8,296 matches
-
frică să nu mă piardă, mă așeza În fundul unui butoi, ca pe un al doilea Diogene, de unde puteam să admir bolta Înstelată și să aud talanga turmelor de oi. Mergeam toată noaptea În pasul cailor, pe când acum o pană ar strica tot farmecul călătoriei. Și totuși pornim la drum. Somnul stepei e tulburat de foșnetul viețuitoarelor, care roiesc aici. În special mulți iepuri, care, atrași de lumina farurilor, se lovesc de aripile mașinii. La un moment dat, câțiva pui Înlemnesc, nu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și alte munci manuale. Între timp se străduie să se cultive, citind la lumina focului din vatră. Într-o noapte, ca să oprească vântul ce-i sufla În cabana de lemn, a pus acolo o carte Împrumutată, care Însă i-a stricat-o ploaia. A fost nevoit să muncească 3 zile pentru a o plăti. Fiind adolescent, a făcut un voiaj pe Mississippi până la New Orleans. Cu această ocazie a putut să facă observații de aproape asupra vieții sclavilor. Voiaj crucial pentru
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la hotelul Champagne et Mulhouse. Am stat În Paris trei zile. Cunoșteam ceva din Paris și nu mai Încerc să redau aci cele ce am mai vizitat. Gândul Îmi era acum la drum și la teama de a nu se strica timpul. În dimineața zilei de 3 Octombrie, orientându-mă după soare, am luat direcția răsărit și peste puțin timp, mă aflam pe șoseaua paralelă cu Marna. Trecem prin Meaux și Epernay. Șoseaua e Îngustă și puțin animată. Diferența dintre circulația
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de ghiftuit, gâtlej de băut și trup de satisfăcut? - Mai trebuie ceva?! - Ia spune: tu te crezi mașină? - Nu! De ce?! - Păi, într-o mașină bagi combustibil (hrană), ulei (băutură pentru... uns gâtlejul), bani de întreținere (distracții)... dar până la urmă se strică, ruginește și... ajunge la REMAT! Cam asta ar fi și cu oamenii în concepția ta! Pe o parte bagă, pe alta scot, iar în timpul acesta îmbătrânesc și... mor! - Hei! Mai încet: am făcut și un copil! - Da... Gemând de plăcere
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
început să plângă! Martor îmi este bunul Dumnezeu că eu nu intuisem cât de important era pentru draga de ea să dăruiască acel simbolic - dar plin de semnificații - prasad. Am încercat s-o împac, dar răul era făcut. Reușisem să stric seara tuturor. Împrospătându-mi, acum, amintirile, bănuiesc că o prinsesem într-un moment delicat, mai pământean, al dorului de cei foarte dragi de acasă și, probabil, al îndoielilor în ceea ce privește reușita experimentului din punct de vedere medical. Diana mi-a făcut
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
tânără, ce se întâmplă cu inima la decesul (defectarea iremediabilă) trupului? Ceva veșnic tânăr poate muri? Anatomic și fiziologic se moare! În ultimă instanță inima este o simplă bucată de carne, un mușchi ce pompează sârguincios sânge în organism. Se strică mașina numită trup, se strică și mușchiul numit inimă; moare trupul, moare și inima. Atunci de unde provine tinerețea de care exultă toată viața inima? De la Spirit! De la Spiritul care, în clipa morții fizice, părăsește mașinăria stricată și devenită nefolositoare. Același
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
inima la decesul (defectarea iremediabilă) trupului? Ceva veșnic tânăr poate muri? Anatomic și fiziologic se moare! În ultimă instanță inima este o simplă bucată de carne, un mușchi ce pompează sârguincios sânge în organism. Se strică mașina numită trup, se strică și mușchiul numit inimă; moare trupul, moare și inima. Atunci de unde provine tinerețea de care exultă toată viața inima? De la Spirit! De la Spiritul care, în clipa morții fizice, părăsește mașinăria stricată și devenită nefolositoare. Același Spirit, ca o constantă a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu desăvârșire momentul acesta cu Republica Moldova. Dar, având în vedere ce se pregă‑ tea în Transnistria și în GĂgăuzia, aș zice că s-a compor‑ tat astfel tocmai pentru că știa natura acaparatoare a Rusiei ; a fost foarte temător să nu strice ceva. Ce ar fi trebuit să facă ? Ar fi trebuit să pună mâna pe telefon și să încerce să negocieze pașnic. Moldova este și astăzi captivă acestor dificultăți de situare. Lumea nu ține minte, dar la Chișinău s-au tăiat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ești răchie, Multă lume nu te știe, Cum o-nșeli cu viclenie. Blestemată ești răchie, Vai de cei care din junie Fac cu tine prietenie. Blestemată ești răchie Tu faci multă nebunie Și la case sărăcie. Blestemată ești răchie Tu strici traiu-n căsnicie 85 Și desparți soț de soție. Blestemată ești răchie, Tu pe cel mai de-omenie Îl poți trage-n ... nerozie!... Blestemată ești răchie, Tu bagi lumea-n pușcărie Și pui Țării grea porție. Blestemată ești răchie Că Irod
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dădea iarăși un sfat: „rugațivă pentru cei morți și îngrijiți de mormintele lor, ca și urmașii noștri să facă la fel pentru noi”. La „De-ale gospodăriei” se adăugau alte îndemnuri cu deviza „de ținut minte”: nu ucideți cârtițele!; nu stricați cuibul păsărilor; nu omorâți aricii; cruțați liliecii; nu omorâți șopârla, nici năpârca, dar omorâți cărăbușii; grăpați iarba în fiecare primăvară și detalia foloasele ce le aduce o singură pereche de rândunele... Apăreau și „Gânduri răzlețe”: viața e un timp de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nu”. Dar continuă a argumenta autorul: „În noiembrie 1918 Adunarea Națională de la Cernăuți a hotărât trecerea la statul român a Bucovinei integrale, cum este ea încercuită de hotarele ei istorice. Se poate ca o altă autoritate să vină și să strice ceea ce o adunare suverană a hotărât? Dacă este astfel, atunci se zdruncină însăși baza Unirii de la 1918”... * Deși prof. Teodor Balan invocă norme de drept internațional în apărarea opiniilor sale și a pământului românesc - Țara Sepenicului - date fiind împrejurările istorice
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
aruncat în fiare, de unde abia intervenția familiei Hurmuzachi îl putu elibera...” lucrează și la scoaterea ziarului Bucovina. Mediul torționar exista în Bucovina ocupată. Românii din Bucovina, dar mai ales intelectualii, învățătorii și preoții au fost vulturii cărora adesea li se stricau cuiburile, nevoiți să emigreze fie în Moldova, fie în Polonia, fie chiar la unguri, iar când au rămas locului au fost zăvorâți în cuștile Imperiului, cum s-a întâmplat cu grupul studențesc Ciprian Porumbescu, Constantin Morariu, ori să”colaboreze”, fără
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a trebuit să o sufere la Paris. Este vorba de o nimica toată: o glandă minusculă (se numește Bartolini) i se inflamase la începutul lui august și a trebuit să fie operată la începutul lui octombrie. Iată cum ne-am stricat vacanța din cauza acestui accident idiot. La Ascona, la Abano (unde am reluat băile de nămol), la Veneția și la Roma, aproape două luni, Christinel nu putea să meargă decât o zi din două și, atunci când exagera plimbările, una din trei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Bujor Ionescu, a predat "cursuri efectiv pînă în 1949 și de atunci a rămas încă șef de catedră pînă în 1954, fiind în concediu de creație plătit cu salariu integral". Îl plăteau numai să nu mai predea și astfel să "strice" ideologic tinerele vlăstare ale construcției socialiste. Eliminat de la catedră, va susține diverse conferințe gen: Eminescu, poet al poporului sau A. Toma, poet combatant. Ultima, prezentată sub cupola Academiei în 14 februarie 1950, va fi inclusă în volumul omagial închinat acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nociv dintre toate sistemele politice este și pentru că presupune propria sa critică. Prin această cerere și ofertă a criticii e chiar unic de-a lungul timpului. De ce să refuzăm acest dar prețios și original și să-l înlocuim prin aria stricată de pe un gramofon și el prea uzat de fostele sale mecanisme totalitare? Se mai cer repetate și alte adevăruri elementare: pietrele de temelie ale democrației sînt legea majorității căreia îi revine sarcina să ofere aceleași drepturi minorităților și să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pastă de dinți sau cremă de ghete, ți se punea un colac de WC în gît și erai obligat să reciți poezii de autobatjocorire; dacă aveai deranjat stomacul, cînd stăteai pe tinetă, erai admonestat că ești un nesimțit, că ai stricat aerul; te obligau să lingi closetul; erai ținut forțat ("botezat") cu capul în hîrdăul cu urină și excremente, pînă la sufocare; erai pus să te tragi cu altul de organele genitale sau unul din ei îți băga în gură penisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pretutindeni. Ortodoxia, firește, nu trece cu vederea nici rațiunea, nici sentimentul și nici morala. Pe toate trei se sprijină și tustrelelor le face loc. Dar pe deasupra lor așează harul care le îmbină și, îmbinîndu-le, le cumpănește, nelăsînd pe nici una să strice echilibrul". Se recunoaște plin de sentimente, fapt ce și-l asumă și-l și scuză prin împrejurările excepționale ce i-au dat prilejul de a se cunoaște plinătatea verbului "a fi". De aici și afirmația monahului: Fericiți aceia ce pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
curând, ar fi însemnat să taie de la mâncare cel mai probabil, și nu c-ar fi fost vreun mare gurmand, dar și așa porțiile erau de cele mai multe ori mici, reci și, în zilele chiar negre, aveau un gust amărui, aproape de stricat. Îi era jenă să-i mai ceară vreun ban maică-sii, după câte făcuse pentru el. O mințea c-o duce nemaipomenit de bine, că la București viața nu-i chiar așa de scumpă față de pro- vincie, cum zvoneau răutăcioșii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
impresionezi o femeie frumoasă ? — Sachi, nu mă duc să cânt nicăieri, nu am cântat în viața mea pe o scenă, fie ea și una de restaurant. Oricum, cine m-ar lăsa să cânt ? Gândește-te puțin ! Iartă-mă că-ți stric entuziasmul, dar... — Dar ce ? Bărbați suntem noi dacă măcar nu încercăm ? — Sachi... — Rezolv eu. Ne facem de râs, asta e tot ce putem să rezolvăm. Și dacă rezolv ? — Mai bine mai rezolvăm o sticlă de vin, râde Mamutu’. Dacă rezolv
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe Iosif Răcaru să accepte ca un amator să-și încerce noro- cul. — Vă jur, domnule Răcaru, are o voce de înger. Urmează cursurile chiar cu domnul Vrăbiescu însuși, care vede în dânsul un mare talent. Cu ce-ar putea strica această seară magnifică un simplu cântec în plus ? Ion Vasilescu, solistul orchestrei care-i purta numele, era și el la aceeași masă, vrând să discute în pauză despre remunerație. — Lăsați-l, domnule Răcaru, zice el, ca să scape mai repede de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cineva să cânte o piesă, nu ? și iar râsete la masă. Pauză câteva secunde. Hai, dă-i bice ! Ai noroc că în seara asta totul a mers bine, în cel mai rău caz o să iasă o comedie, și n-ar strica nițică comedie, nu, Vasilescule ? Păi, eu ce-am zis, coane Răcaru ? Oricum o dai, iese bine. Și dacă puștiul cântă mai bine ca matale ? îl irită Răcaru. Îl las pe el să cânte și-i dau pe sfert cât mă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a spus atunci Cristi, înainte s-o îmbrățișeze și să plece la gară, că de nu va fi Opera, atunci calea învățăturii va rămâne singurul drum pe care îl va alege : „Un profesor de muzică în plus nu are ce strica țării. Și nici buzunarelor noastre, mamă, dacă te gândești. Un maestru, așa cum mi-a fost Jean Adrian, care să deschidă inimile tinerilor pierduți ca mine, ce nu visează să-și petreacă viețile între foi mâz- gălite de mii de calcule
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
neata poet ? — Umorist mai degrabă, ca să fim corecți. Domnule, știi să compui versuri, nu ? îl ia tare Fernic. — Să nu vă mir, dar cum respir. — Asta-i tot ce ne trebuie, iar un pic de haz n-am auzit să strice nimănui... Nu a trecut mult de la primele repetiții și încercări până la primele reprezentații pe scenă și oricine a putut observa că tânărul tenor era născut pentru romanțe și tangouri, ultimele încă nu foarte în vogă, ce-i drept, dar gata
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o lună. Zile întregi de foame, frig și putoare, imagini care acum îi reveneau în minte lui Cristi și nu se mai opreau. Cum se țineau să nu facă pe ei, pentru că n-aveau unde ; cum împărțeau câte o conservă stricată de pește ; cum se rugau în fiecare noapte, fără pic de lumină și căldură deseori, pentru tatăl lor, să-i fie bine în lumea de dincolo, și nu înțelegeau exact că n-au să-l mai vadă niciodată ; cum amorțeau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fapta. Muzica fiind fapta. Și-așa mai departe. Dacă aș sta să citesc fiecare rând care s-a scris despre mine, probabil că da, mă voi bucura nespus și mă voi umfla în pene de câteva ori, dar îmi voi strica și câteva zile sau poate chiar nopți. Pentru ce asta, în loc să-mi văd liniștit de viață ? — Domnule Vasile, uneori, oricât te-ai enerva, e bine, cred eu, să mai știi ce se gândește despre tine în lume. Și în alte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]