7,645 matches
-
dispuse astfel: Se spune că cei ce reușesc să îi atingă picioarele sau mâinile lui Buda din stupa, vor avea noroc. În fiecare an, la începutul lunii mai, se organizează ceremonia "Waisak" de comemorare a nașterii prințului Siharta; atingerea nirvanei- revelația lui Budha și moartea prințului Siharta, denumit și "Budha Sakyamuni" În 1991 Templul Borobudur a intrat în Patrimoniul Mondial recunoscut de UNESCO după următorele criterii
Borobudur () [Corola-website/Science/299628_a_300957]
-
de corespondență, "Ennemis publics" („Inamici publici”), apărut la editurile Flammarion și Grasset, reunind un schimb de scrisori, pe teme variate, derulat pe parcursul a șase luni. Volumul are un prim tiraj de 130.000 de exemplare și este considerat în Franța revelația toamnei editoriale. Considerat de unii cel mai mare scriitor francez în viață, Michel Houellebecq este astăzi unul dintre cei mai citiți autori din întreaga lume. Presărată cu numeroase elemente de scandal, opera lui Houellebecq apare ca o reflecție critică lucidă
Michel Houellebecq () [Corola-website/Science/299119_a_300448]
-
încercat combinarea sistematică a modelului de gândire rațional al Greciei Antice (urmând pe Platon și Aristotel) cu teologia creștină. În final, această sinteză nu a avut succes. Ințelegerea în credința creștină este determinată de intelect (în sensul de intuiție personală, revelație), în contrast cu înțelegerea dată de rațiune (de exemplu, în problema de geometrie discutată de Socrate cu micul sclav în „Meno”). Subiectele propuse în dezbaterea scolastică devin din ce in ce mai abstracte și irelevante. La aceste probleme, s-au adăugat circumstanțe istorice. Contrareforma iezuită a
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
pe de altă parte, provenea din prudență, întrucât evoluțiile ne-ortodoxe (sau chiar eretice) a acestor mișcări pauperistice ale vremii erau reale și puternice. Din ascultare, Francisc a acceptat o astfel de viață, deși voia să păstreze cât mai mult revelația originară a viețuirii evanghelice între cei mai neînsemnați. Din acest motiv nici n-a voit să primească călăuzirea directă a Ordinului, care, ușor-ușor, prindea viață, ca urmare a aprobării regulei așa-zise " Regula bullata", scrisă cu consulența cardinalului Ugolino, în
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
zei în afară de Allah, pe care apoi a retras-o, afirmând că a venit de la Satana. Musulmanii contestă puternic posibilitatea unor interpolări în textul sfânt al Coranului. Gibreel Fishta, personaj schizofrenic și star la Bollywood în romanul lui Rushdie, are o revelație privind viața lui Mohamed (Messenger, în roman) în perioada în care acesta emitea "versetele satanice", care exprimau toleranța față de zeii preislamici. Interviuri
Salman Rushdie () [Corola-website/Science/299223_a_300552]
-
una dintre subdisciplinele menționate mai sus, iar altele privesc doar câteva dintre ele. Teologia și credința sunt doua realități diferite. Teologia este înțelegerea credinței, presupune încredere în autoritatea lui Dumnezeu care se revelează. Credința este răspunsul existențial al omului la revelație. În teologie certitudinea variază în funcție de calitatea argumentelor, în credință certitudinea este funcție de credincios. Teologia și Magisteriul (învățătura Bisericii) au același scop, apărarea tezaurului credinței și mântuirea lumii, dar au roluri diferite în atingerea acestui scop, conform doctrinei catolice: Rolul magisteriului
Teologie creștină () [Corola-website/Science/299788_a_301117]
-
totale a subiectului de obiect și a pierderii legăturii cu el în anumite verigi esențiale ale ei, mai ales prin intervenția unor factori psihologici și sociologici. Pseudoștiințele pot fi identificate prin prezența uneia din următoarele caracteristici: Pseudoștiința se distinge de revelație, teologie sau spiritualitate prin pretenția de a folosi mijloace "științifice". Sistemele de idei care se bazează pe cunoștințe "divine" sau "inspirate" nu sunt considerate pseudoștiință dacă acestea nu pretind ele însele că ar fi științifice sau nu încercă să modifice
Pseudoștiință () [Corola-website/Science/299844_a_301173]
-
France și Maurice Barrès, ale căror producții evoluează către specia "romanului-teză" ("roman à thèse"). După "Les Rougon-Macquart", Émile Zola decide să se aventureze în redactarea unui roman ce are ca obiect religia la finele secolului al XIX-lea. Are această revelație cu ocazia unei călătorii în sud-vestul Franței în septembrie 1891, unde romancierul asistă stupefiat la marele pelerinaj din Lourdes și la tot spectacolul aferent, cu « lumea aceea halucinantă de credincioși ». Scopul romancierului este de a alcătui « un bilanț religios, filozofic
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
epilepsie s-au instaurat pe fondul unor chinuitoare și continue tensiuni psihologice: o execuție simulată, apoi niște ani grei de detenție, în care a fost terorizat de comportamentul samavolnic al maiorului Krivțov. Ispășirea pedepsei a însemnat pentru scriitor și o revelație în plan spiritual: redescoperirea ortodoxismului. După eliberare, a fost obligat să se înroleze ca soldat, iar apoi a lucrat ca scriitor și jurnalist. A întreprins mai multe călătorii în Europa și a dezvoltat o dependență pentru jocurile de noroc care
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Je hais ces brigands! » (« Îi urăsc pe acești bandiți! ») ar fi spus polonezul. Dostoievski, care nutrea o ură asemănătoare împotriva acestor oameni care îl maltratau zilnic, este chinuit de sentimentul solidarizării cu niște străini împotriva propriului popor. Are imediat o revelație: amintirea mujicului Maréi, care i-a alungat temerile din copilărie cu acel calm și căldură sufletească, îi readuc speranța și credința în oamenii simpli ai Rusiei. În plan spiritual, experiența echivalează cu victoria creștinismului ortodox asupra ideilor socialiste care au
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
rusă" ("Русский мир"). Apoi, începând cu ianuarie 1861, Mihail și Feodor Dostoievski încep să editeze propriul ziar, "Vremea" ("Время"), la care contribuie și Apollon Grigoriev sau Nikolai Strahov. Publicarea "Amintirilor" continuă aici în anii 1861 și 1862. Cartea este o revelație pentru societatea reformistă, dornică de a condamna nedreptățile regimului lui Nicolae I. Roman inițiator pentru literatura rusă a detenției, "Amintiri din casa morților" prezintă ororile închisorilor din Siberia, cruzimea paznicilor și bestialitatea unor prizonieri în stare de cele mai groaznice
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
în calcul epistolele pastorale și Epistola către evrei) 3 scrise conform tradiției de Ioan 2 scrise conform tradiției de Petru 1 scrisă conform tradiției de Iacob 1 scrisă conform tradiției de Iuda 1 carte istorică : Faptele Apostolilor 1 carte de revelație: Apocalipsa lui Ioan Canonul muratorian, document anonim scris de un creștin, datând probabil de la sfârșitul sec. al II-lea, probabil din Vest (eventual din Roma), nu acceptă Epistola către evrei, Iacob, 1 și 2 Petru și 3 Ioan, dar acceptă
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
-lea (1978-2002). Duns Scot, ca majoritatea filosofilor creștini din acel timp, separă în mod net filosofia de teologie, dar recurge uneori la una pentru a explica pe cealaltă. Filosofia ocupă totuși cea mai mare parte a operelor sale, până la problema revelației. Se poate spune că în centrul preocupărilor sale se găsesc toate consecințele raționale ale dogmei libertății creației divine. El accentuează caracterul arbitrar al legilor instituite de Dumnezeu: ""Non quaerenda ratio quorum non est ratio"" ("Nu trebuie căutată rațiunea în ceea ce
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
lui Dumnezeu, ființă supremă și infinită. Totuși, pentru a cunoaște adevărul în toată plenitudinea lui și pentru a îndeplini destinul veșnic, el consideră că omul nu trebuie să recurgă la judecată sau la considerații filosofice, ci să facă apel la revelația divină, care completează și desăvârșește cunoașterea naturală fără a genera vreo contradicție cu aceasta. Pentru Duns Scot, teologia și filosofia sunt două discipline dinstincte și independente, totuși ele sunt complementare, pentru că teologia folosește filosofia ca instrument de lucru (""philosophia ancilla
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
delimitează net de opiniile lui Toma de Aquino: în timp ce acesta definea teologia în primul rând ca disciplină speculativă, Duns Scot o consideră ca știință practică, care nu se ocupă de probleme teoretice decât în măsura în care poate contribui la salvarea sufletelor prin revelație. Prin credință, se poate ajunge la certitudinea absolută, după care sufletul uman este incoruptibil și nemuritor. Rațiunea poate furniza argumente în favoarea unei asemenea ipoteze, dar nu o poate demonstra cu preciziune. La fel ca și Toma de Aquino, Duns Scot
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
adusă de în domeniul logicii. Finalitatea acesteia este de a organiza și clarifica reprezentările mentale. De acum celebrul brici al lui Ockham va însemna simplificarea explicației în cât mai puține cauze și variabile. Noi îl cunoaștem pe Dumnezeu prin credința revelației și nu prin examinarea rațională a creației sale. Etica ockhamiană cuprinde mai multe teme. Pe de o parte, aceasta este o etică bazată pe principiul voinței. Astfel, importanța covârșitoare cade asupra intenționalității imanente a acțiunilor și nu asupra comportamentului exterior
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
tranzacție cu divinitatea: În ciuda strădaniilor pioase, desprinderea de catolicism este ireversibilă, Joyce găsind refugiu într-un alt sistem de credințe, arta, căreia i se va dedica pentru tot restul vieții. În "Portret al artistului în tinerețe", Stephen Dedalus are o revelație (o "epifanie", cum va prefera să o numească scriitorul) pe plaja Dollymount Strand, când vede o fată cu părul bălai cum se joacă, cu veșmintele suflecate, în apa mării. Imaginea jovială, în antiteză parcă cu sobrietatea Sfintei Fecioare, devine un
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
descopere posibilitățile unei noi tehnici literare, monologul interior, pe care îl va perfecționa ulterior în creațiile sale prin acel "flux al conștiinței" ("stream of consciousness") care l-a consacrat. Concomitent, scrie povestiri, numite de el "epifanii", concentrate pe o anumită revelație trăită de personajul principal, care îl face să se vadă pe sine și lumea înconjurătoare într-o lumină complet nouă. Aceste povestiri constituie stadiul incipient al volumului "Oameni din Dublin". O telegramă primită în Vinerea Mare (10 aprilie 1903) de la tatăl
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
înțelege separarea obiectului artistic de restul universului și perceperea lui ca pe un tot unitar. "Consonantia" înseamnă conștientizarea complexității și divizibilității obiectului, armonizarea elementelor constitutive. "Claritas", asociat de Dedalus cu un alt concept scolastic, "quidditas" ("esența"), constituie momentul suprem al revelației artistice. O "epifanie", în termenii lui Joyce, experiența mai este descrisă și ca o „suspendare estetică” ("aesthetic arrest"), concept promovat în special de Joseph Campbell, sau ca "stasis" ("stază" sau "stare"). Eroul romanului distinge două tipuri de artă: proprie și
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
estetică” ("aesthetic arrest"), concept promovat în special de Joseph Campbell, sau ca "stasis" ("stază" sau "stare"). Eroul romanului distinge două tipuri de artă: proprie și improprie. Arta improprie stârnește sentimente „cinetice” (dorință și repulsie), în timp ce arta proprie constă tocmai în revelația „statică” a frumosului și a tragicului (mila sau groaza). Artistul este astfel cel care, într-un moment de grație ("epifanie"), descoperă un sens profund al lumii și reușește să îl exprime prin verbul poetic, redefinind, în același timp realitatea prin intermediul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
credința în geneză. Am fost „"trimiși în lume sub poruncile lui Dumnezeu, suntem proprietatea sa, creație a sa, și nu plăcerea altcuiva"”. Identic cu teoria legii naturale propusă de Hugo Grotius și Samuel Pufendorf, Locke a echivalat legea naturală cu revelația biblică, ambele având în viziunea sa origini divine și fără să existe o relație de contradicție între ele. „Ca filosof, Locke a fost foarte interesat de doctrina creștină, și în lucrarea "Reasonableness" a insistat că majoritatea oamenilor nu ar putea
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
proclama eternul, universalul Adevăr ce stă la baza tuturor religiilor, a preferat să rămână în umbră.” (Arthur Osborne, „Chemarea”) „René Guénon este un gânditor singular cu un uriaș impact în secolul trecut, o personalitate aflată, întreaga viață, în căutarea unei revelații majore.” (Simona-Grazia Dima, „Cultura”)
René Guénon () [Corola-website/Science/298917_a_300246]
-
fiind faptul că este cea care asigură consemnarea cuvântului lui Dumnezeu. În ciuda faptului că scrierea exista încă de dinainte ca profetului Muhammad să-i fie revelat mesajul coranic, apariția islamului este cea care poate fi considerată catalizatorul caligrafiei arabe. Odată ce revelația coranică a fost notată, pentru prima dată, în timpul califului 'Uthman, musulmanii au încercat în permanență să aducă îmbunătățiri formei în care era consemnat cuvântul lui Dumnezeu, ca o dovadă a preamăririi Lui. Tocmai datorită acestei considerații pe care musulmanii o
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
rotunjimi rigide și arbitrare, afișând un academism cu care Luchian nu se putea pune de acord. William Bouguereau împreună cu alți pictori, transmiteau studenților de la Academia Julian principii conservatoare de desen dobândite de la Jean Auguste Dominique Ingres și Jacques-Louis David. Adevărata revelație a fost pentru Luchian cunoașterea operelor lui Vincent Van Gogh și Paul Cézanne. A putut cunoaște astfel, în muzee și expoziții, viața artistică pariziană aflată în acea perioadă în plină efervescență impresionistă. De altfel, Luchian a declarat: „"...Nu m-am
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
are dreptate în toate), suveranitate (are voință proprie), omnipotență (atotputernic), omniștiință (atotștiutor), omnibenevolență (atotiubitor) și ubicuitate (omniprezent). In Islam, Dumnezeu poartă numele de Allah. Mahomed, întemeietorul ei, arată că Allah este același cu Dumnezeul biblic. De asemenea, Isus apare în revelațiile lui. Iudaismul este cea mai veche religie abrahamică, având însă un număr mai redus de credincioși. Iudaismul, centrat pe existența unui Dumnezeu revelat lui Moise, a jucat un rol esențial în păstrarea identității naționale a poporului evreu și formarea Statului
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]