7,546 matches
-
SÎnt un dublu idiot. Așa că m-apuc iar să citesc presa românească, Încep cu Revista jandarmeriei. Atenția Îmi este atrasă ca de-un magnet de articolul „Binecuvîntați regimentele și copiii”. Ăsta a fost și-un film. Caut, așadar, mai Întîi regimentele. Nu-s. În schimb, găsesc o informație utilitară. Doi copilași au fost adoptați de Unitatea Militară 0829. „Ocrotiți de sticlirea prietenoasă a scuturilor Țării, orfanii Își regăsesc copilăria.” CÎnd scuturile sticlesc ca mama și ca tata. „Orgasmul era deplin, continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Medic, dar am ciupit și eu ceva filozofie, pe vremuri, când eram student. Mi-a plăcut filozofia... Locotenentul îi privi pe amândoi surprins, aproape indignat. - Dar cum se poate că nu v-ați întîlnit până acum? Ați fost în același regiment... Darie întoarse capul către Laura și zâmbi cu înțeles, parcă ar fi așteptat un semn, să-l încurajeze să continue. - Ce e mai curios, începu el deodată, este că am avut de la început impresia că ne-am mai întîlnit. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acolo pe aproape te întâmpina stația de poștalioane, de unde am fi putut împrumuta câte un cal care să ne ducă acasă când la trap, când la galop, cu gândul la “Șarja Cavaleristului” care a fost așezată la intrarea în manejul Regimentului 7 Roșiori de aici din Copou. Fiindcă veni vorba de acel manej, află dragă ieșene, că acum vreo 55 de ani - pe când acesta încă exista - am asistat la un concurs hipic național desfășurat pe el. Atunci am văzut ce înseamnă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu-i mai cădeau potcoavele decât atunci când ajungeau ca foița de țigară ori murea calul. Ei, și nenea Jănel, cum îi spuneam noi, copchiii, o plecat ca tot flăcăul la oaste. Toate fetele din sat l-au petrecut plângând până la regimentul din târg. Si noi, copchiii, am mers până la marginea satului. Intr-o zi, o ajuns zvonul în sat că pe nenea Jănel l-o luat în garda reginei. Auziți voi! In garda reginei! Mai târziu o trimis acasă și o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o stat acasă o fost o pâine neagră și o cutie cu fasole pe care le-o primit de la spital pentru drum. Atâta și nimic altceva...De la maică-sa cerea doar apă. Când o ieșit din casă înaintea plecării la regiment, nu-l mai putea recunoaște nimeni. Era ca o scândură. Numai pielea și osul erau de el. Nebărbierit și cu ochii duși în fundul capului, semăna cu o arătare...S-o bărbierit, s-o primenit, s-o îmbrăcat în hainele militare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bucura de faptul că cei din jur nu mai au nici o îndoială asupra spuselor lui, Pâcu a lăsat o pauză. A tras apoi de câteva ori din lulea și a pornit să cuvânte din nou, printre vălătucii de fum. De la Regimentul de gardă, unde s-o prezentat, l-o trimis din nou în tranșeu. Ce o mai făcut nenea Jănel acolo, pe front, nu vă pot spune. Dar după multă vreme, când părinții lui nu mai aveau nici o nădejde că băiatul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ei vorbeau fără să mă bage în seamă... Părinții lui au așteptat multă vreme să se întoarcă băiatul, dar și-au pierdut până la urmă și ultimul strop de nădejde. Moș Toader - taică su - s-o dus și în târg pe la regiment, să afle ce-i cu băiatul lor, dar în zadar. De unde să știe cei de la regiment pe ce drumuri horhăia feciorul lui? ... Se împlinea cam o jumătate de an de când nenea Jănel o plecat de acasă. Intr-o zi de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întoarcă băiatul, dar și-au pierdut până la urmă și ultimul strop de nădejde. Moș Toader - taică su - s-o dus și în târg pe la regiment, să afle ce-i cu băiatul lor, dar în zadar. De unde să știe cei de la regiment pe ce drumuri horhăia feciorul lui? ... Se împlinea cam o jumătate de an de când nenea Jănel o plecat de acasă. Intr-o zi de toamnă frumoasă, ședeam cu oile pe miriști, cam pe la Fântâna cu răchiți, când în lungul șleaului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
veni, într-un fel, ca o ușurare. Îi intrase în sânge disciplina, obișnuința traiului în comun, chiar dacă nu-i plăcea, însă viața-l obișnuise să accepte ce i se oferea. Într-o zi de octombrie 1936 fu încorporat la un regiment din Chișinău, de unde ajunse la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă din Bacău. Viața de militar în formare nu avu nimic palpitant, antrenamentele, instrucția, contactul cu ceea ce însemna tehnică și strategie militară, relevându-i o altă viziune asupra vieții. Dacă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
viața fusese un dar divin care trebuia păstrat, acum trebuia și apărat, dar în funcție de voința altcuiva. Era vorba de subordonare sau de comandă, pentru care se forma el. În toamna anului următor a fost trimis pentru practică, din nou la regimentul din Chișinău. Trăia intens perioada cazonă, însă despre repetiția zilnică a unor acțiuni, despre monotonia vieții militare, nu putea spune prea multe, deși era greu de crezut că mai mult de un an de zile putea fi redus la doar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a Poloniei de către Germania hitleristă. Spectrul negru al războiului întuneca liniștea oamenilor pașnici, bătrâni sau tineri, bărbați sau femei, copii mici sau oameni în toată firea. Urmare a situației critice, internaționale și interne, Ioan primi ordinul de încorporare la un regiment din Chișinău, oraș pe care deja-l cunoștea bine. Acolo se găsea, când fu asasinat primul ministru Armand Călinescu. Ca o reacție firească împotriva asasinatului, apărură lângă Sobor cadavrele a patru legionari executați. Dinspre Polonia soseau puhoaie de refugiați, unii
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Sentimentul de încredere în sine îl ajută când primi întâia misiune din timpul celui de-al doilea război mondial, apărarea unei zone a râului Nistru. Pentru a o îndeplini, trebuia să îmbarce tunurile în tren, cu ajutorul cailor repartizați de la un regiment de infanterie. Pentru instrucțiuni, căută Comandamentul Grupării Tactice de Nord pentru apărarea râului Nistru. Comandantul era un colonel, militar de carieră, mic de statură, cu cizme din piele strânse pe picior, mustață subțire, chel și fără de astâmpăr. Cât discutaseră în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
om înarmat cu o pușcă Z.B. din dotarea armatei române, o făcea pe-a santinela. Firesc, trecerea lui nu rămase neobservată. Urmarea: cineva din primărie trimise la el trei indivizi civili, înarmați cu pistoale. - Încotro, domnule sublocotenent? Din ce regiment faceți parte? Interlocutorul îl privea lung. De unde te tragi, unde te-ai născut? Evident, voia să afle dacă era basarabean, postura delicată, având în vedere retragerea românilor, sau nu. - Vin dinspre Nistru, sunt învățător. Evitase menționarea locului nașterii. Spre
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Normale, se revăzu în fața comisiei de examinare care-l declarase al treilea, apoi la examenul de capacitate. Cu siguranță, Iașul însemna pentru el “acasă“. Domnule, sunt ofițer în armata regală română, port răspunderea ostașilor care mă-nsoțesc, după ce-i duc la regimentul nostru, voi fi liber să iau decizia cea mai corectă. Civilul voi să le spună ceva camarazilor, renunță, dând semnificativ din mână: - Nu vrei să rămâi, văd. Poți pleca, dar află că podul de peste Prut este în mâna Armatei Roșii
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
acolo o brutărie mică. Dacă vom putea, poate trecem și pe-acasă la mine. - Dar ceilalți unde s-au topit? Doar le-am dat posibilitatea alegerii, din timp. Să trecem Prutul ș-om mai vedea. Ar trebui să ne regăsim regimentul, însă până una alta, trebuie să înoptăm pe undeva. Întoarse capul. - Ia uitați domnule, se întorc Gheorghe și Alexei! Doi dintre soldații pierduți la Hâncești li se alăturară fără explicații, numai că la scurt timp, dispărură din nou. Împreună cu brutarul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
posibilele incidente. Se întorcea în țară, cu un gust amar în gură: dintre valorile primite sub semnătură, rămăsese cu doi cai și un soldat. Deplasarea prin țară, chiar dacă în condiții de război, fu mai ușoară. Informându-se mereu, află că regimentul său, 7 Vânători, era în bivuac la Răchiteni, lângă Roman. Deoarece unitatea își pierduse garnizoana (Chișinău devenise orașul unei țări străine), era “pedepsită“ nepermițându-i-se cantonamentul chiar în sat. Odată ajuns acolo, se prezentă la comandant, colonelul Cernătescu, cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a cărui soluționare se prelungea, nu avură ochi pentru orașul patriarhal, cu iz de istorie veche, impregnată în străzi și-n turlelele multelor biserici. Dormiră la un hotel, vizavi de Poștă. Dimineață, un colonel magistrat, citi raportul trimis de comandantul regimentului. Ioan îl ascultă mâhnit, și efectiv îngrozit de neadevărurile pe care colonelul le înșiruise pentru a se disculpa. Susținea că, în ciuda ordinelor de interdicție repetate, el dusese totuși compania la scăldat! - Domnule colonel! Îmi pare rău, dar raportul este... este
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Deși distincte, cele două părți ale romanului sunt unificate de prezența unei singure conștiințe, care se autodefinește în raport cu lumea înconjurătoare și care narează la persoana I evenimentele, precum și un artificiu de compoziție, prin relatarea unei scene de la popota ofițerilor din regimentul XX, în cadrul căreia tânărul Gheorghidiu se află concentrat ca sublocotenent. Scena este ulterioară evenimentelor narate, dar are rostul de a ordona planurile povestirii și de a le unifica. În ceea ce privește structura interioară a romanului, se poate vorbi despre descrierea iubirii, în
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
a trecut și celelalte frământări se minimalizează: Primul plan fixează întâmplări trecute, reînviate prin memoria involuntară. Conștiința alege faptele care conturează adevărul. Retrăirea explică și sistematizează fapte care duc la opțiunea finală. Eroul este concentrat în lucrările de fortificare din regimentul Dâmbovicioarei. Face nenumărate eforturi obține permisiunea de două zile pentru a o întâlni pe Ela, soția lui. Concentrarea reprezintă o "lungă deznădejde" căci discuțiile de la popotă îi trezesc "răscoliri" și nu mai fac decât "să întărâte dureri amorțite" care pornesc
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
odiosul Dictat de la Viena din 30 august 1940 și până la victoria finală ce aducea la 9 mai 1945 Pacea generală pe întreg continentul european. Această lungă perioadă de timp este oglindită prin consemnări zilnice de acțiuni și locuri prin care Regimentul 11 dorobanți din Galați a fost nevoit să lupte, semănând traseul de luptă cu nenumărate vieți tinere care au cimentat victoria și dreptul poporului nostru la o viață demnă în rândul popoarelor lumii. Urmărind luptele pe zile și uneori pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lui decembrie cu titlul „O declarație repetată în susținerea adevărului”, ce se referă la întâmplări din 1940-1941. După cedarea forțată a Basarabiei, Bucovinei și a ținutului Herța din 28 iunie 1940, umiliți ca cetățeni și mai ales ca ostași, resturile regimentului nostru s-au repliat, la Focșani, în cazarma Regimentului 10 Putna. Cu plutonul meu am continuat instruirea prin preajma satului Mândrești, apoi la Câmpineanca - apropiat de Focșani - astăzi cred că face parte din municipiul Focșani. Trăiam momente amare în acele împrejurări
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
adevărului”, ce se referă la întâmplări din 1940-1941. După cedarea forțată a Basarabiei, Bucovinei și a ținutului Herța din 28 iunie 1940, umiliți ca cetățeni și mai ales ca ostași, resturile regimentului nostru s-au repliat, la Focșani, în cazarma Regimentului 10 Putna. Cu plutonul meu am continuat instruirea prin preajma satului Mândrești, apoi la Câmpineanca - apropiat de Focșani - astăzi cred că face parte din municipiul Focșani. Trăiam momente amare în acele împrejurări dramatice. Acest prim șoc național s-a resimțit peste
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
părăsesc incinta comandamentului cu un sentiment de ușurare. Târziu, am aflat despre motivul repetării celor declarate. Fiind oarecum un spirit analitic, prezentasem în mod repetat un amănunt pe care ceilalți camarazi nu l-au semnalat și anume că - după ce componenții regimentului nostru, majoritatea din județele Cahul, Bolgrad și Ismail din Basarabia de sud, au plecat să-și pună familiile la adăpost, am rămas circa 200 de oameni dintre ostașii ce proveneau din Regat. Colonelul Dumitru Burducea, bunul nostru comandant, ne-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
celorlalți camarazi ofițeri și din acest motiv s-a vrut clarificarea situației. Menționasem și faptul că a încredințat sublocotenentului Cireș Sterian, normalist de la Bârlad, drapelul unității pe care acesta salvându-l, a salvat onoarea noastră de ostași și faptul că regimentul nostru nu s-a desființat, dezonorându-se, ci a continuat să existe și să-și facă ulterior datoria ostășească... Declarația mea repetată a avut darul de a clarifica poziția colonelului Burducea, care în ajunul declarării războiului la 22 iunie 1941
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care în ajunul declarării războiului la 22 iunie 1941, a fost pensionat din oficiu, punându-l în situația de a ispăși o vină, de care el nu era vinovat. La drept vorbind - ce vină ar fi avut colonelul Burducea că regimentul ce comanda era alcătuit aproape în exclusivitate din oameni care au plecat să-și pună familia la adăpost din calea invadatorului? El, colonelul ridicat în grad de la „copil de trupă”, el care cunoștea și aprecia și cu sufletul nevoile subalternilor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]