7,762 matches
-
un artist care și-a dorit ca această poveste, nu alta, să fie discutată de public. Vechiul design al paginilor de titlu s-a schimbat: noile romane nu mai pretindeau să fie vândute ca și ficțiune, pe când ele amenințau să trădeze secrete reale. Nici nu mai apărau ca false “istorisiri adevărate”. Noile pagini de titlu își proclamau opera ficțiune și indicau modul în care publicul ar putea să le discute. Romanul "Pamela sau virtutea răsplătită" a lui Samuel Richardson (1740) a
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
viață ale protagoniștilor. Se poate riposta că nu teatrul său este absurd, ci condițiile în care trăiesc personajele sale. Adesea acestea nu știu ce scopuri urmăresc. Ultima replică a bătrânului Davies din piesa "The Caretaker", retras în siguranță într-o cameră străină, trădează cât de fragilă este conștiința de sine chiar în situația unui învingător al unui conflict interuman: ""Acum, ce am de făcut? Unde să mă îndrept?"" În ultimii ani, Pinter s-a angajat și pe tărâm social și politic. În 1985
Harold Pinter () [Corola-website/Science/299259_a_300588]
-
mare scriitor. Stilul personal, manifestat prin temperament, nu se poate, conform lui, nici obține, când nu ne este specific, nici schimba, când îl posedăm: cu el « ne naștem, cum ne naștem cu părul blond sau castaniu. » Zola pare să își trădeze principiile legate de « transparența » și obiectivitatea limbii și prin modul cum propune redactarea frazelor: construirea lor, explică el, respectă în primul rând legile « eufoniei » - « Ascult ritmul frazei [...] nu o pregătesc pe toată deodată; mă arunc în ea ca în apă
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
8 martie 1921, împărțind teritoriile în litigiu din Belarus și Ucraina între Polonia și Rusia. Ucrainenii, conduși de Simon Petliura, luptaseră ca aliați loiali ai polonezilor împotriva rușilor. În timpul negocierilor, polonezii, influențați de sovietici, n-au dat dovadă de loialitate, trădându-și aliații, ceea ce a dus mai târziu la pieirea ambilor aliați. Calculele acestea rușinoase, făcute fără viziunea viitorului, l-au rușinat profund pe Piłsudski. El a ieșit din camera în care se duceau tratativele și le-a spus liderilor ucraineni
Tratatul de la Riga (1921) () [Corola-website/Science/299292_a_300621]
-
dar și unul național, zicând că Vasile Lupu are o înclinare desăvârșită către greci. Ambițiosul venit cu ajutor extern, îl alungă pe Lupu la cazaci, dar acesta se reîntoarce și îl bate la Popricani pe fostul său logofăt care-l trădase. Dorind să se răzbune pe Matei Basarab, Lupu îl urmărește pe Gheorghe Ștefan și în Muntenia, însă este învins la Finta, fiind astfel nevoit să fugă din nou, pierzând tronul definitiv. Lupu se refugiază la tătari și de acolo la
Gheorghe Ștefan () [Corola-website/Science/299334_a_300663]
-
ruso-turc, Dostoievski militează pentru eliberarea popoarelor slave din Balcani și proclamă rolul mesianic al Rusiei de a elibera Constantinopolul și de a deveni centrul ortodoxismului. Din acest motiv, atacă romanul lui Tolstoi, "Anna Karenina", care deși « perfect ca operă artistică » , trădează misiunea sfântă a Rusiei: Tolstoi își exprimă scepticismul și repulsia față de un asemenea război prin intermediul personajului Levin, promovat ca exemplu de moralitate. « Oameni precum autorul "Annei Karenina" sunt învățătorii societății noastre [...] Ce ne învață așadar învățătorii noștri? » izbucnește Dostoievski în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
mai puternică cu rebelii atei decât cu apologeții creștini din romanele sale. Pentru acești critici, adepți ai existențialismului, adeziunea lui Dostoievski la ortodoxism nu este una autentică, iar voci precum cele ale lui Ippolit, Kirillov, Ivan Karamazov sau Marele Inchizitor trădează o conștiință măcinată de îndoială. Religiozitatea jucată de Dostoievski, nu ar fi astfel decât o "mauvaise foi", în sensul dat de Jean-Paul Sartre. Unii critici s-ar exprimat împotriva prozei lui Dostoievski, pe care, deși au considerat-o interesantă din
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
și "Comportamentul sexual al femeilor" (1953). În 1948, împreună cu Wardell Pomeroy și Clyde Martin, Alfred Kinsey a început să intervieveze mai mulți subiecți. Așa a ajuns la concluzia că, deși cei mai mulți s-au declarat a fi exclusiv heterosexuali, răspunsurile lor trădau, pe alocuri, o oarecare atracție față de persoanele de același sex. "Bărbații nu se împart în două categorii: homosexuali și heterosexuali. Lumea nu este împărțită în capre și oi", scria Kinsey în introducerea cărții sale despre sexualitatea umană, în care el
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
sau la Calea ferată transsiberiană. Odată cu introducerea planurilor cincinale, stalin a introdus sistemul plății unor salarii mai mari unor anumite categorii de muncitori, pentru a crește producția. Oponeții săi din aripa de stânga a partidului au pretins că astfel se trădează principiile socialiste, creîndu-se un nou sistem de clase sociale în Uniunea Sovietică. Stalin nu a luat în seamă astfel de critici și, de-a lungul întregului deceniu al patrulea, diferențele salariale dintre muncitorii necalificați și cei calificați s-a mărit
Plan cincinal () [Corola-website/Science/299417_a_300746]
-
mai apăsătoare. Flirtează cu o tânără servitoare și este atras de lumea promiscuă a prostituatelor. Fanteziile sale vinovate se transformă în adevărate escapade nocturne în romanul "Portret al artistului în tinerețe". Tânărul este cuprins de remușcări și simte că a trădat idealurile catolice. O predică înflăcărată, înfricoșătoare a rectorului școlii despre viața sfântului Francisco de Xavier, trezește din nou teama de judecata nemiloasă a lui Dumnezeu. Timp de câteva luni, James Joyce încearcă, habotnic și virtuos, să regăsească devotamentul de altădată
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
respinge cu o intransigență dezarmantă. Devenind personajul Gerty MacDowell din "Ulise", tânăra va ocupa un loc central în capitolul "Nausicaa", în care pornirile sexuale ale protagonistului se reduc la stadiul de voyeurism. Corespondența din 1917 a lui Joyce cu Nora, trădează de asemenea interesul celor doi concubini pentru proza lui Sacher-Masoch. De altfel, niște scrisori impudice trimise Norei la sfârșitul anului 1909 constituie astăzi deliciul cititorilor indiscreți. Prea puțin receptiv la evenimentele războiului, Joyce se concentrează pe noul său roman, "Ulise
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
șapte scriitori, a fost considerată de el „una din capodoperele traducerii”, demonstrându-i că „nu există nimic care nu poate fi tradus”. La versiunea italiană a lucrat în 1937 alături de Nino Frank, surprinzându-l pe acesta cu lejeritatea cu care trăda textul original pentru muzicalitatea unor noi jocuri lingvistice. Odată cu eliminarea interdicțiilor aplicate romanului "Ulise" în America (dec. 1933) și în Marea Britanie (1936), apar primele ediții americane, la editura lui Bennett Cerf, Random House (2 feb. 1934), respectiv engleze, la The
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ar fi vrut chiar să-i adopte numele, sub o formă anglicizată, ca pseudonim: Gordon Brown. Scriitorul și-a păstrat însă atașamentul pentru unele simboluri creștine; spre exemplu, a comparat sacrificiul lui Iisus cu modul în care Parnell a fost trădat și abandonat de vechii aliați politici, iar figura Fecioarei Maria a rămas, în imaginația lui, inseparabilă de cea a feminității. În "Portret", lui Eileen, fata de care naratorul se îndrăgostește în copilărie, îi sunt asociate cele două epitete mariene, „turn
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
laitmotivul volumului "Oameni din Dublin" este paralizia, interpretată în sens literal în "Surorile" și având o semnificație mai abstractă în celelalte povestiri: frică, reticență, imobilitate, retragere pasivă. Joyce însuși afirma într-o scrisoare: „Voi numi seria "Oameni din Dublin" ca să trădez sufletul [...] acelei paralizii pe care mulți o consideră un oraș”. Personajele volumului sunt angrenate, mai mult sau mai puțin, într-o formă de sedentarism dezumanizant, par condamnate la inacțiune chiar în momentele care le-ar fi putut aduce fericirea. În
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
găsește copilul încă în viață și-l ia cu el acasă, crescându-l ca și cum ar fi fost fiul său. El îi dădu numele de Paris. Acesta trăi printre păstori și deveni un tânăr nespus de frumos și inteligent, aceste lucruri trădând sângele său nobil. Încă copil fiind, el scăpa nu numai turmele dar și pe tovarășii săi încolțiți de fiare sălbatice sau tâlhari. Prin puterea și vitejia lui, ajunse atât de vestit în rândurile poporului încât i se dădu numele de
Paris (mitologie) () [Corola-website/Science/298747_a_300076]
-
este o scrisoare a lui Iancu de Hunedoara datată 7 august 1448 către Universitatea săsească în care anunța participarea „[...] ilustrului principe, domnului Vladislav, voievodul Țării Transalpine [...]“. După această dată lucrurile se limpezesc. Încrederea arătată de voievodul Transilvaniei nu a fost trădată de Vladislav, căci în marea ofensivă din toamna acelui an i-a fost alături, iar în sângeroasa bătălie de la Kosovo din 18-19 octombrie probabil a comandat personal (după o versiune comandantul ar fi fost fratele său Dan) detașamentul de 6
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
celor care au realizat între 1483 și 1513 splendidul altar poliptic al bisericii de aici, cel mai mare din țară, cu cele 28 de panouri pictate ale sale. Amvonul, sculptat în piatra, din 1500, deși opera meșterului Ulrich din Brașov, trădează puternica influență sud-germană. Iar stranele din cor sunt caracterizate de George Oprescu astfel: „"Mobilierul este de speță rară și foarte valoros. Stalurile, adică stranele din cor, de la începutul secolului al XIV-lea, sunt decorate cu benzi de ornamente gotice... Este
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
capturat, Iakov și-a distrus actele și și-a descusut toate însemnele ofițerești de pe uniformă. Când a fost interogat, Iakov a declarat că este soldat și că îl cheamă "Lavadze". Nu se știe până în ziua de azi cine l-a trădat ofițerilor germani de contrainformații, probabil de unul dintre subordonații săi artileriști, unitatea fiind compusă în majoritate din gruzini. Germanii s-au folosit imediat de capturarea fiului cel mare al lui Stalin în scopuri propagandistice. Pe 7 august, conducerea politică a
Iakov Djugașvili () [Corola-website/Science/298890_a_300219]
-
Iakov și o fotografie a acestuia stând de vorbă cu ofițeri germani. Iakov a fost îndelung interogat de germani în mai multe lagăre pentru ofițeri. Din procesele verbale ale interogatoriilor se poate constata că, în ciuda presiunilor, fiul nu și-a trădat niciodată tatăl sau țara, deși își exprima uneori rezervele față de politica dictatorului. A refuzat cu îndărătnicie să se adreseze în scris sau prin radio soldaților sovietici, singura înregistrare radio care îi este atribuită este, așa cum s-a dovedit după război
Iakov Djugașvili () [Corola-website/Science/298890_a_300219]
-
Interioarele, cândva aparținând unor bogați comercianți armeni, se remarcă datoria dispunerii frumoase a ferestrelor lor duble, ce conțin frize pictate și tavane cu grinzi frumos șlefuite. Cu toate acestea, nimic din atmosfera interioară sau exterioară, degajată de aceste case nu trădează opulență ci, dimpotrivă, persistă un simț estetic echilibrat al arhitecturii, supus în special funcțiunii sale habituale. În ultimii ani, o mare parte a centrului istoric, conținând aceste frumoase case, a fost cu mare atenție restaurat. În spațiul de după arcade au
Zamość () [Corola-website/Science/297819_a_299148]
-
după ce și-a sacrificat un ochi și l-a ascuns în albia lui. Odin este în același timp și un zeu al morților și al războiului. El ocrotește prin mijloace magice pe marii eroi, însă în cele din urmă îi trădează pentru ca aceștia să fie uciși de adversarii lor. Explicația acestui comportament este dorința de a avea alături de el, în Valhalla, pe cei mai mari eroi, pentru a fi ajutat de ei în ziua Ragnarok-ului, în lupta contra giganților. Valhalla nu
Odin () [Corola-website/Science/297857_a_299186]
-
din cauza invaziei triburilor germanice ale bastranilor înainte de începerea fiecărui mandat parlamentar trebuie să aibă loc alegeri generale deși unele măsuri pot fi încadrate ca măsuri de stânga și un partid de dreapta le poate adopta și invers protagoniștii povestirii sunt trădați de un partener după reușita unei operațiuni ajungând să fie urmăriți de fostul lor angajator este vorba de fapt de un complex vulcanic cu mai multe vârfuri și cratere sunt frecvent găsiți în locurile pietroase sau printre plante mai sunt
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
decorative care vor inunda efectiv deceniile următoare în artă. Desigur că, nuanțe alb-sclipitoare și fraged-verzui cu atitudine decorativă ca cele din compoziția "Lăutul" pot inspira mulți pictori, dar fără înțelegerea menirii în dispunerea lor picturală, de conținut, nu fac decât trădează esența artei însăși. În anul 2015, compoziția facea parte din exponatele Muzeului Zambaccian din București. De menționat este faptul că personajele din tabloul "Lăutul" sunt Paulina Cocea și copilul său. Poet epic al durerilor celor săraci, Luchian a fost un
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
de realizare a operelor și printr-o expresivitate abstractă a formelor. Pictând tabloul "Țipătul", Edvard Munch pătrunde în lumea fricii și a singurătății. În prim plan țipă un om, al cărui trup contorsionat convulsiv și gestul mâinilor care cuprind capul trădează o spaimă nemăsurată. Chipul gălbui se armonizează cu craniul cadaveric. Culorile mediului simbolizează starea psihică a personajului, albastrul întunecat reține glasul sfâșietor și-l reflectă cu ecou într-un golf larg, până sub cerul strălucitor , de un roșu sângeriu. În afara
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
Lugal-Aki, Nirig, Nergal, Bel și Nebo). Acest fenomen de unificare a panteonului național are corespondență și în religia Egiptului, deși nici babilonienii, nici egiptenii nu au atins monoteismul iudaic. Există și alte destul de numeroase instanțe în care Biblia (Vechiul Testament) mai trădează politeismul autorilor ei, care însă ele nu sunt neapărat evidente în textele traduse cât e cazul în cel original ebraic. Un exemplu este Facere 6 unde versetele în ebraică trădează o insistentă dar puțin de imaginativă intervenție care comporta repetiții
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]