7,560 matches
-
rămas bun, cu promisiunea ca mâine dimineață să ne revedem la Bariera Socolei. * Soarele abia a făcut ochi. Mi-am luat rucsacul și bastonul - fiindcă astăzi avem oarece cale de străbătut - și am pornit la drum. Merg cu ochii în zare, să-l dibui pe ieșean cocoțat pe spinarea pasarelei Buciumului, dar nu se vede nici umbră. Te pomenești că “a adormit pe cămeșa fimeii” cum se zice și am de așteptat nu șagă - gândesc eu când urechile îmi sunt lovite
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând cu ardoare printre visuri albe, o nouă dimineață învăluită în senin. Spre zări, departe de vălmășagul nebulos și întortocheat al amintirilor răzlețe, stă Dragostea. Acolo, unde cerul plânge de mila pământului!
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
El parcă a ținut, în taina intimității sale, să întărească ceea ce a afirmat mai de mult Lucian Blaga: „Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.” Vasile Filip La Crâșma din drum Sfoara colbăită a șleaului se prelingea spre zare ca un șarpe, strecurându-se pe sub marama străvezie a fumului adunat pe valea Coșcovei. Cumpăna fântânii de la Crâșma din drum, profilată pe zare, părea agățată de cerul împurpurat al chindiei. O boare de vânt iscată ca din senin purta funigeii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a născut la sat.” Vasile Filip La Crâșma din drum Sfoara colbăită a șleaului se prelingea spre zare ca un șarpe, strecurându-se pe sub marama străvezie a fumului adunat pe valea Coșcovei. Cumpăna fântânii de la Crâșma din drum, profilată pe zare, părea agățată de cerul împurpurat al chindiei. O boare de vânt iscată ca din senin purta funigeii - fire din părul zânei Toamnă - într-un dans feeric, adunând în mrejele lor pulberea de aur împrăștiată cu dărnicie de soarele înfășurat într-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răsuflarea grea a boulenilor și cu vorbele mai mult murmurate ale cărăușilor, calea până la Crâșma din drum se scurta văzând cu ochii. La o vreme, Pâcu a întrebat, așa, într-o doară: Dumitre! Tu vezi ce văd eu colea în zare? Ce să văd, Pâcule? Ia uite-te așa, mai cu băgare de seamă. Nu vezi nimic? Pâcule! Eu cred că tu vezi cai verzi pe pereți. Ori nu ți s-o limpezit încă drojdia de aseară... Ce vezi tu și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai departe... Numai că gura ta turuie ca melița fimeii mele, când s-apucă toamna de melițat cânepa. A fi ea gura mea ca melița fimeii tale, da’ ochii sunt buni și văd departe. Ia uite-te tu colea în zare. Nu vezi un fuior de fum care sfredelește cerul? Moș Dumitru Carpen și-a tras pălăria mai pe frunte și, cu ochii burnițați, a prins să cerceteze zarea. Când s-a dumirit cum stau lucrurile, a grăit către Pâcu. Cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ochii sunt buni și văd departe. Ia uite-te tu colea în zare. Nu vezi un fuior de fum care sfredelește cerul? Moș Dumitru Carpen și-a tras pălăria mai pe frunte și, cu ochii burnițați, a prins să cerceteze zarea. Când s-a dumirit cum stau lucrurile, a grăit către Pâcu. Cam ai dreptate, Pâcule. Aista-i fumul hornului de la Crâșma din drum. Ii semn că Măriuța are de gând să facă plăcinte poale-n brâu... Parcă le simt miroazna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
după un șold de puicuță care încă n-o căzut cloșcă? Ei! Așa parcă mai vii de acasă, Dumitre. Moș Dumitru Carpen a zâmbit și, cu o mână obosită, și-a tras pălăria mai pe-o ureche, privind lung în zare pe sub zagara. Sirul de care, hodorogind și legănându-se sub greutate, șerpuia alene pe șleaul ce părea nesfârșit. Semăna cu o omidă...Moș Pâcu - cu un gest obișnuit - și-a scos luleaua și punga cu tutun, alături de care avea și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că băiatul lor se va mai întoarce, s-au trezit cu el în pragul casei...Acum, însă, nu mai era nenea Jănel cel plecat de acasă. Arăta ca un lunatic...Nu se uita la nimeni. Umbla numai cu ochii în zare. Privea undeva în depărtare, fără țintă. Parcă ar fi căutat sau ar fi așteptat pe cineva tot timpul. Nu vorbea mai cu nimeni. Dacă intra în bodega satului, lua un țoi de rachiu și se aciua la o masă lăturalnică
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
însă, după ce am închis oile în ocol, am intrat în cuhne, să primesc porția de mâncare, ca de obicei...Si mare mi-o fost mirarea când l-am văzut pe nenea Jănel stând pe prispa casei, cu privirea pirdută în zare. Când m-o văzut, sau mai degrabă când m-o simțit, s-o luminat la față și m-o întrebat: „Ce faci, mânzule?” Si atât. In clipa următoare eu nu mai existam pentru el. S-o scufundat din nou în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cum faci treaba. Ești încă tânăr. Unde ai învățat să pui fiecare lucru la locul lui? l-a întrebat moș Dumitru. La oaste, moș Dumitre. Am fost sărjănt comandant de grupă. Acolo am învățat - a răspuns Vasile Hliboceanu, privind spre zare, a aducere aminte parcă. Dacă îi așa, când vom ajunge în deal, să treci după carul meu, să fii aproape de mine, că ești om de nădejde - a grăit moș Dumitru. Ce va zice moș Pâcu? a întrebat Hliboceanu, cu un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pufăind din lulea... „Am să trec pe la Dumitru, să văd cam pe când chitește el să pornim din nou la treabă.” A luat-o în lungul uliței, pășind arar, ca un cocostârc. Se oprea din când în când, privind uitat spre zare. Trăgea apoi cu sete din lulea, aruncând vălătuci de fum alburiu. Părea că poartă un dialog neauzit cu un interlocutor nevăzut...De fapt el vorbea cu sine, pentru că era dorit de o cislă în lege, care de o bucată de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Atunci să vezi cum îi strălucesc ochii ca motanului lângă oala cu smântână - l-a pus în țeapă pe ovrei Vasile Hliboceanu. Sporovăind, nici nu și-au dat seama că au ajuns deja departe de târg. Sleaul se întindea spre zare șerpuind ca o curea cât se vedea cu ochii. Fața lui Mitruță Ogaș părea străluminată de un soare interior. Deși nu-și exterioriza bucuria adusă de hotărârea lui Aizic, oricine își putea da seama de noua lui stare. Privirea îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
curea cât se vedea cu ochii. Fața lui Mitruță Ogaș părea străluminată de un soare interior. Deși nu-și exterioriza bucuria adusă de hotărârea lui Aizic, oricine își putea da seama de noua lui stare. Privirea îi zbura mereu spre zarea largă, iar pe buze i se zbătea un zâmbet gata să se schimbe în vorbe... „Aha! Te-am băgat în cofă, Iordache! Acum să te mai văd dacă îți mai arde de...Să vezi și tu ce înseamnă să muncești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fi să te rogi de el și să nu facă, ori să nu știe să facă, că-i tot una. Coșcovea dormita sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
glasuri obosite... Valea Coșcovei i-a întâmpinat pe cărăuși - ca de fiecare dată - cu soarele în brațe. Razele piezișe ale chindiei le înțepau ochii ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau coloane albe ale unui templu ceresc...Ca dintr-o lume a poveștilor ajungeau până la ei mugetul vitelor întoarse de la pășune, zvon de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
este scutit de a trage concluzii pripite care l‐ar duce să acționeze greșit distrugând, cum a fost de atâtea ori cazul în istorie, decât să întemeieze. Efortul poetului merge mereu într‐acolo, întru a‐i deschide omului încă o zare de o nesfârșită frumusețe înspre care merită să se îndrepte în loc să bată pasul pe loc istovit și nepăsător. Lupta poetului este de a păstra pe om în stare de copilărie și naivitate, de deschidere și avânt, gata de eroism, iar
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
oamenii să poată merge mereu și mereu, pe jos, cu calul sau cu mașina, unii spre ceilalți. Munții sunt ca șira spinării pentru Țara lui Verde Împărat. Ei o susțin și îi dau putere. La poalele lor, spre cele patru zări, se întind tărâmurile fantastice pe care le îngrijesc cei patru fii ai lui Verde Împărat. Cel mai mare dintre ei e Inventatorul. De mic, el descoperă și născocește tot felul de minunății. În el trăiesc inventatorii din toate timpurile care
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
marginea drumului, adormind pe loc. Trebuia să afle încotro mergeau și cine-i conducea. Oprirea neașteptată-l intrigă. Încercând s- ajungă spre capul coloanei, printre soldații români, unii șezând, alții rămași pe șosea, la lumina unui chibrit scăpărat de cineva, zări strălucind galonul auriu al mânecii uniformei unui ofițer, sublocotenent activ. Nici el nu știa motivul opririi. I se alătură, ajungând împreună în capul coloanei, însă acolo, surpriză, nu era nici un ofițer. Oamenii mergeau în virtutea inerției, cum se și opriseră. Ghicindu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o pot socoti cea mai frumoasă zi din viața mea. Am aflat și am trăit atâtea Încât mi-am umplut sufletul de bucurii pentru un veac... Da’... omul vine, stă, dar mai și pleacă. Așa că am să plec spre cele zări, ducând În suflet bucurii cu nemiluita. Rămâneți cu bine, scumpilor. Iar tu să te faci grabnic sănătos, că te așteaptă atâtea treburi! Cu aceste cuvinte, l-a Îmbrățișat pe Nicu, care l-a rugat să mai treacă pe la el, ca să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de Marcela Peneș O carte când citești, Apare o floare. O carte când citești E sărbătoare. O carte când citești, Deschizi o fereastră, Te-mbogățești Cu zarea albastră.
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_517]
-
scot ochii dacă s-ar fi uitat după alta, altele. Intrase în cadru și Ilinca Tomoroveanu, c-un șnur legat cochet în jurul frunții. Sau o confund cu Ioana Bulcă? Reproșurile curgeau. "Nemernică și prăpăstioasă ce ești!" Marea sfîrîia ca șampania Zarea, se urca pe coapsele mele. Purtam fusta ei cu volane gofrate, lîna ei de mohair, mărgelele ei, panglicile ei de alge. În micul restaurant cîntau Brasseur și Joan Baez. Iordan mînca așa cum mînca el, cu poftă, rapane și raci; eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să fim mai buni, mai sensibili și mai elevați în comportamentul cu semeni noștri. Cel ce iubește se simte mai aproape de divinitatea ce a implantat acest sentiment, care-l face pe om să se ridice din tina pământeană la înălțimea zărilor senine și să dorească fericirea lumi întregi, pe care și-o face părtașă la propria fericire. Când din nefericire unul din cei doi parteneri de cuplu trece în lumea umbrelor și a amintirilor, cel care rămâne suferă, percepe această suferință
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dintâi Iubirea sfântă pentru mamă Ce-o punem seara căpătâi. Lumina ochilor mi-e țara Cum râd codanele de grâu Și cum coboară din legende Cerbii și ciutele la râu. Lumina ochilor mi-e țara Cetăți de scaun din trei zări Unite sub același sceptru Pe drumul marii înălțări. Lumina ochilor mi-e țara Morminte, vii, în orice sat. Care ne grăiesc cum ne lupatarăm Să fie neamul neatârnat Lumina ochilor mi-e țara Icoana noastră cea dintâi Iubirea sfântă pentru
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93452]
-
Elena Marin Alexe Răzlețe, razele iubirii îmi cad pe suflet ca o ploaie fierbinte de vară. Cu fruntea sprijinită în palme, răman pe gânduri, așteptând veștile care s-au împotmolit printre iluzii. Apoi cu degete tremurătoare, adun de prin zări însăilate crochiuri de zâmbete. Soarele îmi sărută bătăile inimii și fruntea mea se ridică spre Tine ca într-o rugă de mulțumire. Târziu în liniște împăturesc bucuria și o ascund printre speranțe în buzunarul de la piept.
Bucuria by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83312_a_84637]