor din anii șaptezeci și optzeci se inserează și Karen, o fată din grupul protagonist al istoriei, care are capacități de prezicător și prevede sfârșitul lumii, care va avea loc cu certitudine. Oamenii mor loviți de un fel de epidemie care îi adoarme pe toți. La sfârșit supraviețuiesc doar Karen și grupul ei de prieteni
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
istorie a mișcării creștine primitive și a comunităților creștine, ci o povestire a „gesturilor” celor doi apostoli principali, Petru și Paul. Autorul amintește celelalte persoane, alte evenimente sau alte comunități ale mișcării misionare, doar în măsura în care-i pun în lumină pe protagoniștii principali ai cărții sau sunt în raport cu ei. Anumite lacune, contradicții și incoerențe ale povestirii permit înțelegerea tensiunii existente între materialele tradiționale ale lui Luca și interesele sale personale teologice redacționale. 2.2 Rolul femeilor în contextul Bisericii domestice Bisericile domestice
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în anii ’30), în care R. investighează problema identității spirituale a intelectualului român de origine evreiască, ilustrată prin forma acută a conflictului lăuntric între tentația sionismului militant și combatant, cu năzuință mesianică, și atașamentul față de țara de baștină. În final protagonistul, Jair Stuparu, sfâșiat între imboldul de a emigra în Palestina și cel de a nu se despărți de solul natal și de spiritualitatea românească, se sinucide. Autorul includea această nuvelă într-un proiectat ciclu de scrieri dramatice și în proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
Interesantă este Micul lustragiu, unde în viața banală a unui băiețel se deschide o breșă onirică: o halucinație al cărei personaj este tatăl său mort. În Vadul negru se asistă la o încercare ratată de sinucidere, trăită în transă de protagonist, tematica fiind complicată cu motivul pseudofolcloric al locului rău. Captivantă ar fi putut să fie, prin sugestiile livrești, Omul care și-a împușcat umbra, unde cazului de alienare i se atribuie o motivație puerilă (un sublocotenent care urma să plece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
apariția unei întregi categorii sociale. Cartea impune prin patosul extraordinar al vieții și, îndeosebi, prin relieful puternic al chipurilor umane. Căci, de la figurile de prim-plan până la aparițiile episodice, toate personajele trăiesc ca entități de sine stătătoare, pe deplin conturate. Protagonistul, Iancu Urmatecu, este un Dinu Păturică obsedat nu atât de averea stăpânului (în cazul de față baronul Barbu), cât de condiția lui socială. Cum a remarcat critica literară, el este omul din anticameră care așteaptă să fie primit în marele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
intelectuală a acestuia nu este altceva decât o lungă peregrinare printre diverse sisteme educative, reflectând tot atâtea idei despre viață, pe care personajul le aprobă și le însușește, ia doar act de ele sau le respinge. Dorința de a înzestra protagonistul cu o mentalitate în sensul directivelor ideologice ale anilor ’60 impregnează textul cu un tezism greu mascat de virtuozitatea epică. Totuși, Ion Sântu rămâne o interesantă tentativă de utilizare în aria prozei românești a formulei bildungsromanului, cu trimitere la Goethe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
de creație obiectivă ca Ion Marin Sadoveanu. Parvenitul său, noul Dinu Păturică, pe nume Iancu Urmatecu, depășește toate modelele sale autohtone; prin complexitatea caracterului și puterea de viață, este de-a dreptul balzacian, fără să amintească precis pe vreunul din protagoniștii Comediei umane. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Dramă și teatru, Arad, 1926; Metamorfoze. Anno Domini..., București, 1927; Cântece de rob, București, 1930; Molima, București, 1932; Drama și teatrul religios în Evul Mediu, București, 1942; ed. pref. George Banu, București, 1972; Sfârșit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
de către Délégation Interministérielle à la Ville) care a reunit esențialul intervențiilor, dezbaterilor și dărilor de seamă, aflăm importante aspecte lămuritoare privind nașterea și devenirea DSU. Astfel, reușita politicii DSU a depins de mai buna coordonare a acțiunilor (fiindcă între timp protagoniștii 2 acestei politici au devenit mai numeroși și tot mai interdependenți 2) și de considerarea ca esențiale a priorităților: renovarea urbană: renovarea clădirilor de locuit, a tuturor construcțiilor, a spațiilor publice și a echipamentelor urbane. Au fost avute în vedere
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să elaboreze o politică veritabilă de intervenție în problema locuinței. Dar epoca nu a fost lipsită de doctrine și de proiecte de reformă asupra a tot ceea ce ar fi trebuit să se întâmple în domeniu. În privința construcției locuințelor populare, principalii protagoniști au fost marile companii patronale și oficiile publice pentru locuințele ieftine, acestea din urmă susținute adesea de municipalitatea cu orientare socialistă sau radical-socialistă. Abuzul parcelărilor a sensibilizat în privința necesității planificării urbane, dar guvernele din perioada interbelică nu au determinat niciodată
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
laolaltă". Prelungind doctrinele reformatorilor sociali din secolul al XIX-lea despre locuința muncitorească, această orientare sugerează că politicile urbane au o influență decisivă atunci când este vorba de integrarea socială, de evoluția modurilor de viață și de deschiderea către schimbări sociale. Protagoniștii politicii locuinței o dominantă a problemei urbane la mijlocul anilor 1960 vor afișa ambiția de a aborda penuria de locuințe, apropierea claselor sociale și a grupurilor culturale. Consistența acestei orientări este destul de dificil de apreciat. Este oare vorba despre o modalitate
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a urbaniștilor și arhitecților moderni de a concilia arta și tehnologia în beneficiul unui habitat popular standard, economic și de calitate, se alătura preocupărilor tehnocraților de a orchestra o schimbare de scară în producerea de locuințe. Așa cum amintește unul dintre protagoniștii acestei politici a marilor ansambluri, François Parfait, responsabil în cadrul Societății Centrale pentru Echiparea Teritoriului (SCET), urgența și nevoile unui număr mare au impus necesitatea creării marilor ansambluri. "Statul, administrația, aleșii se confruntau cu situații de urgență, trebuiau să răspundă unei
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
metropolelor"116. Marxismul obligă la aceasta, într-o perioadă în care concentrarea maselor muncitoare era considerată un factor obiectiv al creșterii economice, iar Marcel Cornu vedea aici coerența politicilor urbane pe care istoricii se străduiesc să o discearnă în intențiile protagoniștilor perioadei (mișcarea HLM, municipalitatea, Ministerul Construcțiilor). Exigențele industrializării au primat în raport cu tradiționalele considerații umaniste despre pericolele igieniste, politice și sociale care puteau apărea întotdeauna în grupările populare masive. Ipoteza lui Cornu are meritul de a lămuri de unde provine aura de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a "mai binelui", incapacitatea oamenilor Planului de a reconcilia economicul și socialul în lumea muncii (vizibilă în cazul eșecului Conferinței privind veniturile, din 1963) i-a determinat să încurajeze viața asociativă urbană, să caute condițiile dezvoltării democrației economice și sociale. Protagoniștii Planului sperau să depășească, cel puțin în domeniul animării socioculturale, problemele care păreau insolubile în sfera muncii. Modernizarea politicii visată de elita administrativă se alătură preocupărilor celor care susțineau rolul educației populare în edificarea unei societăți reînnoite prin creștere urbană
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
legate de folosirea fondurilor publice de către colectivitățile locale 292, ea apărea încă din anii 1970 ca o politică de inspirație iacobină ce viza descentralizarea. Miza acestei contrac-tualizări era reforma administrației de stat mai curând prin oportunitatea pe care o oferea protagoniștilor de a se sustrage cadrului normativ al dezvoltării urbane fixat prin documente de amenajare decât prin promovarea descentralizării responsabilităților. Anumiți comentatori nu ezitau să insiste asupra acestei trăsături. Ei făceau din aceste politici contractuale nici mai mult, nici mai puțin
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pariu. Capitolul 6 Guvernarea orașului, republica și democrația Problematica "proiectului orașului" implică o modificare sensibilă a rolului primarului. În locul deciziilor solemne pe care le lua acesta în virtutea statutului, primarul trebuie acum să exercite un pilotaj abil al negocierilor dintre diferiții protagoniști ai amenajării urbane. Stabilirea unui compromis cu interesele private devine piatra de încercare a guvernării urbane. "Primarul nu mai este un constructor, el devine un antreprenor politic"408. Odată scăpat de tutela prefectorală, el nu are certitudinea că descentralizarea îi
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
prea simple, chiar triviale, atunci ele trec drept semn al lipsei de considerație pentru populație. Și într-un caz, și în celălalt, este estompată promisiunea de a îndemna cetățenii să se pronunțe în deplină cunoștință de cauză. În sfârșit, diferiții protagoniști își reproșează reciproc faptul că nu sunt la înălțimea mizelor abordate. Foarte frecvent, aleșii se plâng de vederile înguste ale locuitorilor, de incapacitatea "celor de la margine" de a întrevedea interesul general, atunci când îi costă vreun avantaj personal. În ceea ce-i
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]