KorAP: Find »[drukola/base=tremura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...286 287 288 ...393 >

9,812 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570

a lungul timpului. Dar, din cauza a ceea ce s-a întâmplat, în majoritatea nopților am stat treaz. N-am dormit prea mult. Tot timpul sunt obosit. Jina l-a fixat cu privirea, iar Mike și-a dat seama că vocea îi tremura. Îi tremurase și atunci când încercase să-și convingă colegii să-i mai acorde o șansă, când făcuse rezervările și când, în mod ironic, îl rugase pe vecinul cu cascada să se mai uite și la casa lui, în timp ce el s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
timpului. Dar, din cauza a ceea ce s-a întâmplat, în majoritatea nopților am stat treaz. N-am dormit prea mult. Tot timpul sunt obosit. Jina l-a fixat cu privirea, iar Mike și-a dat seama că vocea îi tremura. Îi tremurase și atunci când încercase să-și convingă colegii să-i mai acorde o șansă, când făcuse rezervările și când, în mod ironic, îl rugase pe vecinul cu cascada să se mai uite și la casa lui, în timp ce el s-a suit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
lăsat pe vine, întrebându-se cum de se putea ca, după ce trecuse prin atâtea și la vârsta lui, echilibrul să-l fi părăsit în asemenea hal. Era aproape ca și când, pe măsură ce îmbătrânești, devii din ce în ce mai nesigur și știi din ce în ce mai puține. Mâna îi tremura așa de tare încât nici n-a izbutit s-o atingă pe Jina, n-a putut să-i ridice bărbia ca să vadă dacă într-adevăr ea era. Tot Jina a fost cea mai curajoasă: și-a dat părul pe spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
Dumnezeu pentru oameni ? Irene era un shaitan, un diavol, dar celelalte femei, cu care coborâse pe Salmon, îi plăceau. Acum cel care era înfuria era Naji. Fratele lui obținuse tot ceea ce-și dorise; scăpase basma curată. Ahmad începuse să tremure nopțile. Când a scos lichidul de aprindere din buzunar s-a simțit însă mai stăpân pe el. La fel fusese și-atunci, cu mulți ani în urmă, lângă patul lui taică-su. Atacul reprezintă o formă de apărare privită din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
bucurie. În sfârșit, ar fi ieșit din canionul râului Salmon împreună. În sfârșit, ar fi putut să-l aducă pe Zach acasă. Jina l-a luat în brațe și s-a lipit strâns de ele ca să-și oprească tremurul corpului. Tremura la fel de tare ca după ce-l născuse pe Danny. Maxilarul îi trepida, trupul i se cutremura sub impulsul adrenalinei, din cauza șocului a ceea ce pierduse și a ceea ce câștigase ca urmare a pierderii. Jina ? a spus Zach strângând-o în brațe. Probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
să-i fugă de la dreapta la stânga, ca și când de-acum ar fi trebuit să vadă altceva. Allah, a spus Ahmad. Allah, mi-e frică. Irene a alergat către cei doi frați. Nu s-a uitat la nimeni, decât la Naji, care tremura așa de tare, încât nici nu putea să-i țină capul lui Ahmad nemișcat. Femeia a îngenuncheat, l-a împins ușor pe soțul ei și l-a așezat pe Ahmad în poala ei. Pieptul lui Irene se ridica și cobora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
n-o reprezintă violența în sine, ci starea de incertitudine. Faptul că nu știi ce se va întâmpla în continuare. Mary a simțit mușchii din piciorul lui Drew încordându-se în timp ce bărbatul vâslea către mijlocul râului, l-a simțit cum tremura de fiecare dată când un copac era înghițit de flăcări. Numai puștii au continuat să chiuie când ambarcațiunea a trecut de vâltorile de la Bailey, Split Rock și Big Mallard. Naji a rămas alb la față; Irene îl ținea strâns de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
cu cei de la FBI la Mackay Bay. Zach s-a îndreptat de spate. Mama mi-a zis c-ai fost născut să călărești râurile, a intervenit Danny. Zach și-a strâns și el pumnii. Când brațele au început să-i tremure, s-a prefăcut că-i e frig și-a început să și le frece pentru ca pasămite să se încălzeacă. Și mie mi-a zis același lucru despre tine, a răspuns el. Danny s-a uitat la maică-sa. Da, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
și, într-un final, avea să fie obligată să accepte, ca toate mamele, că niciodată n-avea să se compare cu oponentul ei. Normal, a răspuns Zach. Asta pot să te-nvăț. Și bărbatul a întins o mână, care a tremurat puțin deasupra creștetului lui Danny, apoi a atins părul puștiului. Jina a simțit cum Mary o cuprinde cu un braț pe după talie. Irene a venit și ea din partea cealaltă. Într-un final, Zach s-a tras de lângă apă, și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
Mi-a fost un partener excepțional. Mi-a amintit de Ben. Bergowitz a tăcut. Nu pleacă nicăieri, i-a dat înainte Mike. Pentru numele lui Dumnezeu, uită-te împrejur ! Doar n-o să fugă înot. Nu ți se pare că toți tremurăm cam tare de frică ? Nu, Mike, i-a retezat-o Bergowitz. Suntem doar realiști. Dar agentul i-a făcut semn lui Donahue. Dacă doar respiră unde nu trebuie, îi pui cătușele. Mike a clătinat din cap, dar măcar, pentru moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936

ce o împodobea, ascuțindu-i mai tare bărbia ascuțită. Pe mâini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre cât un nasture de tunică. După ce o privi bine în față, Lică lăsă mâna să lunece pe pulpa murgului. Calul, care tremura în zăbală, se domoli subt dezmierdare. Sărind ușor în lături, Lică fluieră subt bărbița domnului cel galben, puse un deget la pălărie ca la chipiu și, zvelt, trecu strada. Dog-cart-ul, slobozit, porni dezordonat. Lică se gândi la mâinile slăbănoage ale

Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
zicea, "pînă la sfîrșit" . Și toate lucrurile exterioare îl preocupau: săpunul, chiuveta, sticlele cu doctorii, lingurile în pahare repective, kefirul pe care-1 bea din ceas în ceas, gălbenușurile pe care le înghițea lacom, pătîndu-și 184 185 cămașa fiindcă mâna îi tremura. Ceea ce-i plăcea mult era nădușeala. Ascundea momentul transpirației înadins ca să rămână în izul ei; numai când începea tremurul cerea speriat să fie premenit, dar nu lăsa să-i ia cămașa de tot. O mai ținea pe pat așa udă

Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
sânge. Rugase pe Marcian să intervină. Marcian nu vorbise niciodată limpede cu doctorul lui de boală, nici chiar în faza când Maxențiu făcea cu ostentație pe ofticosul. Se jucase de copii împreună, erau rude de aproape, și lui Mar-cian îi tremura ceva în pieptul sănătos, pentru sărmanul băiat. În accepția lui era și egoism. Nu se temea de ceva consanguin, dar își zicea: dacă, din doi, ar fi fost el bolnavul! Totuși, împreună cu Ada, preaslăvise confortul și poziția frumoasă de la Leysins

Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
alb comanda scăricica de la mansardă. Acolo avem pod! zisese gemenii laolaltă. Lina nu ceru să vadă podul, dar avea să aibă curând vești de el și chiar prea multe. într-o zi, Rim, schimbat la față și cu mâini care tremurau nervos, spusese Linei că Sia e grav bolnavă și are nevoie de îngrijirea ei. 262 - Eu, nu! Să vadă de ea cine vrea! spusese întunecat Lina. A doua zi, Rim, care nu avea încotro, revenise cu cererea lui. Pentru a

Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
de emoție. Evenimentul mai era și neprevăzut deoarece credeau că boala s-a sfârșit cu bine. Apoi înmormîntarea în ajun de concert era o stângăcie vrednică de Sia. Elena, turburată de acea veste, pălise cu mâini moi și reci care tremurau. Cum Drăgănescu tocmai intra, înt-un elan neobicinuit și nemotivat, Elena se repezise spre el cu gest de brațe întinse. Neînțelegînd, descumpănit, Drăgănescu își închipuise o nenorocire, nu știuse care, și rămăsese cu mâinile în jos, sarbăd, pe când îl săgeta o

Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
sunet unic, combinat în delicateța lui istovită din atâtea sunete suprapuse și acoperite încă de acompaniamentul ca de un zăbranic moale . Apoi porniră încet, de departe, clopote de glas ce se apropiau. Crescură până răsunară peste toată zidirea, făcând să tremure zimții candelabrelor. Puterea sunetelor era acum uniformă și cu intensitatea crescendului, mereu ni fiată, dar părea totuși a trece printr-un nor ce-i netezea orice stridențe. Lui Mini i se păru că vede parcă intrând de afară o procesiune

Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511

păduri, parcă mai fericit. Filmul însă se termină, personajul din carte moare - „N-am știut că există asemenea chin pe lume și m-am chircit de durere; groasă, litera «u» mi s-a lăbărțat în ochi și a început să tremure“. Cel real va mai trăi o lună și un pic. Va muri la 52 de ani. „Regret elementul sociologic“ Filmată în 1989, producția BBC a apărut în 1990. „Acum, când revăd acest film, regret că elementul sociologic a fost împins

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917

că Kent a tras pe alături. - Sunt sigur că l-a nimerit drept în cap, zise Smith. Firește, un fazer nu poate omorî pe loc nici măcar un om, dar îl poate răni. Motanul nu pare să fie rănit, nici măcar nu tremură. Nu pretind că-i o dovadă concludentă, dar având în vedere îndoielile noastre... Siedel rămase descumpănit o clipă, apoi spuse: - Poate că pielea îl ferește de căldură și de energie. - Poate. Dar, având în vedere incertitudinea în care ne aflăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
și, apropiindu-se de ecran, îl privi cu atenție. Doi dintre atacatori ședeau în genunchi. - Ce-or fi făcând? întrebă el, nedumerit. Ce i-o fi ținând în loc? - Se silesc să nu cadă prin pardoseală, spuse Grosvenor ațâțat. Glasul îi tremura ușor, în ciuda eforturilor sale de a se stăpâni. Tot ce făcea acum era ceva nou pentru el. Teoretic, avea desigur cunoștințele necesare, dar acum era vorba de punerea lor în practică. Era pe cale de a întreprinde o acțiune care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
Jeturile de radiații deveniseră albe, de un alb care-l făcu pe McCann să exclame: - Gheață! Cum naiba?... Chiar sub ochii lor, pereții și pardoseala se acoperiră de gheață. Un curent de aer rece pătrunse în încăpere. McCann începu să tremure. - A sosit, cred, momentul să-i aduc înapoi, spuse Grosvenor, ridicându-se în picioare. N-aș vrea să pățească ceva. Porni spre un perete de care era rezemat un instrument, cu o tastatură complexă, cu douăzeci și cinci de rânduri de taste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743

copii. Scena era dominată de roșu, de violet și de brun, culori adînci ce mă Îndemnau să-l cred. În altă parte Însă, totul era clar: doi șerpi de culoarea brumei Încolăceau un arbore cu frunze foarte rare, În care tremurau niște porumbei cenușii. De neuitat era și silueta cărămizie a unei cetăți pe o creastă de munte, Înconjurată de prăpăstii adînci și de luciul unor săbii sau cuțite pe fundul gropii. Îmi mai amintesc de o casă impunătoare din streșinile

O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
viu. Dar Blidaru a Înțeles că se-ntîmplă ceva cînd gazda și-a căutat de lucru pe neașteptate În Încăperea de alături, așa că a sărit pe fereastră și a tras el primul. Atunci, l-au retezat cu o rafală de mitralieră. Tremuram tot de atenție și de curiozitate: — Cum, cum ai spus, tată? Mai descrie o dată instalația electrică, n-am Înțeles prea bine... — Mă, tu abia aștepți să le torni altora tot ce-ai auzit de la mine! — Nu, am bîiguit, pentru că să

O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
Suzana cea pe șină Îngustă, Încetucă și harnică, bună de dus oa menii la tîrg și la Bixad, de SÎntămăria Mare. Nu călcase pînă atunci Într-un oraș și nu zărise un munte. A ajuns să treacă Alpii Dinarici, să tremure de mirare În fața mărimii vapoarelor și a porturilor, a mulțimii oamenilor. Trebuie că a dat din perplexitate În perplexitate, cea mai arzătoare fiind aceea care a făcut-o să redea, cu ochii măriți ca la hierofanie, imaginea infinității vizibile: „Atîta

O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
devenea sesizabilă. Iar pe deasupra, lumina aceea se mișca, dispărea Într-un loc și apărea Într-altul. Nu trecu mult și auzi un glas Înalt de femeie cîntînd. Îi luase pînă atunci peste picior pe toți bisericoșii, dar acum porni să tremure fără voie. Se strecură În tindă și rosti În gînd Născă toarea... Pe măsură ce se apropia de sfîrșitul scurtei rugăciuni, i se părea că aude tot mai tare glasul acela de femeie. Ieși din nou În grădină... Îl auzea cu adevărat

O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

culcușit în cochilia lașității, retras într-un ungher al bucătăriei. Iartă-l, dragă, te-ai adresat lui ghebușilă, metamorfozat din ogar în cățeluș, cu coada, cât o mai fi fost, făcută covrig, îl știi doar - mă înfierai cu degetul arătător tremurând, ca de obicei sub efectul alcoolului -, e imposibil și dur.“ Plecarea furtunoasă din casă, în semn de protest, a soției și a vecinului simpatizat de ea este istorisită în aceeași manieră: „V-ați ridicat telepatic, el tot nedumerit și derutat

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]