7,372 matches
-
mai vedea uzina aproape de "acasă"). Ce fel de oraș vor aceștia? se întreba Michelle Perrot; și pentru ce? Să ai un oraș deschis, să locuiești în centru, să circuli și să folosești liber spațiul public, iată, acestea mi se par revendicări fundamentale"7. Istoria "zonei" non aedificandi mai ilustrează un lucru, și anume apetența claselor populare pentru spațiile lipsite de orice reglementare. Zona înconjurată de fortificațiile construite de Thiers între 1841-1843 a fost recucerită progresiv de diferiții marginali (adunători de zdrențe
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în fața amplorii problemei, și asupra faptului că statului îi revine obligația de a asigura condițiile dreptului la locuință pentru toți. După ce au refuzat cazărmile muncitorești, reprezentanții lumii muncitorești vor pretinde din ce în ce mai mult HLM-uri, înainte de a apăra dreptul la proprietate. Revendicările muncitorești privind locuința se organizează înainte de Primul Război Mondial în jurul pornirilor libertare. Trebuie să precizăm că această mișcare de revendicare se focalizează mai curând pe problema locuinței decât pe cea a stării locuințelor. Anarhiștii încurajau, cu un anume succes, rezistența
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
După ce au refuzat cazărmile muncitorești, reprezentanții lumii muncitorești vor pretinde din ce în ce mai mult HLM-uri, înainte de a apăra dreptul la proprietate. Revendicările muncitorești privind locuința se organizează înainte de Primul Război Mondial în jurul pornirilor libertare. Trebuie să precizăm că această mișcare de revendicare se focalizează mai curând pe problema locuinței decât pe cea a stării locuințelor. Anarhiștii încurajau, cu un anume succes, rezistența proprietarilor. "Fuga la minut", eschivările discrete individuale din secolul al XVIII-lea la momentul plății chiriei devin, la sfârșitul secolului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a împiedicat examinarea problemei locuinței în mod evolutiv, metoda fiind imediat condamnată ca delict de reformism. În sfârșit, anarhosindicaliștii nu disting în municipalitate decât un nivel al statului cu care nu se poate colabora. Slaba integrare a problemei locuinței între revendicările muncitorilor rezultă din prevederile ideologiilor și din dezacordul între socialiștii posibiliști și cei guediști 4 în privința măsurilor de adoptat în acest caz. Posibiliștii militau pentru abandonarea principiului "totul sau nimic". Realizarea idealului socialist trebuia să se facă în etape, prin
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
din prevederile ideologiilor și din dezacordul între socialiștii posibiliști și cei guediști 4 în privința măsurilor de adoptat în acest caz. Posibiliștii militau pentru abandonarea principiului "totul sau nimic". Realizarea idealului socialist trebuia să se facă în etape, prin formularea unor revendicări posibil de satisfăcut. Programul lor se întemeia pe o concepție extensivă a serviciului public comunal. Acolo urmau să se inițieze astfel de tentative de intervenție economică, încadrate adesea sub numele de "socialism municipal". Posibiliștii pledau ca municipalitățile să aloce credite
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
problemele sociale. Dacă proprietarii și patronii erau identificați ca aparținând aceleiași clase de exploatatori, soluția problemei locuinței nu era alta decât victoria revoluției împotriva lor, adică exproprierea individuală și proprietatea colectivă. Contrar "proudhonismulu" "posibiliștilor", doctrina guedistă nu tolera soluțiile parțiale. Revendicarea unor locuințe mai curate era suspectă în ochii lor. Oare nu spusese Friedrich Engels că locuința insalubră este factorul principal al creșterii conștiinței revoluționare?1 Locuințele muncitorești erau criticate din mai multe motive. Uneori pentru caracterul lor oprimator, fiindcă legăturile
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ajutoarele sociale erau principalele acțiuni valorizate. Nu exista o politică a locuinței ca atare, dar exista preocuparea pentru rezolvarea "parcelărilor defectuoase", pentru a face viabile anumite loturi. Aplicarea principiilor solidariste Primele acțiuni privind ajutorul pentru locuință nu decurg, așadar, din revendicările muncitorilor. În sânul fracțiunii luminate a burgheziei, "solidariștii" partizani ai "economiei sociale" și "republicanii progresului" sunt primii inițiatori în acest domeniu, prinși între grija amendării efectelor inacceptabile ale atitudinii liberale tip laissez-faire și intenția de a îngrădi tentația socialismului. În
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aici nu era vorba de nevoiași, ci de persoane care voiau un Centru de servicii, nu de asistență. Instalarea comuniștilor în oraș s-a produs tocmai pe fondul sprijinirii luptelor duse de locatari împotriva Centrului. În afară de denunțarea controlului social, numeroasele revendicări ale locatarilor erau legate de creșterea prețurilor, de impozitarea excesivă, de chiriile considerate exagerate. Strategia acestora a constat, în primul rând, în deposedarea supraintendentei de controlul asupra asociațiilor de locatari, pentru a se face din acestea piese de rezistență în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de către stat, idee apărată de mișcarea solidaristă, se impunea ca principiu de acțiune mai eficient decât încrederea în generalizarea spiritului mutualist. În acord cu strategia parlamentară și "electoralistă" adoptată de mișcarea muncitorească în secolul XX, statul devine interlocutorul principal al revendicărilor sociale. Acesta impune un asemenea respect în acest sens, încât legea Cornudet va găsi cel mai activ sprijin parlamentar printre reprezentanții municipalităților de stânga, chiar dacă ea lărgește prerogativele statului asupra comunei. Decât să opunem statul comunei, pare mai important să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
datorează coincidenței absolute între familie și interior, separării spațiului public de cel privat"1. În această perspectivă, Alain Cottereau ne invită să distingem două fronturi muncitorești de luptă încă de la sfârșitul celui de-al Doilea Imperiu: pe de o parte, revendicarea "accesului la viața familială pe care li-l refuza accesul la noua piață a muncii"; pe de altă parte, lupta împotriva "tehnicilor de influență ale capitalismului care se dezvoltau în spatele promovării liantului familial"2. Într-adevăr, promovarea urbanului este în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
oportuniștilor de a dezvolta potențialitățile de transformare socială a cadrului republican. Va trebui ca unicitatea problemei sociale să fie recunoscută de către o parte a Camerei Deputaților, pentru ca cetățenia republicană să-și recapete creditul în ochii lumii muncitorești. Raționalizare tehnică versus revendicări politice Înțelegem, astfel, de ce mediul urban nu exercita un efect mobilizator asupra luptelor populare. Revendicările muncitorilor față de oraș se înscriau în cadrul general al denunțării exploatării și al refuzului de a suporta intensificarea controlului asupra modului lor de viață. Revendicarea urbană
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
problemei sociale să fie recunoscută de către o parte a Camerei Deputaților, pentru ca cetățenia republicană să-și recapete creditul în ochii lumii muncitorești. Raționalizare tehnică versus revendicări politice Înțelegem, astfel, de ce mediul urban nu exercita un efect mobilizator asupra luptelor populare. Revendicările muncitorilor față de oraș se înscriau în cadrul general al denunțării exploatării și al refuzului de a suporta intensificarea controlului asupra modului lor de viață. Revendicarea urbană a muncitorilor, sau mai degrabă lipsa acesteia, nu capătă sens decât împotriva familismului și în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
versus revendicări politice Înțelegem, astfel, de ce mediul urban nu exercita un efect mobilizator asupra luptelor populare. Revendicările muncitorilor față de oraș se înscriau în cadrul general al denunțării exploatării și al refuzului de a suporta intensificarea controlului asupra modului lor de viață. Revendicarea urbană a muncitorilor, sau mai degrabă lipsa acesteia, nu capătă sens decât împotriva familismului și în relație cu raporturile de exploatare în muncă. Muncitorii se definesc, înainte de toate, în și prin muncă, într-un loc precis, care este atelierul fabricii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
plângeau că le lipsesc cererile din partea muncitorilor pentru a legitima doleanțele astfel încât statul sau municipalitatea să dezvolte servicii publice în acest sens. Or, exemplul care urmează arată că pentru muncitori era irațional să se mobilizeze în vederea satisfacerii unor astfel de revendicări. Muncitorii municipali ai serviciilor publice pariziene, odată ce erau diagnosticați cu tuberculoză, dispuneau, înainte de 1914, de o indemnizație de șomaj pe caz de boală pentru o perioadă între 6 și 12 luni, după care, imediat ce simțeau o ameliorare a sănătății, trebuiau
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
păstrau libertatea și, dacă era să moară, nimeni nu răspundea de nimic. Tehnocrații cadrului de viață din acea perioadă reproșau organizațiilor muncitorești că nu cer înființarea de dispensare și sanatorii. Exemplul precedent ilustrează că muncitorii nu veneau cu asemenea cereri. Revendicarea zilei de muncă de opt ore era mult mai importantă pentru prevenirea tuberculozei decât toate dotările din lume"60. Împotriva acestei lucidități a muncitorilor, este frapant să constatăm că majoritatea municipalităților vor continua să asocieze tuberculoza cu o maladie urbană
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și spectrul războiului civil se ivea la cel mai mic diferend social? Atunci când luptele sociale iau un nou avânt, începând cu 1890 amintește Patrick Bruneteaux -, ele reprezintă o provocare pentru un regim care nu a putut rezolva nicicum "problema socială". Revendicările muncitorilor și țăranilor au provocat reacții esențialmente represive"72. Pentru Republica radicală, apărarea ordinii sociale împotriva uneltirilor sindicalismului revoluționar era o prioritate a guvernului. De altfel, așa cum releva Jean-Marc Berlière, cele două tabere își rezolvau disputele prin violențe și confruntări
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
neourbani, angajați și muncitori aspirați de creșterea metropolitană, trebuiau să facă față unor situații critice. Pentru puterile publice a devenit un imperativ să construiască masiv locuințe populare, veghind în același timp ca prin chiriile percepute să nu se ajungă la revendicări salariale majore, care ar fi putut influența costurile de producție ale întreprinderilor. Din 1954 până în 1974, construcția masivă de mari ansambluri la periferia orașelor s-a impus, așadar, ca fiind cea mai bună soluție a crizei locuințelor. Alegerea de a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Nu fără a intra în contradicție cu aspirația lor de a răsturna capitalismul, arhitecții grupului Bahaus 110 colaboraseră cu industria germană; aceasta permisese producerea în serie a unor obiecte mobiliare care continuau să fie percepute ca un lux în Franța. Revendicarea expresă a urbaniștilor și arhitecților moderni de a concilia arta și tehnologia în beneficiul unui habitat popular standard, economic și de calitate, se alătura preocupărilor tehnocraților de a orchestra o schimbare de scară în producerea de locuințe. Așa cum amintește unul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
militau ca acesta să ridice cetățeanul la înălțimea sarcinilor pe care el însuși și le asuma, și aceasta chiar împotriva tendinței de a invada societatea într-un mod dirijist și ineficace, a tendinței de "a face" pentru a satisface diferitele revendicări categoriale. Nici geniu al neimplicării, nici constrâns să facă, ci artizan al lui pune să se facă, așa se voia acum statul modern. Expresia aceasta este atât de apreciată și cunoaște o răspândire atât de rapidă, încât prefecții și-o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
politici a dotărilor sociale și socioculturale se impunea ca antidot pentru dispariției vieții sociale. Astfel, vechile temeri ale burgheziei s-au întâlnit cu entuziasmul militanților Educației populare; aceștia găseau în urbanizare oportunitatea de a face să se țină cont de revendicările lor privind dotarea socioeducativă, precum și ocazia de a căpăta recunoaștere socială. Educația populară constituia referința ideologică a marilor asociații naționale în relație cu secretariatul de stat al Tineretului și al Sportului. Încrezători în eficacitatea metodelor pedagogice care integrau achizițiile științelor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
socială nu mai poate limita numai domeniul profesional, ci trebuie să se aplice tuturor formelor de viață socială, evoluția serviciului social spre forme comunitare de intervenție, necesitatea de a instaura mijloacele unei educații permanente într-o lume în permanentă schimbare, revendicarea sportivilor de a dispune de un nivel decent de dotări, ambiția de a lărgi accesul la cultură pentru toate păturile sociale; toate aceste preocupări converg spre articularea formelor noi de dotare și de animație. Diferențele între acțiunea culturală, educația culturală
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locuitorilor să-și asume responsabilități ca oameni și cetățeni"266. Primele asociații de cartier s-au născut între cele două războaie mondiale, în principal sub forma unor asociații de protecție a locuitorilor. Ele aveau drept motor, cel mai adesea, o revendicare precisă (absența școlii, insuficiența transportului urban etc.) la adresa municipalității. După exemplul asociației din Grenoble, noile statute adoptate de aceste organisme, la mijlocul anilor 1960, sunt indiciul trecerii la o concepție mai elaborată a responsabilității lor privind bunul mers al comunității. În
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de cartier se formează la începutul anilor 1960. În general ele împrumută această titulatură, iar numărul asociațiilor dornice să participe la un aspect sau altul al vieții publice (urbanism, acțiune socială, acțiune culturală, mediu înconjurător, cadru de viață) se mărește. Revendicările lor, dincolo de cele punctuale, nu mai sunt disociate de preocuparea instituirii unor noi moduri de comunicare între guvernanți și guvernați. "Conceptul de participare citim într-un raport de cercetare comandat de Ministerul Echipamentului a căpătat în zilele noastre o valoare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de participare citim într-un raport de cercetare comandat de Ministerul Echipamentului a căpătat în zilele noastre o valoare aproape mitică. Puterile publice, autoritățile locale se consideră obligate să-l încadreze în programul lor. Grupările, "forțele vii" fac din participare revendicarea lor esențială 268". Grupurile de acțiune municipală întruchipează această dublă referință tehnicistă și participaționistă. Victoria lui Hubert Dubedout, care ajunge în fruntea coaliției GAM-PSU-SFIO la alegerile municipale din Grenoble în 1965, le face vedete. GAM, compusă în special din sindicaliști
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locuințele sociale, de costul mare al întreținerii, reparațiilor și îmbunătățirilor, probleme legate de crearea și buna funcționare a dotărilor colective (culturale, sportive, școlare etc.), de ameliorarea transportului în comun, de mediul înconjurător (zgomotul, spațiile verzi)279. Slab organizate și coordonate, revendicările plecând de la aceste probleme deveneau imediat sceptice: se ajungea la denunțarea aranjamentelor între mediile financiare, funcțiile publice, industriași și conservatorii sociali; se incrimina normalizarea disimulată vizată de așezămintele colective; se visa la un model alternativ de dezvoltare urbană. Cu toate
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]