10,656 matches
-
liturghia Eminescu, mărturia de piatră, Din sfera mea venii cu greu / Ca să te-ascult și-acuma, profită de cazul mediu limbaj ca să obții limbaj, în conifere ține prăpastia fire de mesteceni, Lunca Bradului segment la numele pădurea, nanism de molizi stîncă scămoșată, declivitatea mică sedimente pietrificate din ere, Dacie papuc Poșta Română ultramarin, stîngăcia vorbirea impune rezerva de ficțiune, ghicește pacea pe fapte! tîrîi picioarele și găleata spre cabana ta de bîrne, n-are curent, ne scoate dîmbul pe cer, cîinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
curcă, capra în genunchi se roagă cu gura mîncare, INTERVENȚIE ÎN TEXT Lumina zilei somnul morții. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT bicicletă trei pe loc pînă la șold, pînă la creștet, pînă la umeri, circari, Grigoriovca 3, Iezărenii Vechi, Vrănești "Petrom", stîncile Sîngerei-Blocuri, Brejeni 6, Grigoriovca stării pe loc capre și un ied, vaca săracului din România cooperatistă la 1980, diferențialele Imensa Vină Românească, cheia abandon 1940, bucla inclusă în capra 2007, dosul dealurilor cod PIN Podișul Central Moldovenesc, barza singură direcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cum să le legi, s-aleagă ce s-o alege și să dea la vite! cartofu' mare 1,50 lei, via o mai prășesc pe jumătate coaptă, Mihăileni linia slabă, Nădejde-Sat brad, ăsta-i ieșit el așa, în legea lui! stînca, tunel și crestele brazilor, greu îți este să dai cu piciorul în țepușă! Utușoiu agitațiile ieșite culmi și alte povești, Păltinișul avînd o ieșire de munte cu tot cu geologia, halta Tarcău, Lunca de Mijloc mere, ceapa roșie funie atîrnată, Trotușul pui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
că nu avea nici un interes în zonă, nu era în măsură să facă nici o obiecție. Proiectul nu beneficia de aprobarea regelui Italiei. Victor Emanuel al III-lea nu vedea rostul unui asemenea risc doar pentru "a pune stăpînire pe patru stînci." Reacția lui l-a făcut pe Mussolini să comenteze astfel situația: Dacă Hitler ar fi fost nevoit să trateze cu un rege lipsit de caracter, n-ar fi fost niciodată în stare să anexeze Austria și Cehoslovacia."12 Cucerirea italiană
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și retorica epitetică secretată de o nouă poetică a istoriei ale cărei sentințe se succed în cadențele setate de ideologia național-comunismului. O mostră de poetică a istoriei cu privire la problematica continuității este adagiul prezentat sub forma unei concluzii istorice: "Poporul român, stîncă neclintită de peste două mii de ani. [...] În vremurile cele mai grele și mai tulburi, poporul român a stat neclintit pe acest pămînt al patriei, cum neclintită stă stînca în mijlocul furtunilor" (Almaș și Fotescu, 1979, p. 18). Manualul de Istorie antică și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu privire la problematica continuității este adagiul prezentat sub forma unei concluzii istorice: "Poporul român, stîncă neclintită de peste două mii de ani. [...] În vremurile cele mai grele și mai tulburi, poporul român a stat neclintit pe acest pămînt al patriei, cum neclintită stă stînca în mijlocul furtunilor" (Almaș și Fotescu, 1979, p. 18). Manualul de Istorie antică și medie a României alocă spații considerabile pentru desfășurarea unei demonstrații xenopoliene a continuității: după modelul marelui istoric care a condus contra- ofensiva românească în bătălia asupra permanenței
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Dogma națională a continuității românești în spațiul carpato-danuabiano-pontic a fost, la rându-i, reafirmată în forță în literatura didactică despre trecut. În aceleași formule patetice hiperbolizate poetic în național-comunism, manualele postcomuniste au continuat să declame teza bi- milenarității poporului român, "stîncă neclintită de peste două mii de ani" (Almaș, 1994, p. 18). Urmaș al vitejilor daci și al "stăpînilor lumii", romanii, "pe acest pămînt a trăit dintotdeauna același popor [român]", care "n-a părăsit niciodată aceste locuri" (ibidem, p. 17). În contextul retensionării
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Lankei și moartea a peste 300.000 de persoane. Obiective pe lista Patrimoniului U.N.E.S.C.O. Orașul sfânt Anuradhapura. Ruinele vechiului oraș Polonnaruva Ruinele vechiului oraș Sigiriya Orașul sfânt Kandy Centrul istoric și fortificațiile din Galle Templul auriu sculptat în stâncă de la Dambulla Platourile înalte din Centrul insulei Rezervația naturală Sinharaja Forest. REGATUL NEPAL ȘI RELAȚIILE CU ROMÂNIA Denumire oficială: Regatul Nepal. Suprafața: 147.181 km2. Populația: 27.676.000 locuitori. Capitala: Katmandu. Religii: 80% hinduși, 10,7% budiști, musulmani. Limbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
palatul regal, unit cu templul. Pe piciorul unuia din sfincșii hitiți de la Boghaz-Koz era gravat vulturul bicefal. Cultura hitită, profund inspirată de cea siriană și cea mesopotamiană, s-a deosebit printr-o particulară dezvoltare a jurisprudenței. Sculptura monumentală, reliefurile în stâncă și figurinele de bronz reprezentau procesiuni religioase, scene de sacrificiu, scene de vânătoare, într-o manieră amintind de sculptura babiloniană, mai puțin rigidă și convențională. Arta hitită a jucat un rol deosebit în transmiterea culturii babiloniene popoarelor prehelenice din bazinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
din minunile Ierusalimului: Mormântul Sfânt, Grădina Ghetsemani, vârstnicul măslin de 2000 de ani, locul de unde s-a ridicat Isus Hristos la cer (placa de marmură pe care este imprimat piciorul), Via dolorosa, Poarta leilor, satul leproșilor case în fața zidului Sion, Domul Stâncii sau Moscheea lui Omar, construită de arabi. Principala clădire rămasă în vechiul cartier a fost Sinagoga Ben Zakkai, aruncată în aer de iordanieni, când aceștia au preluat Ierusalimul în anul 1948. Capitala Iordaniei concentrează principalele unități industriale ale țării (rafinărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Forma de guvernământ: stat comunist. Relief: platouri în cea mai mare parte, munți, dealuri în sud est. Situată în America Centrală, ocupă insula cea mai mare și cea mai vestică din Arhipelagul Antilelor Mari și are circa 1600 de insulițe și stânci; scăldată de Oceanul Atlantic în nord-est, Marea Caraibelor în sud și Golful Mexic în sud vest. Capitala este Havana (La Habana), cu o populație de peste 2.096.000 de locuitori, fiind cel mai mare oraș din America Centrală și unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
oameni în zece ani. Pe la noi se moare mai mult... În Iugoslavia, cu războiul, nici nu mai spun. ...a fost construit în anul 1200... îmi sună în ureche vocea primarului. Privesc interesat și văd că scrisul este încastrat în piatră. Stînca se înfrățește cu zidirea omului și capătă nimbul nemuririi. Sutele de ani nu impresionează lumea de aici. Nici chiar mileniile. Arheologii sînt obosiți de ceea ce descoperă și nu-i impresionează nimic. Dar ăsta ce-i? întreb eu privind ceva acoperit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o văd îmbrăcată frumos așteptîndu-și iubitul. Inima ei bate mai des și mai tare. El apare ca întotdeauna și urcă panta curajos. Apoi un cuțit încheie o viață tînără care aduce un omagiu ultim iubirii. Un trup se prăbușește printre stînci încheind o poveste și nemurind acele locuri. Oamenii au creat cîntece, au creat poezii, au creat legenda și astăzi încă răsună voci de tînguire și melodii triste care mai storc lacrimi. De secole și de secole oamenii se întorc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu munca sa, chiar și pescarul nu protestează cînd scoate năvodul așa cum l-a băgat în apă. Adică fără nimic. Altădată va fi mai bine, filosofează urmașii lui Pericle. De sub pinii pitici și puțin umbroși privești marea prinsă în capcana stîncilor grecești, pline cu vile albe, strălucitoare, care mulțumesc zeului Soare pentru permisiunea de a exista pentru puțin timp în raport cu eternitatea. Este timpul cînd grecii dorm cel mai odihnitor somn al zilei sub răcoarea adusă pînă la pat de blînda briză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un miracol. Acolo unde totul arde, unde apa este un miraj, măslinul adună, din locuri doar de el știute, puțină umezeală. Versanți arși de incendii devastatoare stau mărturie mută a unor dureri trecute. Șoseaua șerpuiește cu nonșalanță printre munți de stîncă, printre sate de-o vîrstă cu Zeus, printre văi irigate și inundate de un verde crud, buratec. Apoi urcă și se apropie de templul lui Apollo, asediat de autocare și mașini din toată lumea, venite acolo pentru a vedea o minune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pus un ac. Zeci de mii de kilometri arată la fel, cu munți care se prăvălesc în mare, cu vîrfurile arse de soare și cu vile care de care mai ochioase. Cînd treci în Corint remarci un canal săpat în stîncă, îngust ca un coridor de școală confort redus, dar prin care se strecoară vapoare pîntecoase. Corintul a devenit astfel o insulă și grecii sînt mîndri de realizarea lor. Cînd Patras-ul apare, în sfîrșit, remarci imediat că este un oraș mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
h și mă uit la acul vitezometrului. Da, arată 30 km/h. Alergăm apoi prin tunele săpate în spațiul pădurilor. O crestătură a pădurii, croită delicat și numai acolo unde este necesar. Poieni curate, case cochete, animale ocrotite și super-productive. Stînci imense, piatră și iar piatră, ape și iar ape. Clare, albastre, frumoase. O fi pește în ele? Ioo!, confirmă amicul meu. Asfaltul străzilor, al drumurilor, n-are denivelări și mașina aleargă lin, plăcut. Nu e nici prea cald, nici prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
puțin nemuritor, de a avea tăria să retrăiesc ceva ce parcă a fost un vis. Soarele aruncă spoturi de lumină printre norii grei care prevestesc sfîrșitul vremurilor bune și blînde. Lumina sa este crudă, nemodificată de atmosfera fosforescentă a Nordului. Stînci uriașe au fost puse anapoda de un artist neglijent la detalii. Peste tot, complet neșlefuite și, mai ales, în calea vapoarelor, în calea celor care cred uneori că marea este un bulevard. Doamne, ce-ar păți pe acolo doi îndrăgostiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vapoarelor, în calea celor care cred uneori că marea este un bulevard. Doamne, ce-ar păți pe acolo doi îndrăgostiți care închid pentru o secundă ochii ca să viseze! Barca vieții lor poate să se contreze ca o proastă cu veșnicia stîncii și să ofere mării un tribut nedorit nici chiar de ea. De pe terasa Ingelei înfrunt din nou vîntișorul acela înșelător ca să sorb cu nesaț infinitul, nemărginirea, eternitatea. Coji de nucă duc destine și vise pe întinderea fără margini, peste valuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în sufletele lor disperate îndreaptă coaja de nucă înspre intrarea salvatoare. Liniștea pare nefirească și nava, sleită de puteri, saltă peste valurile domolite. Oamenii se îmbrățișează și aduc laude lui Dumnezeu. Promit, care și cum, daruri pentru sfinte lăcașuri. De după stîncile din stînga apare și moartea, nava piraților, care niciodată nu a lăsat supraviețuitori. Nu plînge nimeni, pentru că morții nu plîng. Aici, pe această terasă, în seara asta va fi sărbătoare. Se va bea fără măsură și se va împărți prada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un conținut și o formă asupra cărora meditase femeia care le brodase. Adesea, erau obținute printr-o revelație : cea care broda vedea în vis motivul complicat ce trebuia să-i reușească ; el putea să i se arate și pe o stîncă sau pe flancul unei faleze ori să i se înfățișeze chiar sub forma sa desăvîrșită. Presupusa autoare a revelației era o divinitate cu două fețe, mamă a artelor. Cînd îi inspira un nou motiv unei femei, alte femei îl copiau
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
temut. Era tare greu să-i faci fluierul să răsune, acum nimeni nu mai știe cum. Nu suflai cu gura, ci apăsai cu degetul pe un loc care era însemnat. Despre ființa aceasta se știa doar că sălășluia într-o stîncă, în munți. Exista un cîntec specific acestei măști, care nu era dezvăluit și despre care oamenii de rînd nu știau nimic. Numai copiii șefului principal și ai șefului unui trib vecin îl cunoșteau. Să audă glasul lui Vorbe-Clocotitoare îi înspăimînta
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ceremonii al cărei punct de maxim interes, dacă pot să spun așa, trebuia să fie revenirea printre ai săi a unui bărbat care ar fi trăit pe fundul mărilor. Spectatorii strînși pe țărm au văzut ivindu-se din apă o stîncă ce s-a desfăcut în două și din care a ieșit bărbatul. Niște mașiniști ascunși într-o pădure manevrau de la mare distanță dispozitivul cu ajutorul unor funii. Operațiunea a reușit de două ori. A treia oară, funiile s-au încurcat, stînca
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
stîncă ce s-a desfăcut în două și din care a ieșit bărbatul. Niște mașiniști ascunși într-o pădure manevrau de la mare distanță dispozitivul cu ajutorul unor funii. Operațiunea a reușit de două ori. A treia oară, funiile s-au încurcat, stînca artificială s-a dus la fund și eroul a pierit înecat. Netulburată, familia lui a anunțat că el alesese să rămînă pe fundul oceanului și serbarea a continuat așa cum era prevăzut. Dar, după plecarea invitaților, părinții defunctului și cei responsabili
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
în neînțelegere. Și inversarea continuă pînă la sfîrșit : în timp ce nimfa greacă este sfîrtecată în bucăți de niște păstori cărora, ca să se răzbune pe ea, Pan le a luat mințile, eroina inuită se dezmembrează singură și transformă bucățile corpului ei în stînci : aceeași soartă cu a eroinei din mitul grecesc, produsă în mod voit într-un caz, suportată în mod pasiv în celălalt. Totuși, lucrurile nu sînt chiar atît de simple (și rareori sînt astfel atunci cînd comparăm miturile). Deși mitul lui
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]