9,098 matches
-
să publice, făcând, fiecare după firea sa și puterea sa de anduranță, concesii, mai ales tinerii, debutanții, pentru care era imperioasă ieșirea în arena publică - moment al confruntării cu publicul și cu critica. Un tânăr de mare talent, „locuit” de vocația sa ca de o obsesie majoră, irepresibilă, nu poate aștepta căderea tiranului sau o revoluție, timpul său e scurt și el e sigur de dreptul său de a se exprima! E, de altfel, nu numai dreptul său, dar și al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
național ciclul său de apariție și evoluție, acest „ciclu” ca și nașterea sa sunt unele dintre misterele ultime ale societății umane de orice tip. Se uită apoi că granițele erau ermetic închise, vreo două decenii, și o tânără și puternică vocație nu avea de ales. Și eu am ales, după cum o spuneam, ba, ca o formă de provocare subtilă pe care mulți au înțeles-o, chiar și cei din aparatul de stat, am ales „clișeul” romanului realist-socialist denaturându-i perfect conținutul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noi, cei câțiva, Nichita, Cezar, Grigore, Matei, cărora li s-a adăugat, „tânăra promisiune poetică” ce era în anii aceia Adrian Păunescu, am simțit că acesta era unicul „steag” sub faldurile invizibile ale căruia merita să ne înjugăm entuziasmul și vocația noastră, încă în curs de formare și legitimare. Eram, de altfel, și atacați în unele reviste și periodice politice ca „estetizanți” și, mi se pare, chiar și azi mai apare câte un tinerel, „inteligent” și... care ne ridiculizează poziția noastră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale eternului contingent prin avântarea, din nou, într-o „mare poveste”, dans un grand récit!Ă Nu, nu cred că unii tineri talentați, bolnavi de un entuziasm ce-i transgresează, apți de sacrificiu total (sacrificiu care include renunțarea la propria vocație, „sacrificiu” de care eu n-aș fi fost niciodată capabil, o recunosc!Ă, se pot înșela! Chiar dacă credința lor politică s-a năruit sau a fost aplicată de inși nevrednici, de oportuniști sanghinari, credința lor - mai bine zis, „nevoia lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și pe „conducător”! În acest sens, deși până azi „estetismul” grupului nostru de cinci e ridiculizat uneori, el a fost o „justă linie”, ne-a ajutat să ne diferențiem de bolile și presiunile vremii, ne-a ajutat să rămânem „în interiorul vocației”. 5 Matei Călinescu, „teoreticianul” grupului, remarcabilul critic și teoretician literar care, plecând în ’73 cu o bursă în SUA, după câteva luni și ca urmare a unei „fricțiuni” cu forurile universitare din țară, de fapt cu „externele”, s-a hotărât
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a acelor ani și destine, de a sugera o atmosferă, un climat, „aerul” unor reflexe sociale și psihologice, legile nescrise ale acelui „continent scufundat”, în subsolul căruia - dar uneori și la suprafață! - s-au dus lupte aprige, s-au distrus vocații și prietenii fundamentale, dar s-au și născut personalități și opere autentice care au fost semnalul, cum o spuneam mai sus, că regimul ideologic comunisto-bolșevic putea fi învins în chiar ambiția și esența sa: în ideologie, în creație. (Deoarece istoria
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
el debutând târziu pentru un poet, la 27 de ani, eu la 31! -, cu toți pozam mai mult sau mai puțin. Toți tinerii pozează, bineînțeles, sau aproape toți, iar noi o făceam din motive multiple: nesiguranță de sine, de propria vocație, dar și în dorința, la fel, generală la tineri, de a „da măsură” propriei valori și, în absența unor texte „esențiale, definitorii”, tânărul „exagerează”, bineînțeles, manifestând o exigență ridicol de aspră față de alții mai consacrați și un slab simț critic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acea dorință de „perfecțiune”, de „sublim” ce-l animă pe orice artist real și din care romanticii mai ales au forjat unul dintre motivele lor mari, expresive. Deoarece în făptura „de carne și ideatică” a lui Grigore era înscrisă „marea vocație” și asta o spun și acum, la o jumătate de secol de la „începuturile” noastre literare, când apele s-au liniștit și prin pânzele „ei”, ale acelei „ape existențiale”, se poate întrevedea „fundul lacului”. Dar el a urmat destinul blestemat, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau de noile și uneori la fel de arbitrarele criterii! Politicul, noua scenă politică de după ’89 să fi fost atât de „absorbantă”, de „chemătoare și promițătoare”, încât să te facă să uiți vechile legăminte și lupte și, uneori, chiar criteriile esențiale ale vocației în care te-ai îngropat de tânăr? Deoarece, ce poate fi mai important decât „valoarea”, ceea ce numim astfel cu un cuvânt nou, în istorie - Nietzsche a fost printre primii care l-a folosit, homo estimandus -, ce poate fi mai necesar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mi-au stat aproape în acei ani dificili, crezând în steaua mea: Al.I. Ștefănescu și Nina Cassian. Al.I. Ștefănescu sau Ali era cu un sfert de secol mai în vârstă decât mine, filolog; spre nefericirea lui și a vocației sale de romancier, în primii ani ai durului stalinism cultural ocupase un post important - și distrugător pentru valorile clasice și moderne ale literaturii române -, la Cenzură. Apoi redactor șef-adjunct la unica și uriașa editură de stat E.S.P.L.A., Editura de stat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au vrut să creeze același climat de „departajare” și în România, de astă dată, pe solul fizic și cultural pe care aveau privilegiul de a călca pentru prima oară și... de a publica, în sfârșit, cărți, activitate ce desemnează o vocație, la urma-urmei, și în care nu excelaseră pe malul Senei... Să nu se creadă că judecățile mele sunt pornite din resentiment, din ură „colegială”, din emanația unor răni necicatrizate suficient, din invidie; la Paris am publicat câteva romane la o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trebuiau să treacă doi ani de lupte, descurajări, sărăcie, singurătate dusă până la marginile ridicolului, până la apariția cărții! -, ca și cei doi recenzenți ai ei, Pop Simion și Marin Preda, au fost primii, din afara grupului meu literar, care au crezut în vocația și în arta mea. (Cu Preda am dus prima bătălie - ea urma să se reitereze aproape în aceleași forme în fața manuscrisului Buneivestiri! - pentru a păstra integritatea romanului; el îmi pretindea să tai pur și simplu toate capitolele în care apărea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adâncă, nu se transformă în fanatism și apoi în complicitate, mai mult sau mai puțin vinovată, dacă nu criminală, când „sistemul”, „aparatul”, „puterea”, în numele ideilor ce-ți sunt scumpe și cărora, în nu puține cazuri, le-ai sacrificat și propria vocație sau prieteniile cele mai strânse, „puterea” se afundă, cu o jubilație a brutalității și crimei nemaiîntâlnită în istorie, în samavolnicii, minciuni grosolane, calomnii, torturi psihice și fizice, furturi și crime, perpetuate în masă?! Până unde poți și trebuie să urmezi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
opinia critică și de opinia largă și, mai ales, din partea unor inși ce credeau în alte valori sociale și filozofice. Era firesc ca amicii mei, din grupul meu literar, să „creadă” în mine, așa cum și eu „credeam” în talentul și vocația lor - trei poeți și un critic! -, deși nici un semn „exterior”, social, major, nu ne conforta în opiniile noastre. Am mai spus-o, tinerii veleitari, debutanții - cei până la prima sau a doua carte! - se sprijină peste tot între ei la modul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
primele volume, fapt pe care unii veleitari sau „radicali” de azi (precum un Grigurcu!Ă îl decupează cu răutăcioasă satisfacție, iar alții importă falsa teorie a „esteticului”. Pentru aceștia supremația eticului lua asemenea valori încât ele urmau să înăbușe orice vocație publicitară într-un regim care nu numai că avea monopolul drastic al tipăriturilor, dar, încă în anii ’60, era capabil să transforme iute orice idee potrivnică dogmatismului stalinist într-o adversitate pe față, politică. Dovadă, printre altele, detențiile unor Negoițescu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care, spre deosebire de unii dintre colegii noștri care au ajuns profesori la Medicină la Timișoara sau chiar în SUA, la New York (profesorul medic C. Bona, de curând coleg cu mine la Academia Românăă, mai puțin ambițios și poate pătruns de „inactuala” vocație de apostolat a unui medic sau profesor, a petrecut decenii ca medic generalist prin satele din jurul Lugojului, făcând ani și ani naveta, din gara Lugoj, la primele ore, încă întunecate ale dimineții, apoi luat de o șaretă sau încălecând un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
matematica sau cu biologia, matematica cu muzica sau cu lingvistica... De ce nu și fizica cu filozofia?! Sau psihiatria cu fizica, cum au încercat-o un Pauli și C.G. Jung?!... Și-apoi, mai e o problemă: cum să împaci „cariera” cu vocația? Sunt ele similare și... când se „confundă” cu ele? Și, ce legătură strânsă, organică există între aceste două noțiuni, esențiale psihologiei noastre, și „muncă”? Munca, un concept, printre altele, compromis chiar de comuniștii ce se voiau expresia clasei muncitoare!... Dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
valoarea” morală a acesteia. Pentru Goethe - și pentru „emulul” său cel mai proeminent, Th. Mann - munca este egală cu pasiunea. Iar „pasiunea” nu are legătură cu ceea ce se înțelege de obicei prin acest cuvânt, ci e în strânsă legătură cu vocația, cu destinul. Iată deci legate aceste trei noțiuni - munca, vocația, destinul. Iar în cazul maximei goetheene citate mai sus, munca prinde o valoare supremă, de-o noblețe greu de depășit: munca „reală”, veritabilă, „singura”, nu este decât aceea care se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cel mai proeminent, Th. Mann - munca este egală cu pasiunea. Iar „pasiunea” nu are legătură cu ceea ce se înțelege de obicei prin acest cuvânt, ci e în strânsă legătură cu vocația, cu destinul. Iată deci legate aceste trei noțiuni - munca, vocația, destinul. Iar în cazul maximei goetheene citate mai sus, munca prinde o valoare supremă, de-o noblețe greu de depășit: munca „reală”, veritabilă, „singura”, nu este decât aceea care se confundă cu „pasiunea pentru ea”, cu ceea ce numim vocație. Munca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
munca, vocația, destinul. Iar în cazul maximei goetheene citate mai sus, munca prinde o valoare supremă, de-o noblețe greu de depășit: munca „reală”, veritabilă, „singura”, nu este decât aceea care se confundă cu „pasiunea pentru ea”, cu ceea ce numim vocație. Munca în afara pasiunii, a iubirii pentru îndeletnicirea pe care ți-ai ales-o ca esențială a vieții și formației, nu este muncă, ci o continuă formă a minciunii și abrutizării umane. (Și acest lucru îl atestă și verifică robotizarea continuă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că tinerelul care am fost era extrem, „revoltător” de ambițios, de „lipsit de simțul realității”: a vrut, „deodată”, o carieră care să împletească, să confunde chiar cariera cu munca, iar acestea „două” să-i justifice, poate chiar să-i „lumineze”!, vocația, iar ea - o, orgoliu nemăsurat al tinerilor, al unora! - să-i poată „sluji” drept destin. Având pentru destin o înaltă, nemăsurat de înaltă părere, o „credință” aproape, rânduindu-se astfel fără ezitare și fără a simți în nici un fel „ridicolul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
secolului al cărui aer l-au respirat, uneori nu mai au puterea de a protesta direct, neechivoc, contra acelora care abuzează de putere sau de a-și oferi trupul și gândurile lor unor taifunuri sociale, pentru care alții au o vocație mai potrivită!... Sigur, unii, cum o spuneam, mai ales ne-creatorii, cei care nu au trăit experiența fantastică și epuizantă a expresiei creatoare, originale, ne recomandă, cu o exigență ce se învecinează cu tirania morală, erijându-se în procurori civici
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai mult sau mai puțin involuntar; ci complice cu colectivitatea în care a trăit, complice cu istoria, cea reală, cea care se creează astfel și prin propria, cinstita sa mărturie. Rolul nostru, al scriitorilor, al artiștilor, cei care ne servim vocația cu abnegație și credință, este și acesta: de a mărturisi în sensul creării istoriei timpului pe care l-am trăit, deoarece masa mare de indivizi care ne înconjoară nu „dispun” de acest „instrument” care face gloria, dar și servitutea noastră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
falsă complicitate” cu istoria deoarece sunt semnate de doi scriitori veritabili; dar alți scriitori sau istorici literari ar putea da și altele, cu zecile și mult mai grave. Însă, încă o dată, reproșul meu se îndreaptă numai către scriitorii de reală vocație și în cazuri în care ei ar fi putut foarte bine ocoli aceste „minciuni epice”. În romanele publicate sub Ceaușescu, aflându-mă într-un regim de restricție și de urmărire mult mai strict decât cei doi citați mai sus, deoarece
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
piardă acel respect profund, acea emoție particulară în fața actului creației - când el este autentic și rar! - și a persoanei creatorului. Și insist: „în fața persoanei creatorului”, care, atunci când el este înzestrat cu acel har rar, zeesc, și când el își asumă vocația, una dintre cele mai dificile, supraumane uneori, se apropie de un oficiant al sacrului, de unul dintre acei preoți ce stau în mijlocul mulțimii și spre care se îndreaptă ochii și cugetele mai ales în vremuri grele, barbare, de care poporul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]