8,070 matches
-
în afară. Feșe, spatule, trusele medicale, totul transformase în doar câteva minute școala, draga școală, în spital de campanie. Fără să ne dăm seama, fără a îmbrăca halatele albe, învățătoarele deveniseră surori, infirmiere, confesori pentru cei aflați în suferință. Între răniți un caz ceva mai aparte era al unui tânăr rămas fără conștiință, poate de suflul exploziilor, poate din șocul nenorocirii. Greu, foarte greu, după nenumărate împachetări, încercări de contrașoc, frecții, băi cu plante am reușit să-l readucem în lumea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
un loc unde se poate locui. Gosseyn privea tăcut norul de fum negru care se profila pe cer, gândind cu amărăciune: Ei bine, nu tocmai morale, în cele din urmă..." Cu voce tare spuse: - Sper că n-a fost nimeni rănit. Distrugerea clădirii din depărtare îi aduse brusc în minte întrebarea de mai înainte: ce planetă era aceasta? Ce fel de oameni se aflau acolo în clădirea care ardea? Ce nivel de tehnologie? ...Evident, nu putea afla imediat. Gosseyn avu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mai tare. Probabil fusese lovit de vreo mașină. L-a luat și l-a dus acasă așezându-l pe o pătură veche și dându-i să mănânce. —N-ai ajuns la școală? Se îngrijorează mamă-sa. — Am găsit un cățel rănit și l-am adus la noi. —Lasă-l naibii Leni, du-te la școală că ai teză! — Să nu-l alungi, mamă! Până a ajuns ea, profesoara de matematică dăduse subiectele. Nu voia nici s-o mai primească la oră
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
brațe. Sosise și Alexandru. —Ce-i cu potaia aia? Ce potaie, tată, uite ce drăguțel este! — Nu-mi trebuie câini în casă. Dacă îmi trebuia îmi cumpăram. Nu vrei să-l ținem? Nu! — Te rog, tată, e micuț săracu’ și rănit. E păcat să-l alungăm. Unde îl vei ține, Leni, în casă? — Acum, până se vindecă, apoi îi facem un coteț în curte. Îi facem? Tu-i faci. Îi fac, e hotărâtă Elena, bucuroasă că tatăl său nu s-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
l ia de-acasă ca să meargă la locul accidentului. În câteva minute sosește salvarea cu medicul internist, bun prieten cu Matei, însoțit de o asistentă. Ajungând la locul accidentului, văd nenorocirea. Cecilia era inconștientă, plină de sânge, Sebastian și Camelia răniți și ei. Între timp sosesc și cei de la poliție care fuseseră anunțați și care trebuiau să cerceteze cazul. Răniții sunt duși la spital, iar Cecilia, care era în situația cea mai gravă, în sala de operație. În acest răstimp, în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe alții ca să poți să-i accepți și pe ei. Logica rațională nu are nici o putere asupra logicii afective, atunci când sunt în echilibru, dacă vom da la o parte piatra furiei răzbunătoare vom găsi un gol, o tristețe, o iubire rănită sau neîmplinită, un sentiment de eșec și multe vlăstare strivite sau adormite în umbră. Dar vom găsi alături de acestea germenii viitoarelor flori sau sori, gata să răsară pe cerul zilei de mâine, e nevoie să dăm la o parte acea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
După ce, în ajun, redactează scrisoarea celebră către Auguste Chevalier, Galois cade a doua zi dimineață, la 30 mai 1832, străpuns de un glonte pe terenul lacului La Glacière, lângă Gentilly. Martori și adversari se evaporează, între timp, ca prin minune. Rănitul e transportat de un țăran care trecea la târg, cu căruța, până la cel mai apropiat spital. O peritonită se declară în următoarele 12 ore și Galois moare a doua zi, 31 mai, asistat de fratele lui mai mic Alfred. Multe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi nevoie să renunțe, aducând nori grei și tulburi deasupra lor. în viața și sufletul meu acest om nu-și va mai găsi loc. Iubirea mea a încetat, ba e moartă chiar, nu numai pentru el de care se simte rănită. O singură dată a strălucit cu adevărat, ca să apună prea devreme. Acest gând și plan diabolic o stăpânea pe Angela în timp ce călătorea spre casă, otrăvind-o în așa fel încât își smulse fularul pe care Radu i-l dăruise și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu Îl pomenea. Eu crescusem cu convingerea că acea lentă procesiune a perioadei postbelice, o lume a muțeniei, a mizeriei și a ranchiunelor mascate, era firească precum apa de la robinet și că acea tristețe mută ce sîngera pe zidurile orașului rănit era adevăratul chip al sufletului său. Unul dintre trucurile copilăriei e că nu-i nevoie să Înțelegi un lucru ca să-l simți. CÎnd rațiunea devine capabilă să Înțeleagă cele Întîmplate, rănile din inimă sînt deja prea adînci. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ascunsă În buzunarul jachetei. Ochii Îi străluceau ca niște mărgele de sticlă. — Un prieten, zise. Sau asta nădăjduiesc să fiu. O țigară? — Nu fumez. — Bine faci. Din nefericire, n-am nimic altceva să-ți ofer, Daniel. Glasul Îi era nisipos, rănit. TÎrșîia cuvintele și suna stins și Îndepărtat, ca discurile de șaptezeci și opt de turații pe minut pe care le colecționa Barceló. — De unde știți cum mă cheamă? — Știu multe despre tine. Numele contează cel mai puțin. — Ce mai știți? Aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o vedeau intrând în piață cu aerul acela de fetiță împinsă de la spate în mijlocul balului. Într-una din zile s-a iscat chiar o răfuială între bișnițarii din ambele țări din cauza lui Aide, soldându-se, din fericire, cu doar zece răniți și optzeci de morți și cu confiscarea întregii colecții de ciorapi, marfă de contrabandă, cumpărată fără taxe vamale și care urma să fie trecută în mod fraudulos peste graniță. Se pare că în acea zi Dumnezeul bișnițarilor, care o proteja
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acest zbucium, toți te călăreau la mare repezeală, apoi se scuturau ca niște cocoși împintenați, să nu rămână vreo urmă de praf din ființa ta pe ei". Doamne, mă gândesc în sinea mea, femeia asta chiar că are un suflet rănit. Mă uit printre degete la soarele australian. Este departe în mijlocul cerului, cerul este atât de înalt că aproape nu-i văd mijlocul, mă cufund în nisip, un soare aborigen mă înfășoară în razele lui, aud cântecul gutural, îmi apăs urechea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dă târcoale, Aide intră în sală, frumoasă, cu zâmbetul acela amar peste care și-a lipit o mască senină, foarte convingătoare, chiar pare senină, numai că seninătatea ei e de suprafață, exact ca cinismul lui Sandei, două prietene, două femei rănite profund, măștile lor ca niște lespezi de piatră bine lipite peste mormintele pe care le închid în ele cu strășnicie, una bătându-și joc de toți bărbații pe care îi întâlnește în cale, alta sfioasă și încriptată, una de succes
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oligofrenilor) au auzit de la un cronicar local ce fusese bătrânul dascăl de țară, învățătorul Boureanu cum că, îndată după bătălia pentru fugărirea bolșevicilor care, timp de un an, devastaseră Cernăuții și tot Nordul Bucovinei strămoșești, începu numărătoarea morților și a răniților. Dintre cei doi frați Panțâru, tocmai Iuga fusese ales de destin să se intersecteze cu momentul unei explozii de artilerie inamică. Bandajat în grabă de brancardieri, oșteanul Iuga de la Goldana a fost scos de pe linia luptelor grele și dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
frontul bucovinean, se îndepărta, rulând pe drum de fier, tot mai spre Vest. Zilele lui septembrie, al primului an de război, au fost în număr de treizeci, când Iuga a deschis ochii, pe un pat nemțesc de spital, între alți răniți, care priveau neclintit, de sub pături de culoarea feldgrau, în plafonul vopsit în alb. Unde mă aflu? gemu, speriat și curios, flăcăul rănit de la Goldana. De îndată, a fost înconjurat strâns de o ceată de medici și de asistenți, cu ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fost înconjurat strâns de o ceată de medici și de asistenți, cu ochelari sticlind în lumina ferestrelor înalte, înfricoșători în uniformele lor militare, acoperite de albul nu mai puțin fioros al halatelor medicale. Kameraden, Kameraden, încercară ei să comunice cu rănitul, despre care aflaseră, între timp, că nu e german, ci doar un amărăștean dintr-o armată aliată. Cu chiu, cu vai, Iuga a priceput că e grav rănit și că e în îngrijire într-un spital nemțesc din Klosterholtzen, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de mazăre cu slănină, meniu neabătut, pe care soldatul având pe căpățână casca teutonică îl întâmpina după instrucție la Gulaschkanone. Fiind sătul până peste cap de respectiva tocană, ce i se răsturna cu polonicul în gamelă, neamțul valid ori cel rănit primeau mâncarea, cu zilnice și năstrușnice bombăneli. Ba, în cele din urmă, lui Iuga, i se păru că pricepe și unele întorsături ascunse, ale limbii vorbite de mâncătorii de mazăre soldățească și de varză, fiartă tot cu slănină. Așa, ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cotidiană și de "tunul cu gulaș", bucătăria pe roți a companiei, poreclă moștenită de germani din regimentele de austrieci. În timpul dualismului austro-ungar, soldații austrieci învățaseră meniuri de pustă și fuseseră nevoiți să mănânce tocana ungurească, numită gulasch. Pe dată, ceilalți răniți și-au împletit cu însuflețire vocile lor bărbătești în cântecul Erbsen mit Speck, făcând să răsune în salon armoniile unui marș baritonal, ce ar fi înspăimântat, prin marțiala lui cadență, pe orice inamic de la Răsărit și Miazănoapte, care n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urmă. Mama mai povestea că fata lui Marinescu fu atât de impresionată de propria-i dramă, încât începu să deteste prestațiile militare și războiul, nu numai din cauza execuțiilor de prizonieri, uciși cu pistolul în ceafă, ci pentru faptul că inamicii răniți erau puși să se persecute și să se tortureze reciproc, ajungând la acele monstruozități atât de rafinate, încât se împușcau singuri, îngropându-se apoi de vii, fără intervențiile altor indivizi și fără contribuția celor ce-i învinseseră în luptă, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
buzunarul omului, că era vorba de Endō, din banda lui Hoshino din Tokyo. A fost imediat transportat la spitalul din Yamagata. În preajma mlaștinii erau urme de luptă înverșunată. Endō a avut noroc că a scăpat cu viață, dar era grav rănit. După spusele omului care l-a găsit, în dimineața aceea a trecut pe la el un bărbat îmbrăcat într-o pelerină de ploaie, care a cumpărat trei sticle de oranjadă. — Facem cercetări în continuare, explică polițistul, ștergându-și sudoarea de pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a mărturisit că i-a dus pe Kobayashi și pe Gaston la Mlaștina Mare, fără să-i explice străinului scopul călătoriei. A povestit cum l-a salvat Gaston, primind în locul lui loviturile lui Kobayashi și cum, în cele din urmă, rănit grav, s-a prăbușit în mlaștină. — Atunci ce s-a întâmplat cu străinul? Endō clătină puternic din cap. Probabil îl durea, bandajat cum era. Și-a amintit că, la câtva timp după ce a început să-și recapete cunoștința, a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rămân cu mâna pe clanța ușii. - Te-am prevenit, hai, intră... Și să mai știi că-s în pasă erudită de-aseară, păzea, s-ar putea să vină citate când ți-e lumea mai dragă... - „O, săracă inima mea cea rănită și sângerată...” - Bine mai zici, ce adevăr ți-a ieșit pe gură... dar nu deschidem decât sticla de vin din bucătărie, tirbușonul, paharele-s acolo, sufletul nu, fermentează spurcatu’ și face bulbuci, câhhh, ca berea cu detergent. Se tolănește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cunoscuta sa haină albastră, sfâșiată, și având una din mâneci aproape smulsă. Ciorapii de bumbac cădeau, răsfrânți, până la glezne. În starea aceea deplorabilă ajunsese în câteva ore cel care în ziua precedentă mai era încă temut și adulat. Văzând că rănitul se chinuia să-și oprească sângele cu o mică pungă de piele, etui-ul pistolului său, un cetățean milos i-a întins niște foi albe ca să-și șteargă plaga. A fost singurul gest de compasiune ce i s-a arătat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pornire ancestrală îi îndeamnă să-și asculte și să-și apere liderul. Tot așa după cum un alt instinct, potrivnic, îi îndeamnă să-și arate colții și să-i sară Conducătorului la gât, în clipa în care îl vor simți slab. Rănit. Obosit. Bolnav sau prea încrezător. Pentru asta, mereu, c-un ochi trebuie să stau ațintit spre haită, iar cu celălalt spre turmă: poate, uneori, căpia din senin. Exist între amenințări latente. § Ai făcut din aproape toți locuitorii Stațiunii niște hoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Dacă ar fi să-mi aflu singur un înlocuitor - nu un înlocuitor, fiindcă eu nu pot fi înlocuit, ci un continuator, în linii mari - l-aș alege, poate, pe Filozof. E cinic. Un conducător nu trebuie să fie mama soldaților răniți. Nu se cade să i se plângă pe umăr. Și nici să bandajeze rănile supușilor, nepregătiți pentru o luptă prea aspră pentru ei. Să-i victimizeze încă o dată, prin milă; e stupid să golești vistieria cetății oblojind ceea ce numai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]