7,598 matches
-
amintirile martorilor, concordante aproape în totalitate, și devenind legendară; a spus în esență că generalul Millán Astray, mutilat de război ca și Cervantes, dar nu la înălțimea spirituală a acestuia, vrea să mutileze Spania și o afirmă jignitor chiar în fața Rectorului acelei Universități, despre care se știe că e basc, și în fața episcopului de Salamanca, născut la Barcelona, „și care este, vrând, nevrând, catalan“. Asistența extremistă se manifestă zgomotos, generalul strigă (într-un consens cu toate totalitarismele, inclusiv cu cel bolșevic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
văzut-o, și nici nu e de mirare, deoarece la vremea aceea era la putere dictatura, și eu în exil, ca să nu mă supun ei, în Hendaya. În 1914, după ce fusesem îndepărtat - mai bine zis dezîncușcat - din prima mea funcție de rector al Universității din Salamanca, am intrat într-o nouă viață odată cu izbucnirea războiului națiunilor care a zguduit și Spania noastră, deși ea nu era beligerantă. Ne-a dezbinat pe noi, spaniolii, în germanofili și antigermanofili - aliatofili, dacă vrem -, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
România să intre în politică sau, dacă nu, să facă o mănăstire. Le-am povestit ce am făcut noi în tranziție. Și s-au întrebat și ei, firesc, cum de nu se leagă. Mi-am amintit de ianuarie 2001, când rectorul a dat primul semn că toată lumea și-a revenit. Ministerul a dat un ordin defavorabil. Nu a mai sunat rectorii din CNR să tragă în MEN, ci căuta pile să eludeze ordinul. Atunci am știut că perestroika CDR-istă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tranziție. Și s-au întrebat și ei, firesc, cum de nu se leagă. Mi-am amintit de ianuarie 2001, când rectorul a dat primul semn că toată lumea și-a revenit. Ministerul a dat un ordin defavorabil. Nu a mai sunat rectorii din CNR să tragă în MEN, ci căuta pile să eludeze ordinul. Atunci am știut că perestroika CDR-istă a apus și că, probabil, singura noastră șansă e să ne guverneze alții, că altminteri o luăm mereu de la capăt: ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cercetări best-seller The Feminine Mistique, carte care a inspirat mișcarea feministă americană a celui de-al doilea val (1963). Convenția de la Cascada Seneca a fost actul de naștere al mișcării feministe americane, 1848. Barometrul de Opinie Publică. Consiliul Național al Rectorilor. Cristina m-a sunat fericită: „Mihaela, e ca în decembrie, 1989!”. Galben, portocaliu, roșu. În SUA sunt răspândite condominioanele de acest fel. Sunt căsuțe fără etaj, cu trepte foarte mici sau cu rampe, croite să fie la îndemâna oamenilor în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și nici nu‐l știm! Mihai Codreanu Mihai Codreanu (bustul sonetistului) (n. 25 iulie 1876, Iași d. 23 octombrie 1957, Iași) Poet român, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost director la Teatrul Național din Iași (1919‐1923); profesor și rector (1933‐ 1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași; director la revista ʺÎnsemnări ieșene ʺ. Debutează în lumea literară cu versuri în ʺLumea ilustratăʺ (1891). Volumele sale de poezii sunt: ʺDiafaneʺ (1901), ʺDin când în cândʺ (1903), ʺStatuiʺ (1914), ʺCântecul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fi fost sigur, printre ei! ). Attila Gasparik, actualmente directorul Naționalului din TÎrgu-Mureș, Îmi povestea că a avut un răspuns...perfect, atunci cînd a fost Întrebat ce s-a Întîmplat cu promoția sa de actori: „o treime sunt decani, o treime rectori și o treime joacă-n Europa!”. Nu mințea: fiindcă fuseseră-n anul respectiv ...numai 3 absolvenți-actori! Fiindcă tot vorbim de directori : Gică Popovici, un mare actor al Naționalului ieșean, Îi spunea cîndva, nepotului său, importantul actor Sergiu Tudose :” Dacă vrei
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de-a o da ca exemplu pe marea Aura Buzescu care, după pensionare, s-a automarginalizat, refuzînd să mai urce pe scenă. CÎți directori de teatru din ultimele decenii Înțeleg, ceea pînă și eu am Înțeles, că a fi di rector nu-i decît o „sfîrÎială” de moment!? Într-un interviu, Radu Penciulescu, cel mai bun manager din toate timpurile al Teatrului Mic, a recunoscut : Puterea este un handicap. Am plecat de la Teatrul Mic nu pentru că-mi terminasem resursele, ci pentru că
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
la noi? - Aveți nostalgia Capitalei? - N-o mai am! Îmi place să mă Întorc În Capitală, Însă pentru perioade scurte. - Care au fost Începuturile relației dvs. cu teatrul? - Am reușit la Regie, la IATC. Bineînțeles, am intrat În conflict cu rectorul de atunci, dar și cu profesorii mei. Cu mari intervenții am reușit să reintru În Facultate. Am continuat cu Teatrologia, Însă povestea s-a repetat. Încă un conflict cu rectorul și iar am fost scos. Am stat mai bine de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
la Regie, la IATC. Bineînțeles, am intrat În conflict cu rectorul de atunci, dar și cu profesorii mei. Cu mari intervenții am reușit să reintru În Facultate. Am continuat cu Teatrologia, Însă povestea s-a repetat. Încă un conflict cu rectorul și iar am fost scos. Am stat mai bine de un an afară, după care, cu intervenții și mai de sus, am reușit să ajung iarăși student. - Ce trebuia să facă un student ca să intre În conflict cu rectorul, pe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu rectorul și iar am fost scos. Am stat mai bine de un an afară, după care, cu intervenții și mai de sus, am reușit să ajung iarăși student. - Ce trebuia să facă un student ca să intre În conflict cu rectorul, pe vremea aceea? - Numai faptul că era ironic, ajungea. Ori eu sunt un ironist, cum bine știi... - Și Socrate a sfârșit-o prost, deci aveți grijă! - Nu mi l-am luat ca model niciodată, Însă, se pare, Îi calc pe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Începuturilor, destul de tumultoasă. Eram, pe vremea aceea, contestat apriori. Înainte de premieră, deja se spunea că e o cădere. Încet, Încet lumea s-a obișnuit cu ideea că sunt... - ...inevitabil! - Da, bine spus! În definitiv, sunt inevitabil! Au constatat-o și rectorii din Institutul de Teatru care tot Încercau să scape de mine și nu reușeau. În primele mele montări am fost catalogat ca teribilist, ca om care nu are nimic sfânt. Dacă le raportez la montările de azi, Îmi dau seama
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a apărut un articol Împotriva Consiliului Culturii care dădea drumul pe piață unor texte considerate proaste, În traduceri mediocre. La vizionare, a venit un tovarăș de la Consiliul Culturii care a vrut să oprească spectacolul pe motiv că nu aveam aprobarea rectorului de la Institutul de Teatru. Eram student pe atunci și, ca să colaborez cu teatrele din țară, Îmi trebuia o astfel de aprobare. Până la urmă spectacolul s-a jucat, ba chiar a fost inclus Într-un Festival al recitalurilor În Bacău. Chiar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
avându-l ca protagonist pe Ion Heliade Rădulescu - ei bine, numele ăsta să rămână neschimbat și acest lucru, evident, trebuie să se păstreze, sunt obligați, au mai vrut ei ca sponsorul să rămână necunoscut, să nu-l știe nimeni, dar Rectorul de la Universitate a cam scăpat pe la prieteni câte ceva despre ăla care a dat banii, despre clauzele pe care le-a pus, așa am auzit și noi... Mulți profesori vor să se angajeze la Centrul nostru, la Universitatea din campus, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
până la cutia de scrisori, nu venise nimic de la Rectorat, deși Casandra Pisăloagă i-a dus săpunurile FA și deodorantul NIVEA secretarei, care a asigurat-o că ordinul să ne reprimească, pe mine și pe Gimmi, a fost deja semnat de Rector, Colonelul l-a chemat la ordin. Pe scară mirosea Îngrozitor a hoit, ieri administratorul a băgat otravă pe ghenă, Verde de Paris, el știe ce a băgat, și șobolanii morți au rămas În gunoiul neevacuat. M-am ținut de nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rușine! Cu ochii goi, te-ntâmpinau cerșind la porțile cetății... Reveni la poziția de dinainte și își înclină capul spre Dragoș, conspirativ, ca să-i poată vorbi fără să fie auzit în jur. Parcă văd ce-o să urmeze. Marele Inchizitor și rector știi unde o să se-așeze? Uite, exact la masa aia din fața noastră. Chiar acolo, la mijloc, pe cap c-un acoperământ țuguiat. De-acolo o să conducă autodaféul. Vezi, au plasat masa destul de sus, ca să se vadă bine din toate direcțiile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
știi unde o să se-așeze? Uite, exact la masa aia din fața noastră. Chiar acolo, la mijloc, pe cap c-un acoperământ țuguiat. De-acolo o să conducă autodaféul. Vezi, au plasat masa destul de sus, ca să se vadă bine din toate direcțiile. Rectorul Universității "C.I. Parhon" din București! Profesor universitar, candidat în științe! Căcat! Pe intervalul înclinat dintre staluri cobora asistentul universitar Grossman, cu aerul lui de vulpoi bătrân și rău. Se oprea la fiecare două trepte și, prin ochelarii cu multe dioptrii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înseamnă a comite un act de sabotaj la adresa regimului democrat-popular! Cum foșnea ceva într-o bancă, hop și el, ca un câine de stână, dar cu ochi de viezure, prompt, lângă oița rătăcită! În clipa aceea, jos, își făcea intrarea rectorul Marciuc, candidat în științe, masiv, aplecându-se greoi în timp ce urca, cu puteri bătrânești, treptele către masa prezidiului. Toată suflarea studențească se ridica în picioare, lăsând sutele de tăblii rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se izbească de speteze într-un ropot
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
balansă moale peste obraz pe când se apleca din mijloc să-și netezească fusta sub ea înainte să se așeze. Era din nou departe de ea, în imposibilitate să-i facă un semn sau s-o strige fiindcă, iată, sub autoritatea rectorului tăcerea cucerea întindere stingând murmurele din sală. Doar câte o tuse firavă se mai auzea ici și colo. Dar rectorul aștepta să înceteze chiar și ultima tuse. Avem astăzi un caz interesant de dezbătut, spunea cu voce autoritară rectorul Marciuc
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din nou departe de ea, în imposibilitate să-i facă un semn sau s-o strige fiindcă, iată, sub autoritatea rectorului tăcerea cucerea întindere stingând murmurele din sală. Doar câte o tuse firavă se mai auzea ici și colo. Dar rectorul aștepta să înceteze chiar și ultima tuse. Avem astăzi un caz interesant de dezbătut, spunea cu voce autoritară rectorul Marciuc. Stătea în picioare, singur la mijlocul mesei, apăsând tăblia cu toate cele zece degete. Studentul Beldeanu Stelian să se ridice în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
autoritatea rectorului tăcerea cucerea întindere stingând murmurele din sală. Doar câte o tuse firavă se mai auzea ici și colo. Dar rectorul aștepta să înceteze chiar și ultima tuse. Avem astăzi un caz interesant de dezbătut, spunea cu voce autoritară rectorul Marciuc. Stătea în picioare, singur la mijlocul mesei, apăsând tăblia cu toate cele zece degete. Studentul Beldeanu Stelian să se ridice în picioare... Cu satisfacție își cobora privirea, aproape zâmbind părintește, către rândul întâi din fața sa fiindcă, negreșit, fusese înștiințat unde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe unul din intervale, își întoarse spre ei fața întunecată de reproș. Într-adevăr, ne aflam la gospodăria agricolă din comuna Buturugeni, la cules de roșii, începu să povestească studentul Beldeanu. Și dumneata ce-ai făcut acolo? îl interogă abrupt rectorul Marciuc. Ai cules roșii? Da, sigur, am cules roșii. N-ai făcut nimic altceva?... Studentul Beldeanu tăcea. Nu cumva ai intrat într-o biserică? Ba da, recunoscu Beldeanu. Unde era biserica aceea, chiar lângă straturile de roșii? Un hohot de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
într-o biserică? Ba da, recunoscu Beldeanu. Unde era biserica aceea, chiar lângă straturile de roșii? Un hohot de râs, scurt și lipsit de convingere, se ridică din rândurile studențimii adunate în amfiteatru. Beldeanu, în picioare, ceva mai jos decât rectorul, râse și el, contaminat. Da, într-adevăr, era destul de aproape. Și? îl îndemnă rectorul cu nervozitate. Continuă! Ai intrat în biserică sau n-ai intrat? Ce anume te interesa în biserică? Vorbește, Beldeanu! N-o să ne ții aici până seara
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de roșii? Un hohot de râs, scurt și lipsit de convingere, se ridică din rândurile studențimii adunate în amfiteatru. Beldeanu, în picioare, ceva mai jos decât rectorul, râse și el, contaminat. Da, într-adevăr, era destul de aproape. Și? îl îndemnă rectorul cu nervozitate. Continuă! Ai intrat în biserică sau n-ai intrat? Ce anume te interesa în biserică? Vorbește, Beldeanu! N-o să ne ții aici până seara! Ce i-ai cerut preotului? Spune! I-am cerut... să-mi arate Biblia. Biblia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nervozitate. Continuă! Ai intrat în biserică sau n-ai intrat? Ce anume te interesa în biserică? Vorbește, Beldeanu! N-o să ne ții aici până seara! Ce i-ai cerut preotului? Spune! I-am cerut... să-mi arate Biblia. Biblia? strigă rectorul cu indignare. I-ai cerut Biblia? Dar de ce te interesează pe dumneata Biblia? De ce nu te interesează materialismul dialectic? Mă interesează și materialismul dialectic, bineînțeles, dar... Dar? Eram curios. Cum adică i-ai cerut să-ți arate Biblia? insistă rectorul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]