9,377 matches
-
românește (limbă bună literară), dar publicațiile lor nu s-au răspândit dincoace de Dunăre. Din românește nu s-a tradus de asemenea nimic, sau aproape nimic în sârbește. Literatura noastră totuși a răzbit peste graniță în apus și departe în răsărit. Am întrebat pe un localnic om cultivat, expert în istorie și monumente vechi, dacă a cetit ceva de scriitorul bosniac Ivo Andrici. Nu-l cunoștea. Scriitorii vechi dalmați sunt mai bine cunoscuți întrucât sunt mai vechi; literatura nouă a rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Moldova unui plan de rezistență românească la Dunărea de Jos, plan pe care cei doi îl doreau și aveau mijloace pentru a-l realiza. Polonia, departe de pericolul turcesc, ale cărei interese o făceau să-și concentreze eforturile spre apusul, răsăritul și nordul hotarelor sale, antrena Moldova, prin persoana voievodului său, într-o politică străină intereselor țării și ale lumii creștine în general. Pentru Iancu și Vlad Țepeș, Petru Aron nu era omul care să participe la o coaliție românească cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare a încercat să ocupe Chilia în timp ce Mahomed se afla în Țara Românească, slăbind în acest fel capacitatea de rezistență a lui Vlad Țepeș, care a fost silit să trimită o parte a trupelor sale să apere regiunea de răsărit a țării”. Supoziția lui P. P. Panaitescu, reluată și de alții, potrivit căreia a existat un condominium munteano-unguresc asupra Chiliei, nu se bizuie pe niciun document. Este doar o simplă presupunere. Deoarece cetatea aparținuse Moldovei și fusese odată de Petru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
castelul Lerici. Comerțul din Marea Neagră sau comerțul care se făcea pe drumul tătărăsc, care mergea pe țărmul nordic al Mării și avea o importanță economică deosebită pentru Moldova, se afla sub control moldovenesc. Recâștigând cetatea Hotinului se consolida hotarul de răsărit al țării. Reorganizarea Sfatului Domnesc, care cuprindea acum boieri ce îndeplineau o dregătorie, era un semn al consolidării autorității domnești. Însemna însă și o organizare mai temeinică a țării din punct de vedere administrativ. Aceste succese ale domniei lui Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
loc în 1469, înainte de sfințirea Putnei. Cât privește argumentele aduse în favoarea unei noi datări, martie 1471, ele ne pot sugera că, pe lângă incursiunea din 1469, se poate ca tătarii să fi făcut și una în 1471. Pentru întărirea hotarului de răsărit al Moldovei, Ștefan cel Mare ridică cetatea Orheiului. La 1 aprilie 1470 este menționat în documente, Gangur, pârcălabul acesteia. Între trei suzerani! După lupta de la Baia urmează o perioadă în care relațiile dintre Ștefan și Matei continuă să rămână încordate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
brânzei, a avut loc prădarea Brăilei de către Ștefan voievod”. Tot atunci a fost ars și Târgul de Floci și au fost prădate și arse și alte ținuturi. Au fost luați atunci mulți robi țigani. De ce a atacat Ștefan cel Mare răsăritul Munteniei ? C. C. Giurescu era de părere că la Brăila au găsit sprijin boierii care l-au trădat (Isaia vornicul, Negrilă ceașnicul, Alexa stolnicul). S-a presupus că Radu cel Frumos era nemulțumit de luarea Chiliei de către moldoveni, în 1465, dar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
turcilor. Legături cu acest sultan stabiliseră venețienii încă din anul 1464. Căsătorit cu o fiică a împăratului Trapezuntului, Uzun voia să reia stăpânirea părților soției sale din fostul Imperiu Bizantin. De aceea, se străduia să strângă pe lângă sine toate puterile Răsăritului ce se aflau în vecinătatea Imperiului Otoman. Regele Georgiei, cu care se înrudea, își trimitea și el solii în Europa. După căderea Negropontului, venețienii depun eforturi insistente pentru a-l ridica pe Uzun împotriva turcilor. Solii Răsăritului voiau să coalizeze
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sine toate puterile Răsăritului ce se aflau în vecinătatea Imperiului Otoman. Regele Georgiei, cu care se înrudea, își trimitea și el solii în Europa. După căderea Negropontului, venețienii depun eforturi insistente pentru a-l ridica pe Uzun împotriva turcilor. Solii Răsăritului voiau să coalizeze toată Europa. Un sol al lui Uzun venea, în ianuarie 1472, la Cetatea Albă, iar de aici poposea la Cracovia unde, povestind succesele obținute de stăpânul său, cerea regelui Iangiellon sprijin. De la Cracovia, solul mergea la Roma
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împăratului Trebizondei, în înțelegere cu georgienii și cu Uzun Hassan, încearcă să recucerească Trebizonda. Cetatea rezistă. În timpul verii, la Constantinopol izbucnește ciuma. Uzun Hassan trece frontiera Imperiului Otoman și cucerește în septembrie Tokatul, una dintre cele mai importante localități din răsăritul Imperiului Otoman. Garnizoanele turcești sunt alungate și din celelalte locuri întărite de la granița turcească. În fața succeselor obținute de Uzun Hassan și apreciind că alianța acestuia cu Europa creștină nu prezenta nici un pericol, statele europene nefiind capabile să ia nici o inițiativă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
amintitului voievod i s-ar asocia dar același lucru va fi silit să-l facă și munteanul”. Tratativele duse de Vladislav constituie recunoaștere strălucită din partea unui mare monarh a importanței militare pe care o avea Moldova în contextul politico-militar în răsăritul european la sfârșitul secolului al XV-lea. La această poziție excepțională ajunsese Moldova datorită eforturilor militare făcute timp de aproape o jumătate de secol, din inițiativa și sub conducerea unuia dintre cei mai de seamă conducători de oști, dacă nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care a fost al lui Vlad Matuș. În 1436, satul Bălănești fusese întărit popii Iuga și fiului său Mihul, dar se pare că abia acum Mihul intră în stăpânirea întregului sat. Satul Copoșești venea să întregească domeniul lui Mihul spre răsărit, aflându-se la 7 km est de Fălticeni. Tot în 1443, la 30 mai, domnul întărea lui Mihul pisar și fratelui său Tador grămatic, patru sate pe care Alexandru cel Bun le dăruise lui Ștefan Zugraf, la 30 ianuarie 1425
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
centrală turcii au fost nevoiți să ocupe țările din sud-estul european: Serbia, Bulgaria. După înfrângerea sârbilor ,la Kossovopolie din 1389, Serbia devenea vasala sultanului, ca în 1459 să fie transformată în pașalâc, după cucerirea cetății Semendria care se afla la răsărit de Belgrad, pe Dunăre. Țaratul bulgar de la Târnovo cade sub stăpânirea turcească în 1393, iar țaratul de la Vidin în 1396. În felul acesta, stăpânirea turcească ajunge pe linia Dunării în hotar cu Țările Române. Știm acum, datorită monumentalei lucrări despre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
XIV și XV. Ceea ce este important pentru istoria europeană este rezistența grecilor, sârbilor, ungurilor, valahilor (muntenilor), moldovenilor, rușilor, în cele din urmă față de turci din secolul al XIII-lea până în secolul al XVI-lea. Grație sacrificării „balcanilor” și slavilor de răsărit, civilizația occidentală a putut să continue în Europa occidentală și de acest lucru nu își dau seama în chip suficient germanii, italienii, francezii.” Istoricul de artă Marcel Aubert scria și el: „Europa secolului al XIII-lea este caracterizată printr-o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o recunoaștere mai întâi de către papă și apoi de către ceilalți suverani. Ducii Burgundiei au năzuit să fie încoronați ca regi de către papă, așa explicându-se faptul că burgunzii au participat în număr mare la cruciadele din 1396 și 1444. În răsăritul Europei este însă o arie culturală deosebită, dominată de împărăția Bizanțului. Românii au aparținut acestei arii ; în mentalitatea românului, instituția supremă este împăratul și acest lucru a fost atât de bine îndătinat, încât până și în basmele noastre este vorba
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu sau fără turlă, cu abside laterale, adâncite în grosimea zidurilor (Borzești, Războieni, Sfântul Ioan din Piatra, Arbure, Reuseni și Dobrovăț). Cele mai multe biserici sunt, însă, de plan treflat (triconc), cu două abside pe laturile pronaosului și o absidă mare la răsărit, în care se află altarul (bisericile din Pătrăuți, Milișăuți, Sfântul Ilie, Voroneț, din Vaslui, Bacău, Hârlău, Iași, Dorohoi, Popăuți și Tazlău). Sistemul de boltire al naosului și sistemul de boltire pe care se sprijină turla este sistemul de boltire moldovenesc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Renașterii. Paralelismul, care poate fi constatat între aceste opere și avântul cultural al Țărilor Române din acea vreme, nu poate lăsa indiferent un istoric și nici istoriografia culturii. Ba constituie chiar un îndemn pentru stabilirea unui contact între apusul și răsăritul Europei, adâncind studiul influențelor care ar fi putut să interfereze în ambele sensuri.” Pe marginea unor observații făcute de Paul Henry în legătură cu unele influențe italiene asupra artei moldovenești, Delumeau scria: “Aș adăoga o notă complementară, pe care mi-o sugerează
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Miechw-nunst și Miechowit, 1457-1523) a scris Chronica Polonorum, publicată în 1559, revizuită pentru a nu-i supăra pe regii săi și republicată în 1521, scria la moartea lui Ștefan: „În anul 1504, în 2 iulie, marți, ora 1 după răsăritul soarelui, din voia destinului muri Ștefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrânețe și podagră. Natura îl făcuse norocos, isteț și viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în orașul Baia și lovit el însuși în trei locuri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
momentul actual, Ion Iliescu este singurul politician de meserie! Studiile sale moscovite au fost un fel de paravan al pregătirii sale ca politruc și om al sovieticilor. Să nu uităm, Ion Iliescu a avut un cult pentru Marea Țară de la Răsărit, ca absolvent al Institutului Energetic de la Moscova, a publicat un articol în ”Scânteia” intitulat ” Fericirea de a studia în Uniunea Sovietică”. Deși a fost în preajma lui Nicolae Ceaușescu și a clanului său, apoi declarat indezirabil pentru conducerea de partid, Ion
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
populare de azi este adus pe pământ prin reprezentări transparente ale caracteristicilor lui și astfel întreaga comunitate este purificată. Vechimea acestui cult solar a fost fixată în „acel amplu proces de indoeuropenizare, adus fiind de populația pătrunsă la noi dinspre răsărit, la sfârșitul mileniului al III-lea î.e.n” și care va atinge punctul maxim în epoca bronzului. Procedeu specific folcloric, paralelismul negativ (definit de Roman Jakobson drept „negarea stării metaforice în favoarea stării reale”) descoperă suprapunerea perfectă între imaginea divinității
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
automat personaj mitic conturează atmosfera rituală în care protagonistul suferă o schimbare, o înălțare a statutului său care îl face greu de identificat de către profani. Apariția lui este copleșitoare și supune observatorul la un efort de orientare răsplătit prin imaginea răsăritului. Timpul imperfect indicativ deschide aici poarta către gesturile atemporale, ce au o continuitate în sacru. În plus față de proveniența estică, tânărul ce trece printr-o mutație ontologică preia de la soare mersul plutit pe calul uranian: „Pusei mâna, mâna-n zare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
devenit zeu solar, se mișcă într-un interval al reiterării arhetipale periodice, marcat de imperfect. Celălalt timp al măsurătorii inexorabile, perfectul compus, redă apariția eroului ca proces încheiat, pe deplin strălucitor. Se creează astfel opoziția acțiunilor desfășurate în planul sacru (răsăritul de soare, mișcările flăcăului călare) cu cele percepute în profanul revigorat magic. Trebuie subliniat însă gradul de inițiere a colindătorilor, mesageri între cele două lumi. În absența capacității lor duale de a fi prezenți în mit și în istorie, comunitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cele două lumi. În absența capacității lor duale de a fi prezenți în mit și în istorie, comunitatea nu ar mai avea acces la sacru. Octavian Buhociu observă că, alături de cal, dar și în absența lui, „feciorul e transfigurat în răsărit de soare, ca o putere tânără, ce se desfășoară în lumină, care angajează viitorul și e dotat cu toate posibilitățile”. Strălucirea apariției împletește metalul apotropaic cu spațiul de trecere între lumi, definitoriu pentru condiția neofitului: „La podu cu zalele/ Răsărit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unui împărat, ținută închisă într-o casă de fier: «când a văzut Soarele fata a rămas grea». În Povești populare din Basarabia. FătFrumos și soarele de Gr. Botezatu, 1995, mama eroului «merge într-o dimineață pe rouă, zariștea dealului, spre răsăritul soarelui și de la aceea purcede să nască un copil»”. Pășind în calea soarelui, mama zămislește un prunc printr-un mysterium, dar îl și predestinează astfel să aibă un traseu solar. Într-un basm din Fundu Moldovei, Suceava, se nasc doi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
văzut luna./ Pe față am văzut soarele./ Ca soarele m-am luminat,/ La toți cu drag am picat” (Brăila). Descântecul de dragoste reușește chiar marcarea profundă a emblemei astrale: „Mă uitai în sus,/ Mă uitai în jos,/ Mă uitai la răsărit/ Văzui patru stele căzând./ Ș-acele stele,/ Erea ale mele./ Soarele-n piept,/ Luna-n spate,/ Doi luceferei,/ În doi umerei” (Huși - Vaslui). Despuierea universului pentru marcarea inițiatului constituie o ipostază paroxistică a recunoașterii generale pe care o năzuiește tânăra
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Descântecele oferă un argument în acest sens, invocarea sacralității solare certificând victoria asupra bolii: „Pcicioru sî rămâi curat,/ Cum îi di la Dumnazău lasat/ Ca pcica di sari,/ Ca via ci-nflorești,/ Ca sfântu Soari ci rasarești” (Ciocănești - Suceava). Imaginea răsăritului de soare nu mai este aici metafora puterilor uraniene ale eroului din colinde, ci starea perfectă a materiei, începutul desăvârșit. Bolnavul primește deci șansa unei noi creații a sinelui, o condiție perfectă, similară cu cea a creatorului: „Ca Dumnezeu ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]