7,871 matches
-
temple erau construite în așa fel încât razele Soarelui să lumineze un anumit zeu în timpul unor ceremonii, sau să marcheze o anumita stea care fie răsărea sau apunea la momentul începerii culesului recoltei. Acesta este cazul Mării Piramide, a cărei tunele indică spre constelația Orion, si care se presupune că era folosită în timpul ceremonialului de înălțare a faraonului și era strâns legată de ritualul mumificării. Egiptenii identificau stelele, planetele, Soarele și Luna cu mării lor zei. Astfel: Sirius-Sopdet a fost cea
Astronomia în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/317817_a_319146]
-
districtul Brig: sunt Mund, Naters, Termen, Ried-Brig și Simplon, iar cele din districtul Visp: Lalden, Visp și Visperterminen. Brig-Glis, este centrul regiunii elvețiene unde se vorbește germana. Importanța economică a ținutului a crescut considerabil după construirea în anul 1906 a tunelului Simplon. Acest eveniment a permis legarea regiunii de rețeaua de căi ferate din Europa, compania Société Suisse des Explosifs (SSE), oferind locuri de muncă locuitorilor regiunii. Din punct de cultural și istoric se poate aminti castelul Stockalper, Sala Grünwald și
Brig-Glis () [Corola-website/Science/318320_a_319649]
-
gările terminus ale acestei linii, Brașov și Ploiești Sud. Pe partea maghiară au fost finalizate până în 1878 tronsonul de la Brașov la Timișu de Sus și cel de la Timișu de Sus până la frontieră. Elementele centrale ale secțiunii au fost cele două tuneluri construite din cărămidă la nord de Trecătoarea Predeal: Tunelul Mare, cu o lungime de 937 m și Tunelul Mic, de 104 m. În România, construcția a fost afectată de scandalul acordării concesiunii către antreprenorul englez George B. Crawley. Acesta a
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
Pe partea maghiară au fost finalizate până în 1878 tronsonul de la Brașov la Timișu de Sus și cel de la Timișu de Sus până la frontieră. Elementele centrale ale secțiunii au fost cele două tuneluri construite din cărămidă la nord de Trecătoarea Predeal: Tunelul Mare, cu o lungime de 937 m și Tunelul Mic, de 104 m. În România, construcția a fost afectată de scandalul acordării concesiunii către antreprenorul englez George B. Crawley. Acesta a început imediat munca, dar în 1877 a trebuit să
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
de la Brașov la Timișu de Sus și cel de la Timișu de Sus până la frontieră. Elementele centrale ale secțiunii au fost cele două tuneluri construite din cărămidă la nord de Trecătoarea Predeal: Tunelul Mare, cu o lungime de 937 m și Tunelul Mic, de 104 m. În România, construcția a fost afectată de scandalul acordării concesiunii către antreprenorul englez George B. Crawley. Acesta a început imediat munca, dar în 1877 a trebuit să întrerupă lucrările din cauza restanțelor la plată a guvernului român
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
obținut "de jure" independența, a dus, însă, la întârzierea lucrărilor. O societate franceză condusă de inginerul Léon Guilloux a preluat construcția tronsonului românesc al căii ferate. Pe partea românească a traseului, companiile Léon Guilloux și Gergershon-Bandenson au construit alte trei tuneluri mai mici (la Posada Mare, la Posada Mică și la Bușteni). Aflate pe Valea Prahovei, cele trei tuneluri au fost abandonate cu prilejul lucrărilor ulterioare de renovare și extindere a căii ferate. Inaugurarea s-a făcut pe porțiuni în anul
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
a preluat construcția tronsonului românesc al căii ferate. Pe partea românească a traseului, companiile Léon Guilloux și Gergershon-Bandenson au construit alte trei tuneluri mai mici (la Posada Mare, la Posada Mică și la Bușteni). Aflate pe Valea Prahovei, cele trei tuneluri au fost abandonate cu prilejul lucrărilor ulterioare de renovare și extindere a căii ferate. Inaugurarea s-a făcut pe porțiuni în anul 1879. Astfel, la 10 iunie 1879, s-au pus în funcțiune tronsoanele Ploiești-Câmpina și Sinaia-Predeal-Brașov. Tronsonul Câmpina-Sinaia a
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
urmeze și altele; ca urmare a începerii celui de-al doilea război mondial, acest proiect nu a mai fost adoptat. În 1940 s-au efectuat lucrări de dublare a liniei de cale ferată, ocazie cu care s-a renunțat la tunelurile de la Posada Mare (139 m) și Posada Mică (56 m), și s-a efectuat și dublarea tunelurilor dintre Predeal și Brașov. În perioada 1962-1969 a avut loc electrificarea treptată a traseului între Brașov și București cu curent alternativ (25 kV
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
mai fost adoptat. În 1940 s-au efectuat lucrări de dublare a liniei de cale ferată, ocazie cu care s-a renunțat la tunelurile de la Posada Mare (139 m) și Posada Mică (56 m), și s-a efectuat și dublarea tunelurilor dintre Predeal și Brașov. În perioada 1962-1969 a avut loc electrificarea treptată a traseului între Brașov și București cu curent alternativ (25 kV, 50 Hz). Tronsonul dintre Predeal și Brașov a fost finalizat încă din 1963 (primul sistem de suspensie
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
licență LE 5100 (seriile 40, 41, 42 ) și în 1967 prototipuri derivate în Iugoslavia (Rade Koncar Zagreb), construite sub licența LE 3400 (seria 441 a fostelor Căi Ferate Iugoslave, respectiv seriile 43 și 44 ale CFR-ului). Astfel, în 1961, tunelul de la Bușteni a fost și el desființat, iar primele locomotive electrice au circulat între Brașov și Predeal în 1965. În 1966, electrificarea s-a extins spre sud până la Câmpina, iar din 1969, întreaga linie de la Brașov la Ploiești și mai
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
Brașov, se simțea lipsa unei linii care să facă legătura între Cluj și sudul Transilvaniei. Acest traseu a fost proiectat de la Cluj la Lunca Mureșului (în ). Linia ferată traversa bazinele hidrografice ale râurilor Someș și Mureș; trebuiau construite mai multe tuneluri, așa că activitatea a trenat până în 1873. Calea ferată a putut fi inaugurată la 14 august 1873. Începând din 1876 compania a fost naționalizată, iar calea ferată Cluj-Războieni a fost preluată de către compania feroviară maghiară de stat MÁV. La sfârșitul primului
Calea ferată Cluj–Războieni () [Corola-website/Science/319730_a_321059]
-
Cucerdea Secuiască a fost redenumită în Războieni, iar satul din apropiere, "Feldioara", în Războieni-Cetate. În urma Dictatului de la Viena (1940), teritoriul Transilvaniei a fost împărțit între România și Ungaria, ca și calea ferată descrisă aici: granița se afla în dreptul actualei halte "Tunel". În 1944 calea ferată a redevenit românească. Întreaga cale ferată este electrificată și cu linie dublă. Aceasta este o parte importantă a căilor ferate din România, precum și a magistralelor feroviare internaționale. Pe aici trec zilnic mai multe trenuri inter city
Calea ferată Cluj–Războieni () [Corola-website/Science/319730_a_321059]
-
și Săliște. Un tronson foarte pitoresc al acestei linii se află între halta Tilișca și stația Apoldu de Sus. Pe această porțiune calea ferată se strecoară printr-o pădure deasă de foioase, trecând pe cinci viaducte spectaculoase și printr-un tunel în curbă, proiecte de măiestrie ale Școlii de Inginerie din Viena. Pe acest segment există și numeroase curbe cu rază mică (250 de m). La ora actuală, se lucrează la dublarea segmentului Miercurea Sibiului - Cunța.
Calea ferată Sibiu–Vințu de Jos () [Corola-website/Science/319769_a_321098]
-
de Gheorghe merge înainte spre Suceava, în timp ce garnitura condusă de Panait rămâne intenționat în urmă. Oprit pe traseu pentru a lua apă, în trenul condus de Gheorghe urcă Lang și câțiva angajați de la întreprinderea germană Derubau. Locomotiva oprește într-un tunel, iar Munteanu și Bobruk împușcă pe trei din cei patru atacatori germani, dar Lang reușește să fugă după ce-l înjunghie pe mecanic. Rămași fără mecanic, Munteanu și Bobruk așteaptă sosirea celorlalți nemți care veniseră cu două mașini pentru a lua
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
397 și 50.497 - toate aparținând depoului Sibiu. Vagoanele tractate de aceste locomotive au fost filmate circulând pe linia Vințu de Jos - Sibiu, între Săliște și Orlat, precum și pe linia Sibiu-Avrig, între Sibiu și Podu Olt, secvența opririi trenului în tunel a fost filmată în tunelul Teliu de pe linia Brașov - Întorsura Buzăului, în timp ce scena trierii vagoanelor a fost înregistrată în triajul Sibiu. Cadrele în care trenurile au staționat pentru a prelua apă sau prin care treceau cu viteză au fost filmate
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
aparținând depoului Sibiu. Vagoanele tractate de aceste locomotive au fost filmate circulând pe linia Vințu de Jos - Sibiu, între Săliște și Orlat, precum și pe linia Sibiu-Avrig, între Sibiu și Podu Olt, secvența opririi trenului în tunel a fost filmată în tunelul Teliu de pe linia Brașov - Întorsura Buzăului, în timp ce scena trierii vagoanelor a fost înregistrată în triajul Sibiu. Cadrele în care trenurile au staționat pentru a prelua apă sau prin care treceau cu viteză au fost filmate în stațiile CFR Miercurea Sibiului
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
mai numeroși. În sălbăticie, scorpionul imperial se hrănesc, în primul rând, cu termite. El este cunoscut consumând șoareci mici și șopârle. Scorpionul imperial sapă galerii subterane cu ajutorul primelor două perechi de picioare. O vizuină poate fi mai mult decât un tunel sub o piatra, ea poate avea o adâncime de metri. În sălbăticie, acești scorpioni pătrund în mușuroaiele termitelor și zidesc casele lor acolo. , la fel ca majoritatea scorpionilor, este retras și izolat. Majoritate timpul este ascuns în vizuina sa sau
Scorpion imperial () [Corola-website/Science/319349_a_320678]
-
a scăpa, conducând cu viteză mare, de paparazzi pe străzile din Paris. Casa Halton din Wendover, Buckinghamshire a servit ca decor pentru scenele care au loc în Hotelul Ritz din Paris. Alte locații din film locations includ Hertfordshire, Paris (inclusiv tunelul Pont de l'Alma în care a avut loc mașina) și Cannes.
Diana: Conspirația Trandafirului () [Corola-website/Science/315856_a_317185]
-
este o specie de cârtiță pe cale de dispariție, cu o răspândire redusă, ea trăind doar în zone restrânse din Australia. Atinge o lungime de 11-18 cm , la care se adaugă coada, ce măsoară între 2 și 2,5 cm. sapă tuneluri la o adâncime de până la 2,5 m în deșerturi nisipoase, pășuni cu solul afânat și regiuni cu tufișuri. Aceasta „înoată” prin nisipul ușor, care se prăbușește în urmă, nelăsând niciun tunel permanent. Nisipul și solul sunt sondate cu pernița
Cârtița cu pungă () [Corola-website/Science/316612_a_317941]
-
măsoară între 2 și 2,5 cm. sapă tuneluri la o adâncime de până la 2,5 m în deșerturi nisipoase, pășuni cu solul afânat și regiuni cu tufișuri. Aceasta „înoată” prin nisipul ușor, care se prăbușește în urmă, nelăsând niciun tunel permanent. Nisipul și solul sunt sondate cu pernița cornoasă a nasului, excavate lateral cu membrele anterioare și împinse în sus și înapoi cu cele 3 gheare mari de la fiecare membru posterior. Hrana este alcătuită din ciuperci și tuberculi, precum și din
Cârtița cu pungă () [Corola-website/Science/316612_a_317941]
-
posterior. Hrana este alcătuită din ciuperci și tuberculi, precum și din pradă animală, care este mâncată ori de câte ori este întâlnită. Ea se hrănește cu viermi, larve, miriapode și chiar cu mici șopârle. Folosindu-se de miros și de pipăit, cârtița urmărește micile tuneluri făcute de eventuala pradă, pentru a-și prinde victimele. Poate căuta hrană la suprafață dupa ploaie. Blana mătăsoasă, de la alb-gălbui la cafeniu deschis, este lucioasă de la frecarea din timpul săpatului, și poate fi pătată cu un roșu închis de mineralele
Cârtița cu pungă () [Corola-website/Science/316612_a_317941]
-
modernizată pentru a permite viteze de până la 160 km/h, distanța scurtă dintre aceste orașe precum și zona dens urbanizată a împiedicat construcția unei linii noi ce ar fi permis viteze superioare. La Antwerpen, linia traversează orașul în subteran printr-un tunel cu o lungime de 1,5 km, deservind gara modernizată Antwerpen-Centraal. În dreptul gării Anvers-Dam linia revine la suprafață, traversează Canalul Albert și se intersectează cu linia clasică Antwerpen-Roosendaal. La separarea de aceasta începe secțiunea de mare viteză alimentată la 2
LMV 4 () [Corola-website/Science/315144_a_316473]
-
folosesc linia clasică între Amsterdam și Schiphol. La sud de Schiphol începe linia dedicată, ce urmează traseul liniei clasice și a autostrăzii A4 până în apropiere de Nieuw-Vennep după care continuă spre est. La nord de Leiderdorp linia intră într-un tunel de 6,7 km ce traversează regiunea naturală protejată "Inima Verde a Olandei" (). Tunelul se termină la nord de Zoetermeer după care linia trece la est de această localitate utilizând un viaduct, după care traversează nord-vestul aglomerației orașului Rotterdam printr-
HSL Zuid () [Corola-website/Science/315158_a_316487]
-
ce urmează traseul liniei clasice și a autostrăzii A4 până în apropiere de Nieuw-Vennep după care continuă spre est. La nord de Leiderdorp linia intră într-un tunel de 6,7 km ce traversează regiunea naturală protejată "Inima Verde a Olandei" (). Tunelul se termină la nord de Zoetermeer după care linia trece la est de această localitate utilizând un viaduct, după care traversează nord-vestul aglomerației orașului Rotterdam printr-un tunel. Înainte de gara din Rotterdam linia se alătură liniilor clasice și deservește gara
HSL Zuid () [Corola-website/Science/315158_a_316487]
-
6,7 km ce traversează regiunea naturală protejată "Inima Verde a Olandei" (). Tunelul se termină la nord de Zoetermeer după care linia trece la est de această localitate utilizând un viaduct, după care traversează nord-vestul aglomerației orașului Rotterdam printr-un tunel. Înainte de gara din Rotterdam linia se alătură liniilor clasice și deservește gara centrală din Rotterdam. La ieșirea din gară, linia continuă printr-o serie de tunele împreună cu liniile clasice până în apropierea gării Rotterdam-Lombardijen unde linia reintră în zona dedicată. Linia
HSL Zuid () [Corola-website/Science/315158_a_316487]