9,583 matches
-
sura / de nori o-mprăștie alungând-o-n vale, deși pe vânt firave / se lasă păsări și lumina-ncinge / speranțe noi și doruri de iubire (Primăverii, vv. 2-7). Și la Quasimodo vântul, aerul, redau naturii primăvăratice o energie fecunda: Vântul tremura exaltat și-aduce / frunze în arborii din Parc / iarba-mprejur a răsărit (Poezie de dragoste). În Uitând de moarte apă, esența rodnica, este atinsă de mișcarea aerului care, în cheie religioasă, ar putea trimite la suflul Creatorului (Geneză, 2,7
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
versurile următoare bogate în topoi leopardieni precum colina, vântul, pădurea, Ursa: Vântul, cu strune, din Iblei, din conurile / Madoniei smulge imnuri și plângeri / pe timpane de grote străvechi / că agava și ochiul brigandului. Iar Ursa / nu te părăsește încă și tremura cele șapte / focuri de-alarmă aprinse pe dealuri, / și nu te părăsește zvonul carelor / roșii ale maurilor și cruciaților (Ce noapte lungă, trad. MB).518 Repetiția nu te părăsește încă (...) nu te părăsește în poziție inițială de vers, scoate în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
definesc poezia recanatezului, este evident că aceasta poezie reelaborează imagologia maestrului: Vântul, cu strune, din Iblei, din conurile / Madoniei smulge imnuri și plângeri / pe timpane de grote străvechi / că agava și ochiul brigandului. Iar Ursa / nu te părăsește încă și tremura cele șapte / focuri de-alarmă aprinse pe dealuri, / și nu te părăsește zvonul carelor / roșii ale maurilor și cruciaților (Ce noapte lungă, trad. MB).528 Modul în care autorul sicilian a transpus elemente leopardiene într-un spațiu fantastic, în insula
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dezordine, a doua serie intratextuală. Rezultă imaginea unei noi constelații intratextuale: painjiniș/dezordine (3). (S3b) Pe ici pe colo pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărți, oameni cu părul în dizordine (s.n.), ținând cărțile într-o mână ce tremura,...(Eminescu: 2011, II, 36). (S3c) El trecu prin hățișul (s.n.) grădinei și prin zaplazurile năruite și urcă iute scările (Eminescu: 2011, II, 36). (S3d)/ (S4b) Înaintea patului o masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu prelungiri asupra organicului, în căutarea unui refugiu, dar și în încercarea de a reconstrui o nouă lume, această poezie are ochii întorși înăuntru. Întâlnim, aici, simbolul romantic al ochiului închis către lume și deschis în interior: Am degete care tremură/ Și gura uscată de spaimă/ Mereu mi se pare că mă strigă cineva/ Și tresar,/ Nu știu ce să fac cu mâinile. Am febră/ Și respirând numai,/ Zvâcnesc de durere/ Numai ochii ochii da, recunosc -/ Sunt asemenea cu ai statuilor,/ Albi,/ Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca dintr-o rană,/ Cerneala izvorăște între noi./ Mă mai cunoși, mă mai aștepți,/ Mă mai îngădui înapoi,/ Mă mai primești din vânătul noroi?/ Mai vii/ Peste câmpii albastre,/ Mări pustii,/ Înlăcrimat și mut/ Ca să îți poți întinde/ O gură tremurată spre sărut/ Cu buze-nvinețite de cuvinte?" (Oh, trupul tău). Sentimentul iubirii este văzut, adesea, și "ca un rit nupțial, premergător contopirii cu natura morții, înțeleasă ca somn vegetal. Teritoriu neutru, somnul este asemănat, uneori cu eutanasia, contopire cu marele univers
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acelor vremuri, semn al ireversibilității timpului: Există o viață a sufletului, o viață spirituală în poezia Anei Blandiana, născându-se la vedere chiar sub privirea noastră, care ia act, pe măsură ce parcurg poemul, de procesul genezei sale"114. " Am degete care tremură/ Și gura uscată de spaimă/ Mereu mi se pare că mă strigă cineva/ Și tresar,/ Nu știu ce să fac cu mâinile. Am febră/ Și respirând numai/ Zvâcnesc de durere/ Numai ochii ochii da, recunosc -/ Sunt asemenea cu ai statuilor,/ Albi,/ Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
idee,/ Am obosit să nu mor -/ Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ După chipul și asemănarea ei, ușor/ Seva răcoroasă o să mă pătrunză/ Și nervurile îmi vor fi fragede moaște;/ De la ea o să învăț să tremur, să cresc,/ Și de durere să mă fac strălucitoare;/ Apoi să mă desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de pe buze./ În felul acela copilăresc/ În care/ Se moare/ La frunze.//". Am obosit) Aproape în fiecare volum al autoarei există câte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de nervuri, sub forma unui strigăt: " Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ După chipul și asemănarea ei, ușor/ Seva răcoroasă o să mă pătrunză/ Și nervurile îmi vor fi fragede moaște;/ De la ea o să învăț să tremur, să cresc,/ Și de durere să mă fac strălucitoare;/ Apoi să mă desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de pe buze./ În felul acela copilăresc/ În care/ Se moare/ La frunze.//" (Am obosit) Un răsunet puternic îl are și poezia Hibernare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-mi pară reci/ Sicrie fără sațiu/ Umflându-se să-ncapă/ Întreaga omenire/ În pulberea de apă,/ inconsistent și acru/ Dospindu-se-n văzduh./ Tu treci prin ceață:/ Clar și-nalt, un duh/ Ordonator de sensuri,/ Scoțând din moarte lume/ Ce tremură uimite/ Pe când ușori le-ndrumi/ Ținându-le de umeri/ Să nu le fie frică;/ Tu treci prin ceață/.../ Tu treci, iubire,/ Și eu știu că treci...". (Tu treci) În poemul Din principiu, chiar și interiorul, văzut ca spațiu ocrotitor, se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un ritual funerar. Cu aceeași expresivitate cu care se compunea, prin postarea și modelarea propriei ființe, reprezentări ale violenței vieții, poeta interpretează acum scene din comedia macabră a extincției"181 : "Azi nu mai scriu versuri, nu mai visez,/ Nu mai tremur, nu mai plâng, nu mai sunt/ Într-o așteptare apăsătoare, m-am îngropat/ În mine însămi ca într-un mormânt.// Coboară un înger în el și mă caută,/ Nu mă găsește și crede că am înviat,/ Doamne, cât de naivi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vifor turbat" (Decebal, în "Convorbiri literare", III, 1896, p. 3.), "Luna pribegește singură pe marea cea fără margini a bolturilor ceriului" (Tuhutum, în "Convorbiri literare", IV, 1870, p. 155), "Un cântec... așa de limpede, așa de moale, așa de smălțat tremura prin aerul nopții..., topea coaja tăriei bătainice și-ți îndulcea și îmblânzea inima" ( Decebal, loc. cit. p. 5) 56 La apariția romanului Răzbunarea lui Anastase, I. L. Caragiale remarca în "Epoca literară" nr. 2, 1896: "Povestirea d-lui Ciru Oeconomu, afară de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
totul pentru sănătatea copilului și dvs. îi dați ce se nimerește!" Atunci ne-am întrebat: "Cum adică ce se nimerește? Atunci și lui Boris îi dăm ce se nimerește?!". E rîndul lui Johan, de 12 ani, să povestească. Vocea îi tremură de emoție: "Mi se pare oribil... Ar fi putut să ne dea la amîndoi produse încălzite." Băiatul vorbește despre medici și despre fratele său, Boris, mort de sida cu doi ani în urmă, ucis de injecțiile cu "ce s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
distra, cele mai bune sunt tot vechile rețete care funcționează foarte bine. Privind la televizor, citind presa sau ascultând radioul ne dăm seama că resorturile divertismentului sunt cele care i-au ajutat pe oameni să se distreze, să vibreze, să tremure, să regrete. Multe s-au întâmplat de un secol încoace și de la inventarea televizorului în anii ’30 până la ecranele-plasmă de la începutul secolului XXI. Ne-am fi putut aștepta ca industria mediatică să inventeze noi plăceri, să stimuleze noi părți ale
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
trezirea la realitate. În acest sens, potrivit lui Jagadeesh Gokhale, senior fellow la Cato Institute, globalizarea și-a arătat fațeta mai puțin plăcută. Toate economiile lumii gravitează ca niște sateliți în jurul economiei americane. Globalizarea are un centru. Cînd centrul se clatină, tremură toată lumea. Iar centrul se clatină. "Globalizarea implică eficiență economic sporită și productivitate crescută, precum și creștere economică, prin coordonarea cu ultimele valuri ale inovației tehnologice. Pe de altă parte însă, ea tinde, de asemenea, să fragmenteze procesele de producție, piețele muncii
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
întîmplat în ziua în care căpitanul Porteret v-a trimis să căutați un punct de apă dulce, cînd te-ai rătăcit și nu ai mai găsit vasul Saint-Paul? Ce s-a întîmplat după aceea? Această nouă tortură îl făcu să tremure din tot trupul și am crezut că avea să-și piardă cunoștința. După aceea... erai singur pe plajă... vasul plecase și tu nu știai dacă avea să se mai întoarcă... După... după aceea... nu era Narcisse, reuși să rostească dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ni d'Adam, în care regăsim o tînără belgiancă pasionată de Japonia și un tînăr japonez pasionat de Occident ; o poveste de iubire pură și albă ca muntele Fuji, imposibilă ca topirea zăpezilor veșnice... Altfel, întreaga vibrație erotică face să tremure doar carnea cuvintelor și nu trece de bariera limbajului, ceea ce, să recunoaștem, aduce o boare proaspătă de inocență în marea de dizgrațioase pornografii pe care postmodernitatea s-a crezut datoare să le etaleze. Amélie Nothomb e nespus de pudică și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
verbale. În România, la fel ca în Franța, Cioran a trăit dureros con fruntarea între spiritul postmodern și "moartea lui Dumnezeu", de unde și meditațiile sale recurente asupra rolului divinității. Acolo, ca și aici, a practicat excesul și a făcut să tremure dogmele, din pura plăcere a jocului, dar mai ales din sfîșietoarea acceptare a unei fata lități: imposibilitatea de a crede altfel decît rupîndu-și gîtul. O constantă, una singură, de la început pînă la sfîrșit: Cioran a fost întotdeauna mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
totul vrea să fie altfel decât este. Dar nu ne vom lăsa. Ah, Triunghiul, Pătratul, Cubul și Piramidele - minunate și fioroase! Și cercul, și cercul, care-a devenit roată și scârțâie, Doamne, ca o roată! Și eu, bâjbâind, clătinându-mă, tremurând, auzindu-mă dintr-odată cum scot sunete necuviincioase, atât de ascuțite, o, atât de nelalocul lor. Cum, din nebăgare de seamă, încep să urlu de durere, în toiul cântecului. Cum descopăr Cum descopăr, mereu uitând, că țipătul și urletele noastre
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
început, cele pe care le memorase, după ce le-a alcătuit cu atâta trudă. Într-un moment de luciditate, își aminti că are tot discursul notat pe trei foi de caiet. Începu să scotocească în poșetă, dar, de emoție, mâinile îi tremurau și nu reuși decât cu mare greutate să dea de paginile pregătite. Funcționarul care trebuia să alcătuiască procesul verbal i-a atras atenția că afară mai este lume care așteaptă. Tovarășul Lascu, însă, n-o grăbi cu nimic. Magdalena Ursu
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
să vireze la dreapta. Luase curba încet și se făcuse nevăzut. De parcă ar fi intrat într-un tunel transparent. Rămaseră-n urmă vălătucii de fum și cîinii lătrînd. și urmele scrîșnite ale pneurilor. Martoră a fost doar o indiancă bătrînă. Tremurînd sub primele raze de soare, femeia își făcu cruce și-apoi căzu în genunchi. Tot restul vieții se rugă cu ardoare. Dar nici unul din cei dispăruți nu mai găsi vreodată drumul spre casă... În țara aceea de pe înaltul podiș, sfintele
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
duce departe de ce aș mai pleca? 8 După prînz ațipesc la soare scaunul de bambus îmi știe obiceiurile scîrțîind din cînd în cînd poate visez că sunt altul vîntul se strecoară printre petuniile violete căci atunci cînd mă trezesc ele tremură și eu casc 9 Cerul se vede de peste tot umbra mea nu-l amenință anii pe care i-am lăsat în urmă sunt mulți ori puțini zorii sunt ușori pe mîinile mele și peștii prinși în rîu miros a zile
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
Într-un sfert de lună. Cu fiecare copac mort frunza e mai singură, ca o fotografie dezlipită din albumul toamnei. Stăm amândoi În noaptea cu inima goală. Numai anticarul ne citește buzele. Florile se uită la foșnetul păsărilor și iarba tremură ca un șold de femeie. Pe sub bărbia cerului trece vântul. Toamna-și șterge pantofii pe obrazul băncii sub care atârnă emoția primei Îmbrățișări. Mi se Întâmplă să fiu calul din Troia, mergând prin tine, filă cu filă. Nu cumva ești
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
carpatin (simboluri, spre cunoașterea noastră În lume). Nu de alta, dar cică am fi popor potent, chiar și numai cu verdețuri sau murături, dacă alături lor stă fie și numai oala cu vin! Aiurea! Se vede de la o poștă cum tremurăm ca piftia la ieșirea din așternut, și cum confuzia stăruie În noi până spre seară, când suntem din nou la pământ. Apropo de asta: am să propun Parlamentului României reintroducerea articolului 402 [dacă nu mă Înșel, cel care interzicea consumul
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
termen a fost substituit, în română, cu unul de origine slavă, groază (provenit din groza), dar care are același sens ca și horror. Terror este un substantiv provenit din verbul terrere, care înseamnă a speria, a înfricoșa (la origine, a tremura). Horror este, de asemenea, un substantiv provenit din verbul horrere, care înseamnă a zbârli sau, mai idiomatic, a i se face cuiva părul măciucă (de frică)8. De vreme ce înțelesurile acestor cuvinte devin, astfel, suficient de transparente, o discuție lingvistică extinsă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]