7,303 matches
-
foc și pământ. În filozofia clasică chineză, apa, ca element al filozofiei clasice, era unul din cele cinci elemente constituente ale naturii, alături depământ, foc, lemn și metal. . Cele mai vechi civilizații omenești s-au dezvoltat, cu precădere, în preajma apelor. Strămoșii foarte îndepărtați făceau hidrologie fără a cunoaște noțiunea: se așezau în apropierea izvoarelor, a cursurilor de apă, pe țărmul mării etc. Existența apei le asigura posibilitatea deplasării, utilizarea sursei ca apă potabilă, pescuitul etc. Prin urmare, nevoile erau asigurate cu
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Sherratt, apud Garwood et al., 1991). În diferite regiuni ale Europei arhaice, pe parcursul Îndelungatei sale durate, această religie primește coloraturi aparte. Ne mulțumim să amintim doar de consacrarea spațiului domestic; ofrandele și jertfele votive de roade, animale și copii; conviețuirea strămoșilor cu cei vii, folosirea religioasă a grotelor. Riturile și depunerile „de fundare” În puțurile de sub case au aspecte comune cu ofrandele descoperite În gropi sau bothroi, uneori opulente și frapante (capete de bou, părți din cadavre umane etc.). Unii autori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeii locuiesc sub pământ este o credință răspândită În multe culturi (pentru Americi, vezi subcapitolul 11). Odată cu viața rurală și sedentară, omul a fost obligat să reinventeze sensul timpului, acordând acum atenție trecerii și continuității generațiilor, relațiilor de dependență Între strămoși și urmași. În toată Europa se obișnuiește Îngroparea morților acolo unde se locuiește, dar În Europa arhaică există exemple ale unui cult clar al strămoșilor: mortul este Îngropat În casă ca și cum s-ar dori ca el să participe În continuare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să reinventeze sensul timpului, acordând acum atenție trecerii și continuității generațiilor, relațiilor de dependență Între strămoși și urmași. În toată Europa se obișnuiește Îngroparea morților acolo unde se locuiește, dar În Europa arhaică există exemple ale unui cult clar al strămoșilor: mortul este Îngropat În casă ca și cum s-ar dori ca el să participe În continuare la acțiunile celor vii. La fel se Întâmplă și În satele de pescari de la Porțile de Fier, pe cursul mijlociu al Dunării, unde, alături de cămin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însă imensa Chină prezintă mai ales urme ale unei cunoașteri temeinice a genealogiei și a stirpei, cunoaștere legată de apartenența la clan În cadrul unor societăți de tip „segmentar”. Într-un asemenea cadru se afirmă o formă aparte de religie a strămoșilor și, odată cu aceasta, atrage atenția și grija foarte răspândită pentru fecunditatea feminină. Este vorba despre o epocă a cărei amintire a fost celebrată ca un ecou mitic În textele chineze antice: de exemplu, erou străvechi, Shen-Nong i-a Învățat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe oameni agricultura pe când „aceștia trăiau folosindu-se de cerbi” și „aveau grijă de mame, dar nu și de tați”. Mărturiile religioase devin clare odată cu apariția culturii Longshan, În mileniul IV-V, perioadă În care, Într-o societate ierarhizată, cultul strămoșilor și al genealogiei devine instituțional, apar specialiști ai ceremoniilor, mormintele dobândesc o relevanță simbolică evidentă, fie din motive religioase, fie pentru marcarea statutului social, și, mai ales, ia naștere practica divinatorie a scapulomanției (practică ce consta În răspunderea la Întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și conceptuale ale istoriei umane. Sacralitatea paleolitică spontană a locurilor fuzionează acum cu „construirea” culturală a locurilor sub forma unor monumente (Bradley, 1990; Garwood et al., 1991). Aici, mai mult decât În alte părți, religia se bazează nu numai pe strămoși și pe lumea de dincolo, ci și pe mituri cosmologice și pe angajante rituri de oferire, de exemplificare și ilustrare. Putem presupune că existau rituri pentru transformarea morților În „strămoși” (ca În Africa). Chiar și astronomia devine parte esențială a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
decât În alte părți, religia se bazează nu numai pe strămoși și pe lumea de dincolo, ci și pe mituri cosmologice și pe angajante rituri de oferire, de exemplificare și ilustrare. Putem presupune că existau rituri pentru transformarea morților În „strămoși” (ca În Africa). Chiar și astronomia devine parte esențială a cultului. Monumentele megalitice erau În același timp morminte comune, marcare ancestrală a teritoriului, observatoare a cerului și anotimpurilor. Dacă aceste mari case ale morților aveau partea interioară ascunsă (Încăperi În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îmbrăcate și Împodobite; În fiecare an, În cea mai scurtă zi a anului, soarele luminează o clipă locul În care a fost pusă cenușa. Newgrange este o colină artificială cu diametrul de 80 de metri, construită pentru reîntâlnirea cu anumiți strămoși; alte morminte, judecând după poziție, au avut parte de un serviciu funerar mai „democratic”. După 3 000 Î.Hr. (vezi subcapitolul 12), experiența construcțiilor megalitice se răspândește Într-o mare parte a Europei, În funcție de diferite ideologii religioase și politice. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prețioase; utilizarea substanțelor care induc ebrietate sau extaz, obținute din ciuperci și cactuși (peyote etc.). Astronomia devine o parte importantă a religiei; la fel și ritualurile cu apă, În zonele aride ale continentului. În Anzi, zeii piscurilor aduceau ploaia, iar strămoșii de sub pământ furnizau apa terestră: nicăieri În altă parte legătura ceremonială cu această doctrină nu a fost mai bine exprimată ca În Nazca, unde, acum cca 2 000 de ani, comunitățile rurale trasau pe hectare Întregi linii drepte și reprezentări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din ambientul tematic al acestui capitol. Însă continuitatea sistemelor religioase neolitice este atât de răspândită, iar inovația precede atât de direct religiile actuale, Încât nu este necesară o tratare aparte a subiectului. De exemplu, În China evoluează scapulomanția și cultul strămoșilor, iar În India apar, În mileniul al III-lea, casetele cu imagini divine, ținute În casă ca sanctuar privat. În Africa Occidentală se manifestă acele religii complexe, care Încă mai există, și chiar acele practici, astăzi dispărute, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale planetei - „viscerele pământului”, peșterile adânci. În consecință, schimbându-și modul de viață, omul reinventează non-umanul sau supraumanul, pentru a orândui creșterea animalelor, legătura cu pământul, viața sedentară tot mai aglomerată. Se afirmă religii ale regenerării ciclice, ale anotimpurilor, ale strămoșilor sau religii oculte ( În privința cărora, locurile ascunse ale megaliților se alătură peșterilor); În același timp, după chipul și asemănarea omului și ale animalului, sunt inventați zeii. Aceștia au și ei istoria lor care se schimbă odată cu omul. Cunoașterea tainică și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dincolo de a cărei generalitate putem reconstrui o grupare concretă, Eneada. Este un grup de nouă zei (deci plural de plural, pluralul de bază fiind trei), care au fost adunați Într-o Eneadă „mare” și una „mică”. Prima Eneadă are un strămoș, pe Raxe "Ra"-Atumxe "Ra-Atum", zeul solar Ra identificat cu Atumxe "Atum", zeul propriu al Heliopolisului; el se află la originea lumii actuale și din el, prin unirea cu el Însuși, se naște prima pereche de zei, Shuxe "Shu" („golul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt, la rândul lor, două perechi: Osirisxe "Osiris" și Isisxe "Isis", Sethxe "Seth" și Neftis. Și pentru aceștia pot fi găsite valențe naturaliste, dar importanța lor este de natură mitologică, ei având o capacitate dramatică destul de diferită de cea a strămoșilor lor; mai mult, se organizează Într-un complex de relații care, În Textele Piramidelor, este amintit doar prin aluzii, dar care este atât important În istoria ulterioară a religiei și religiozității egiptene, Încât ne parvine din Încă trei izvoare (și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitul i-o atribuie lui Horusxe "Horus", de a se Îngriji de nevoile Încă pământești ale celui care a părăsit pământul, adică de a-i aduce ofranda, În toate formele ei, de la funeralii la Îngrijirea postumă. Simpla continuare a cultului strămoșilor transpare, chiar În cuvinte, dincolo de formulele În care, În această colecție, fiul se Îndreaptă spre tată, la fel ca Horus spre Osirisxe "Osiris", pentru a-i aduce ofranda și pentru a-l rechema la viață. Într-o adăugire la mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cuvântului și a voinței (sau a gândului) zeului Ptahxe "Ptah" și care integrează În povestire informații mitologice mai generale. Un rege nubian, Sciabaka, a pus să fie transcris un text, pe care „l-a găsit mâncat de viermi Între scrierile strămoșilor săi; nu poate fi citit de la Început la sfârșit”. Astfel, regele pune din nou În circulație un text care are acum o valoare aparte: textul slăvește o zeitate memphită (Ptah este zeul din Memphis) chiar Într-un moment În care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-un moment potrivit pentru a discuta despre aceste ființe care sunt considerate, În teologia și practica religioasă mesopotamiană, persoane divine, dar nu zei adevărați. Calitatea acestor ființe se datorează În general și În principal faptului că acestea au ca strămoș o divinitate. a) Îngerii Denumirea noastră obișnuită de „Îngeri” se potrivește anumitor ființe benefice din religia mesopotamiană, care s-ar putea defini mai bine ca „spirite bune”, „demoni buni” sau „duhuri protectoare”. Iată-i pe doi dintre acești „Îngeri”: 1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un izvor prețios pentru a descifra o parte dintre procesele de interpretatio a divinităților considerate asemănătoare, care au avut loc În mediile teologice. Un aspect particular al religiei eblaite, tipic pentru tradițiile ulterioare din regiunea Siria-Palestina, este reprezentat de cultul strămoșilor, În special al celor aparținând casei regale. Arheologia ne oferă În acest sens indicii clare care privesc Îndeosebi epoca paleosiriană, dar nu Încape Îndoială că astfel de tradiții vor fi fost străvechi: există Într-adevăr date textuale care atestă ceremonii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
esențialmente diferite, chiar dacă acestea se pot Încadra Într-o tradiție semitică documentată, printre altele, la curtea Biblosului În secolul al XI-lea Î.Hr. (În povestirea călătoriei egipteanului Wen-Amunxe "Amun"). În ceea ce privește cultul, un rol important este deținut și aici venerarea strămoșilor de viță regală, cinstiți cu ritul caracteristic kispu (evocare/comemorare și banchet sacru). Trăsături locale mai specifice ne sunt revelate de calendarele festive (sunt celebre ceremoniile În cinstea lui Ishtarxe "Ishtar" și sărbătoarea pentru carul lui Nergalxe "Nergal"); un rol
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căruia zeul cel mai bătrân Îi va Încredința regalitatea pe pământ după o serie de lupte purtate și câștigate de cel din urmă. Zeul Baal, protagonist al unei dispariții și Întoarceri la viață, va obține astfel o mare familiaritate cu strămoșii, Rapi/aumaxe "Rapi/auma", cărora le va deveni căpetenie În dublul său rol de rege al celor vii și al celor morți. În ceea ce Îl privește pe El, În afară de opera cosmogonică fundamentală, Îi revine rolul de autoritate super partes, rol
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
particulare. O primă categorie de epitete se referă tocmai la legăturile sale cu fenomenele atmosferice; În schimb, o altă categorie ne pune În evidență caracterul htonic și rolul de stăpân al vieții de dincolo, căpetenie a Rapi/aumaxe "Rapi/auma", strămoșii amintiți În mit și cinstiți În cult. Este vorba de două aspecte ale unei personalități unice, complexe, dar organice, care a exercitat o influență considerabilă asupra tradițiilor ebraice legate de YHWHxe "YHWH", care a absorbit și, totodată, a respins diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de-acum Încolo mai puțin disperată. Datorită exemplului lui Baal, reîntors din infern, morții care se Încred În el (În primul rând suveranii) vor putea aspira dacă nu la o viață eternă cel puțin la o formă de supraviețuire În calitate de strămoși. Aceștia, numiți la Ugarit Rapi/aumaxe "Rapi/auma", sunt investiți de cei vii cu o serie de puteri benefice de protecție și vindecare, ba chiar și facultăți profetice și oraculare folositoare celor care Îi interpelează ritualic. Mitul lui Baalxe "Baal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Aqhat provoacă Încetarea fenomenelor din natură, iar tatăl său Danil va trebui să-i caute rămășițele, să-l Îngroape și să săvârșească ceremonii funerare ritualice pentru restabilirea ciclului natural. Odată Îndeplinite aceste datini, Aqhat va fi primit În rândurile strămoșilor binefăcători, Rapi/aumaxe "Rapi/auma", alături de care va lucra În favoarea celor vii oferindu-le fecunditate și protecție. Și aici trebuie recunoscută tema regelui/fiului de rege care moare, dar care poate să se transforme ritualic dintr-un mort simplu Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Rapi/aumaxe "Rapi/auma", alături de care va lucra În favoarea celor vii oferindu-le fecunditate și protecție. Și aici trebuie recunoscută tema regelui/fiului de rege care moare, dar care poate să se transforme ritualic dintr-un mort simplu Într-un strămoș și să se bucure de un cult din partea celor care Îi supraviețuiesc. 3. EPOCA FIERULUITC "3. EPOCA FIERULUI" 1. Fenicienii și cartagineziitc "1. Fenicienii și cartaginezii" Popoarele feniciene, așezate pe coasta mediteraneană Într-o mulțime de cetăți portuare cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fenomene Înnoitoare notabile. Zeii poliazi cei mai importanți ai Cartaginei erau Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon" și Tanitxe "Tanit". Amândoi au rădăcini În Orient, dar În Occident aceștia cunosc un notabil spor de prestigiu și popularitate. Această pereche Întrupează figura strămoșilor ancestrali către care credinciosul se Întoarce În momentele cele mai importante și critice ale existenței. În miile de voturi din sanctuarul citadin numit tofet aceștia sunt invocați cel mai adesea Împreună; o particularitate exclusivă a Cartaginei este faptul că Tanit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]