8,223 matches
-
de cărămizi galbene pentru a prinde din urmă celelalte personaje, în timp ce dansau cu toții spre asfințit. Nici regizorul Victor Fleming, nici sunetistul Herbert Stothart, nici scenaristul Edgar Allan Wolf, nici redactorul de film Blanche Sewell, nici actorul Charles Grapewin (în rolul unchiului Henry) nu au trăit încât să vadă cum filmul ajunge o stea de cinema și o tradiție în televiziune. Coincidență stranie: Fleming, Stothart, Sewell și Morgan au murit în același an,(1949), totodată anul primei lansări a filmului. Creatorul costumelor
Vrăjitorul din Oz (film din 1939) () [Corola-website/Science/315912_a_317241]
-
decedatei Marie-Thérèse-Raphaëlle, i-a oferit Delfinului o altă prințesă bourbon, Infanta Maria Antonietta. Însă Ludovic al XV-lea și atotputernica metresă Madame de Pompadour voiau să deschidă canalele diplomatice. Căsătoria dintre Maria Josepha și Delfinul Franței a fost sugerată de unchiul Mariei Josepha, Maurice de Saxa, un fiu nelegitim al bunicului Mariei Josepha, Augustus al II-lea. Ludovic al XV-lea și metresa sa erau convinși că mariajul ar fi avantajos pentru relațiile externe franceze. Franța și Saxonia s-au situat
Marie-Josèphe de Saxonia () [Corola-website/Science/315930_a_317259]
-
cel de duce de Sparta. Constantin a plecat doi ani în Germania unde și-a completat studiile. La Berlin, la curtea Hohenzollernilor, Constantin o reîntâlnește pe prințesa Sofia a Prusiei pe care o cunoscuse cu câțiva ani în urmă la unchiul său, Prințul de Wales. Cei doi tineri s-au îndrăgostit și s-au logodit la 3 septembrie 1888. La 27 octombrie 1889, Constantin și Sofia s-au căsătorit la Atena și au avut două ceremonii religioase, una publică ortodoxă și
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
cu un moștenitor al tronului Prusiei. Astfel că, în 1824, regele a apelat la Alexandru I al Rusiei (care nu avea copii) s-o adopte pe Elisa, însă Alexandru a refuzat. Al doilea plan, ca Elisa să fie adoptată de unchiul ei, Prințul August al Prusiei (fratele lui Frederic cel Mare), de asemenea a eșuat. Prin urmare, în iunie 1826, tatăl lui Wilhelm s-a simțit obligat să-i ceară fiului său să renunțe la potențiala căsătorie cu Elisa. În cele
Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/315932_a_317261]
-
efect asupra atitudinilor față de afroamericani și față de sclavie în SUA, intensificând și conflictele sociale care au condus la declanșarea războiului civil american. Stowe, o predicatoare de la Hartford Female Academy, născută în Connecticut și activistă aboliționistă, a concentrat romanul pe personajul Unchiul Tom, un sclav negru în jurul căruia se dezvoltă poveștile celorlalte personaje — sclavi și stăpâni de sclavi. Romanul sentimental descrie realitatea sclaviei, enunțând punctul de vedere că iubirea creștinească poate depăși ceva atât de distructiv ca înrobirea oamenilor. "" a fost cel
Coliba unchiului Tom () [Corola-website/Science/315986_a_317315]
-
piesele de teatru pe care le-a inspirat, a ajutat la crearea mai multor stereotipuri despre negri, dintre care multe mai dăinuie și astăzi. Printre acestea se numără cel al mamei negre iubitoare („mammy”); stereotipul „pickaninny” pentru copiii negri; și unchiul Tom, servitorul conștiincios, stoic, credincios stăpânilor săi albi. Spre sfârșitul secolului al XX-lea, asocierile negative cu "Coliba unchiului Tom" au umbrit într-o oarecare măsură impactul istoric al cărții ca „unealtă vitală anti-sclavie”. După ce a fost acuzată de adversarii
Coliba unchiului Tom () [Corola-website/Science/315986_a_317315]
-
multe mai dăinuie și astăzi. Printre acestea se numără cel al mamei negre iubitoare („mammy”); stereotipul „pickaninny” pentru copiii negri; și unchiul Tom, servitorul conștiincios, stoic, credincios stăpânilor săi albi. Spre sfârșitul secolului al XX-lea, asocierile negative cu "Coliba unchiului Tom" au umbrit într-o oarecare măsură impactul istoric al cărții ca „unealtă vitală anti-sclavie”. După ce a fost acuzată de adversarii ei că deformează realitatea în acest roman, Harriet Beecher Stowe publică în 1853 "Cheia Colibei unchiului Tom" ("A Key
Coliba unchiului Tom () [Corola-website/Science/315986_a_317315]
-
negative cu "Coliba unchiului Tom" au umbrit într-o oarecare măsură impactul istoric al cărții ca „unealtă vitală anti-sclavie”. După ce a fost acuzată de adversarii ei că deformează realitatea în acest roman, Harriet Beecher Stowe publică în 1853 "Cheia Colibei unchiului Tom" ("A Key to Uncle Tom's Cabin"), volum documentar folosit de ea la scrierea romanului. La un an după apariția romanului, în 1853 apare prima versiune românească a romanului, tradus de Theodor Codrescu. În 1913 C. D. Moldoveanu publică
Coliba unchiului Tom () [Corola-website/Science/315986_a_317315]
-
locuit în cele mai luxoase palate din imperiu: Pavlovsk, Strelna și Palatul de Marmură. Constantin a primit Palatul de Marmură din St. Petersburg ca dar de nuntă de la părinții săi. La un an de la nuntă Constantin a moștenit Pavlovsk de la unchiul său Marele Duce Mihail Pavlovici și, la moartea mamei sale, palatul Oreanda în Crimeea. Constantin a fost un tată iubitor. În 1867, fiica lui cea mare, Olga, s-a căsătorit cu Regele George I al Greciei. Avea numai 16 ani
Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei () [Corola-website/Science/315989_a_317318]
-
în care a fost asasinat. Pentru Constantin și anturajul său de reformatori, toate speranțele s-au spulberat în momentul suirii pe tron a noului împărat. Alexandru al III-lea a distrus documentul și, cum nu l-a agreat niciodată pe unchiul său, pe care-l considera un „centru de putere liberal”, i-a cerut demisia. Constantin a refuzat. După șaisprezece ani în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri, Constantin fost deposedat de birou și a fost înlocuit cu fratele său, care era
Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei () [Corola-website/Science/315989_a_317318]
-
a moștenit vocea clară și puternică. În 1886, Constantin a fost neplăcut surprins când Alexandru al III-lea a restrâns titlul de Mare Duce numai pentru copiii și nepoții suveranului, dar nu a avut ce face. Țarul și-a chemat unchiul la curte o singură dată, cu ocazia nunții nepoatei lui Constantin (fiica Olgăi), Alexandra a Greciei, cu fratele Țarului și nepotul lui Constantin, Marele Duce Paul Alexandrovici. La începutul lui august 1889, Constantin a suferit un accident vascular cerebral sever
Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei () [Corola-website/Science/315989_a_317318]
-
a prezentat în special idealurile sale politice privind guvernarea bazată pe toleranță și rațiune. , cunoscut și sub forma scrisă abreviată "P.C. Hooft", s-a născut în Amsterdam, fiind fiul primarului orașului acelor ani, Cornelis Hooft. El a fost, de asemenea, unchiul lui Cornelis și al lui Andries de Graeff. A fost fondatorul cenaclului literar Muiderkring, care a funcționat în casa sa, "Muiderslot", castelul din Muiden, unde a locuit, fiind șeriful localității. Din cenaclu au făcut parte și scriitorii G.A. Bredero
Pieter Corneliszoon Hooft () [Corola-website/Science/319010_a_320339]
-
doilea din cei șapte copii, în casa Buonaparte din orașul Ajaccio, Corsica, pe 15 august 1769, un an mai târziu după ce insula fusese transferată Franței de către Republica Genova. El s-a numit inițial "Napoleone di Buonaparte", prenumele provenind de la un unchi care fusese omorât în timp ce lupta împotriva francezilor, însă mai târziu a adoptat numele de "Napoléon Bonaparte", cu o rezonanță mai accentuată în limba franceză. Familia corsicană Buonaparte își avea originile în mica nobilime italiană care emigrase în Corsica în secolul
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
că și-a susținut doctoratul la Paris cu Emile Faguet, a ocupat doar o catedră de profesor de latină la liceul "Matei Basarab" din București, fost profesor al Colegiului Național "Mihai Viteazul" din București. Este tatăl criticului Monica Lovinescu și unchiul prozatorului Anton Holban, al dramaturgului Horia Lovinescu și al criticului literar și specialistului în ocultism Vasile Lovinescu. Urmează gimnaziul la Fălticeni, apoi cursurile Liceului internat din Iași (1896-1899). Este licențiat al Facultății de limbi clasice a Universității din București, cu
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
de Alessandro Antonelli și adăugată la corpul bisericii în a doua jumătate a secolului XIX; este considerată de mulți ca fiind cupola construită din cărămizi cea mai înaltă din lume. În afară de cupola prezintă un interes particular clopotnița lui Benedetto Alfieri (unchiul mult mai celebrului Vittorio Alfieri) și mai ales, în interiorul bisericii, foarte frumosul triptic de Gaudenzio Ferrari.
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
teritoriul acestuia este divizat între fii săi, astfel Lothar II primește partea de nord, , Carol primește partea de mijloc, Regatul Provence și Ludovic primește Italia. Teritoriul Lotharingiei corespunde actualmente teritoriilor: La moartea lui Lothar II teritoriul său este împărțit între unchii săi Ludovic Germanul și Carol cel Pleșuv prin Tratatul de la Meerssen. Astfel Ludovic primește partea orientală a Lotharingiei ce conținea Frizia, Aachenul, Stavelot, Metz, si Basel iar Carol primește partea orientală ce conținea localitățile Liège, Visé și Maastricht. La moartea
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
al Academiei Române. s-a născut la 8 ianuarie 1873 în localitatea Bădăcin, comuna Pericei, pe atunci în comitatul Sălaj (în județul Sălaj de astăzi), fiu al lui Ioan și Clara Maniu. Tatăl său, Ioan Maniu (1833-1895), a crescut în casa unchiului, Simion Bărnuțiu, urmând studiile juridice la Pesta și Viena. În 1865 Ioan Maniu s-a căsătorit cu Clara Maniu, născută Coroianu (fiica vicarului greco-catolic al Silvaniei, Demetriu Coroianu), cu care a avut 9 copii: Scipio (decedat în anii studenției), Cassiu
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
pus pe Heracle să săvârșească 12 mari isprăvi. După moartea eroului, Eurystheus i-a prigonit pe heraclizi (urmașii lui Heracle), care au cerut sprijinul Atenei. Eurystheus și fii săi au murit în asediul cetății ateniene. După moartea lui Eurystheus, Atreu, unchiul său, a preluat puterea. Dar fratele acestuia din urmă, Tieste, gelos pe puterea fratelui său, îl ucise și îi luă tronul. Fii lui Atreu, Agamemnon și Menelau, se duseră în exil la regele Tyndareos al Spartei, care își căsăori fiicele
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
cursul primar (1848/1849 și 1849/1850) la școala protodiaconului Iosif Barac unde urmează primele două clase elementare. Între 1850-1851 - absolvind școala primară, Titu Maiorescu a fost înscris la gimnaziul românesc din Șcheii Brașovului, gimnaziu înființat în 1850 prin strădania unchiului său, Ioan Popazu, pe atunci paroh al Bisericii Sf. Nicolae din Șchei, apoi protopop al orașului. A absolvit clasa întâi de gimnaziu la gimnaziul românesc din Șchei. În casa protopopului Popazu îl vede pe Anton Pann, care îi va lăsa
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
să vin pe lume într-o familie de oameni de artă: tatăl meu, muzician amator, baritone în corul bisericii, iar mama soprană în același cor. Părinții mei erau oameni de cultură; fratele tatei - bariton la opera din Brașov. Ceilalți doi unchi ai mei pictori, elevi ai marelui Grigorescu: unul portretist, celălalt peisagist. Vărul meu mai mic, pianist la Opera din Timișoara. Eu? Artist, având câte puțin de la toți. Nu mă consider un intelectual, ci pur și simplu un om de cultură
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
Olga Constanța Esthera Breban, născută Böhmler, provenea dintr-o familie de comercianți germani, emigrați din Alsacia. Bunicul său, , a fost protopop unit în comuna Cicârlău, de lângă Baia Mare, unde a zidit o impozantă biserică și a fondat școala confesională română unită. Unchiul și nașul său, canonicul Alexandru Breban, a fost senator al Partidului Național Țărănesc. În 1941 familia sa s-a refugiat la Lugoj, după ce tatăl scriitorului a fost arestat în toamna anului 1940 de către autoritățile maghiare. Vasile Breban a funcționat la
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
deveni actor. Urmează apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, în perioada 1929-1932. Devine actor al Teatrului Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe unele scene de provincie. La Național joacă în roluri de excepție, Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Năpasta etc. Aparent anacronic, el își juca mai cu seamă glasul. Era făcut parcă pentru tragediile antice, decât pentru teatrul contemporan. Avea pe masca actoricească imprimată acea damnațiune caracteristică artiștilor luciferici, blestemați, înrăiți întru geniu cu spirite
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
din București. Iosif Vulcan a fost un publicist și scriitor român, animator cultural, membru al Academiei Române, fondatorul revistei culturale "Familia". El este considerat a fi "nașul literar" al poetului național Mihai Eminescu. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan, întemeietorul școlii românești de la Beiuș, care azi îi poartă numele. Muzeul Memorial dedicat cărturarului bihorean este înființat în anul 1965, cu prilejul organizării festivităților de aniversare a unui secol de la apariția revistei "Familia" în Oradea
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
făcut gimnaziul și liceul (după 1881) la Colegiul Laurian din Botoșani, unde a obținut rezultate excelente, și, din anul 1883, a început să ofere meditații colegilor pentru a crește veniturile familiei. La vârsta de treisprezece ani, în timpul unei vizite la unchiul matern Emanuel „Manole” Arghiropol, și-a făcut debutul în presă în ziarul celui din urmă, "Romanul", unde publica anecdote și editoriale despre politica în Europa. Anul 1886 a fost descris de Iorga ca fiind "„catastrofa vieții mele de școlar în
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
spus că îi displace în special tabloidul britanic "Daily Mail" care a afirmat că nu ar fi existat un paparazzi care să o urmărească pe Rowling și interviurile care s-au realizat cu fostul ei soț. Un jurnalist a spus: „Unchiul Vernon al lui Harry Potter reprezintă o parte grotească a tendințelor violente și posesor al unui remarcabil creier mic. Nu este greu să ghicești cărui ziar i-a dat Rowling să citească”. Câțiva au speculat că relațiile complicate cu presa
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]