72,558 matches
-
Cerealele cele mai importante care s-au cultivat și se cultivă și astăzi sunt: grâul, porumbul, ovăzul, orzul și secara. Acum se cultivă și rapița pentru În trecut se cultiva și meiul pentru mămăligă, dar cu timpul a dispărut. Ca plante legumicole se cultivă mazărea, fasolea, varza, roșiile, prazul, ceapa, usturoiul, cartofii și morcovii. Dintre pomii fructiferi menționăm: zarzărul, prunul, nucul, mărul, părul, la care se adaugă arbustul vița-de-vie. Fauna zonei: Ca animale domestice oamenii cresc vaci, capre ,mai puține oi
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 3 hectare. se suprapune sitului Natura 2000 - Igniș. Aria naturală reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofe ce adăpostește o mare varietate de plante (rogoz, bumbăcăriță, negară) specifice turbăriilor; precum și suprafațe acoperite cu vegetație lemnoasă (molid, jneapăn) și pajiști. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări și reptile. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice
Mlaștina Poiana Brazilor () [Corola-website/Science/324813_a_326142]
-
de narcise din specia "Narcissus radiiflorus" care vegetează la o altitudine de 1600 m. în versantul drept al vârfului Tomnatec (1.618) și Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele, arie naturală protejată de tip geologic, botanic și peisagistic. Această adăpostește o specie de plantă cunoscută de localnici sub denumirea populară de lingurea ("Cochelaria pyrineaca văr. borzaeana"). reprezintă o zona montană cu o mare variație reliefală, astfel: relief vulcanic atribuit perioadei mezozoice (în vârfurile Farcău, Mihăilecu), relief glaciar (în Pietrosul Maramureșului, Farcău, Mihăilecu), relief periglaciar
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
unele protejate prin lege) de: floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), vârtejul-pământului ("Pedicularis verticillata"), curechiul de munte ("Ligularia sibirica"), firuță-de-munte ("Poa granitica ssp. disparilis"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"). În arealul parcului sunt prezente mai multe specii de plante vasculare (carmofite) și endemice , astfel: gălbenuș ("Crepis jacquinii") frigurele ("Cardaminopsis neglecta"), drețe ("Lysimachia nemorum"), galbinele ("Lysimachia punctata"), limba cucului ("Botrichium lunaria"), iarbă-grasă ("Sedum sexangulare"), lopățea ("Lunaria rediviva"), saxifraga ("Saxifraga carpatica"), clopoței ("Symphyandra wanneri"), cupă ("Gențiana kochiana"), cărbuni ("Phyteuma spicatum"), ranunculus
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
lunaria"), iarbă-grasă ("Sedum sexangulare"), lopățea ("Lunaria rediviva"), saxifraga ("Saxifraga carpatica"), clopoței ("Symphyandra wanneri"), cupă ("Gențiana kochiana"), cărbuni ("Phyteuma spicatum"), ranunculus ("Ranunculus thora"), bujor de munte ("Rhododendron kotschy"'), rogoz ("Carex strigosa"), păiuș ("Festuca strictă"), pipirig ("Juncus castasneus"), scradă ("Festuca drymeja"). Dintre plantele endemice pentru Carpații românești, aici vegetează specii de: bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), brebenei ("Dentaria glandulosa"), gălbinel de munte ("Doronicum carpaticum"), garofița de munte ("Dianthus tenuifolius"), coada șoricelului ("Achillea schurii"), omag mov ("Aconitum moldavicum"), crucea-pământului ("Heracleum carpaticum"), vulturica ("Hieracium kotschyanum
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Dianthus tenuifolius"), coada șoricelului ("Achillea schurii"), omag mov ("Aconitum moldavicum"), crucea-pământului ("Heracleum carpaticum"), vulturica ("Hieracium kotschyanum" și "Hieracium rotundatum"), cădelnița ("Campanula carpatica"), clopoțel ("Campanula serrata"), splina ("Chrysosplenium alpinum"), piciorul cocosului ("Ranunculus carpaticus"). În parc vegetează și două specii (vulnerabile) de plante carnivore (insectofage): roua cerului ("Drosera rotundifolia" - relict glaciar) și foaie-grasă ("Pinguicula alpina"). Alte specii de ierburi și flori semnalate în arealul parcului: narcisa ("Narcissus radiiflorus"), ghințura ("Gențiana clusii"), țăpoșica ("Nardus strictă"), degetăruț ("Soldanella hungarica"), unghia-păsării ("Violă declinata"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
perspectivă personală despre apariția iei românești sau ne arată cât de tristă poate fi o țară în care oamenii nu visau niciodată. În alte basme, autorul ne face cunoștință cu personaje fantastice care schimbă anotimpurile, vorbesc cu florile și cu plantele, care trec prin Țara vânturilor dezlănțuite, prin Țara oamenilor nefericiți sau prin... Împărăția femeilor leneșe”, afirmă editorii. ”Basme pentru familia mea”, Editura Zorio 2014, conține 11 basme noi, scrise de autor în perioada 2013-2014: Țara Scriitorilor de Noroc, Drumul Curcubeului
Petre Crăciun () [Corola-website/Science/326028_a_327357]
-
șoricelului (Achillea millefolium), traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), plutnița (Nymphoides peltata), troscotul de apă (Polygonum amphibium), ciulinul de baltă (Trapa natans), broscarița (Potamogeton natans), lintița (Lemna sp.), peștișoara (Salvinia natans) . Alături apar troscotul de baltă, nufărul galben, nufărul alb, Urticularia vulgaris (o plantă carnivora acvatică). Speciile mezofile și mezohidrofile de lunca sunt reprezentate de: firuța (Poa pratensis), păiuș (Agrostis temiis), coada vulpii (Alopecurus cyparias), trifoiul, (Trifolium repens), pirul târâtor (Agropyrum repens) Pajiștile de altitudine joasă și cele stepice panonice de loess sunt populate
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
gorunului corespunde zonei subcarpatice. Pădurea este dominată de gorun dar nu lipsește nici fagul, în special în zonele înalte sau în locurile umbroase. În asociație cu aceste două specii cresc mesteacănul, plopul și arinul. Arbuștii (cătina, jneapănul) se îmbină cu plantele ierboase (festuca, bărboasa, firuța, mojdreanul, scumpia, liliacul). Până la 500 m găsim: frasin, ulm, tei, salcâm etc. În zona Vulcanilor noroioși se întâlnește gărdurarița (Nitrăria schoberi). Este o plantă remarcabilă prin adaptarea la solurile lutoase și nisipoase cu exces de săruri
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
specii cresc mesteacănul, plopul și arinul. Arbuștii (cătina, jneapănul) se îmbină cu plantele ierboase (festuca, bărboasa, firuța, mojdreanul, scumpia, liliacul). Până la 500 m găsim: frasin, ulm, tei, salcâm etc. În zona Vulcanilor noroioși se întâlnește gărdurarița (Nitrăria schoberi). Este o plantă remarcabilă prin adaptarea la solurile lutoase și nisipoase cu exces de săruri din regiunile aride. În România nu se află decât din zona Vulcanilor Noroioși: acest sit reprezintă punctul maxim de răspândire spre vest a acestei specii. Unele condiții topoclimatice
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Unele condiții topoclimatice specifice impuse de manifestarea efectului de fohn în Subcarpații de curbura și de orientarea spre SE a pantelor au permis păstrarea unor elemente termofile submediteraneene. Pe solurile bogate în săruri, s-a dezvoltat o vegetație formată din plante halofile: sărăcica (Salsola soda), brânca(Salicornia herbaceea), etc. Colilia (Stipa) sau năgara caracteristică stepei, este reprezentată în România prin câteva specii (Stipa capillata, S.lessingiana, S.pulcheriima, S.joannis) din familia gramineelor. Dealurile Buzăului reprezintă ultimul punct de rezistență al
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
florei și faunei sălbatice aflate în bioregiunea alpină aflată în sudul Munților Căpățânii. Flora rezervației este constituită din arbori specifici pădurilor de foiose (predominant fag din specia "Fagus sylvatica") și coniferelor (brad din specia "Abies alba"), specii de arbusti și plante erbacee. La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii rare, printre care: papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), gălbinele ("Ligularia sibirica"), clopoțel de munte (din specia "Campanula serrata"), omag galben ("Aconitum anthora"), ciucușoară de munte (din specia "Alyssum montanum"), lăptișor ("Androsace Chamaejasme"), floarea paștilor
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]
-
ul este eliberarea deliberată de virusuri, bacterii, toxine sau alți agenți daunatoari folosiți pentru a produce boli sau moartea oamenilor, animalelor sau plantelor. Acești agenți sunt de obicei găsiți în natură, dar este posibil că acestea să sufere mutații sau modificări pentru a crește capacitatea lor de a provoca o boală, a le face rezistente la medicamentele actuale, sau pentru a crește capacitatea
Bioterorism () [Corola-website/Science/326322_a_327651]
-
Beijing (începutul sec. al XV-lea) și reconstrucția Marelui Zid (construit în sec. al III-lea î.Hr.). Primele manifestări din sculptură sînt legate de cult. Ele sunt realizate din bronz, jad, ceramică, fildeș, reprezentînd efigii ale lui Budha, oameni, animale, plante. În secolele IV-VI se răspîndește pictura pe mătase (suluri), apoi pictura pe zidurile templelor din peșteri (secolul al IX-lea). În timpul dinastiei Tang (618 - 907) pictura se dezvoltă pe genuri: portretistică, peisajul, scene de gen. În epoca Song (960
Chinezi Han () [Corola-website/Science/326335_a_327664]
-
Martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), este inclusă în Parcul National Buila-Vânturarița și reprezintă o zonă cu un relief diversificat, cu pajiști, păduri, vai, cascade, luminișuri; ce adăpostește specii de plante și elemente faunistice specifice Meridionalilor. Floră rezervației este constituită din vegetație arboricola (cu specii de foioase: fag, tei, mesteacăn), arbuști și dintr-o mare varietate de plante erbacee. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii, printre care: floarea-reginei ("Leontopodium
Rezervația Rădița - Mânzu () [Corola-website/Science/326368_a_327697]
-
un relief diversificat, cu pajiști, păduri, vai, cascade, luminișuri; ce adăpostește specii de plante și elemente faunistice specifice Meridionalilor. Floră rezervației este constituită din vegetație arboricola (cu specii de foioase: fag, tei, mesteacăn), arbuști și dintr-o mare varietate de plante erbacee. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii, printre care: floarea-reginei ("Leontopodium alpinum Cass"), tulichina ("Daphne mezereum"), didiței ("Pulsatilla montană"), curechi de munte ("Ligularia sibirica"), ciucușoara de munte ("Alyssum repens"), cimbrișor (din specia "Thymus comosus"), lăptișor ("Androsace chamaejasme"), tămâița
Rezervația Rădița - Mânzu () [Corola-website/Science/326368_a_327697]
-
(3 ianuarie 1873 - 13 aprilie 1968) a fost o botanistă și colecționară de plante de origine americană. Născută în New York ca Mary Knapp Strong, ea s-a căsătorit în 1892 cu Joseph Clemens, un preot metodist episcopal. De-a lungul vieții sale, ea a colecționat plante asiduu, în special din Asia, Noua Guinee și
Mary Strong Clemens () [Corola-website/Science/326366_a_327695]
-
1968) a fost o botanistă și colecționară de plante de origine americană. Născută în New York ca Mary Knapp Strong, ea s-a căsătorit în 1892 cu Joseph Clemens, un preot metodist episcopal. De-a lungul vieții sale, ea a colecționat plante asiduu, în special din Asia, Noua Guinee și Australia. Ultima parte a vieții sale a trăit-o în Australia și a decedat în Brisbane, Queensland. Soțul său s-a înrolat în Armata Statelor Unite în 1902 ca și capelan, cu rangul
Mary Strong Clemens () [Corola-website/Science/326366_a_327695]
-
În timpul perioadei petrecute în Filipine, anume între 1905 și 1907, Mary a fost în excursii ample prin Luzon și Mindanao. După întoarcerea soțului, el a devenit asistentul său, iar cuplul a lucrat ca o echipă profesională, ca și colecționari de plante. De obicei, Mary colecta plantele în timp ce Joseph le usca și le pregătea pentru expediere. În perioada interbelică, familia Clemense a fost în provinciile Hebei și Shandong din China și respectiv în Indo-China, Borneo de nord, Sarawak, Java și Singapore. Notabile
Mary Strong Clemens () [Corola-website/Science/326366_a_327695]
-
anume între 1905 și 1907, Mary a fost în excursii ample prin Luzon și Mindanao. După întoarcerea soțului, el a devenit asistentul său, iar cuplul a lucrat ca o echipă profesională, ca și colecționari de plante. De obicei, Mary colecta plantele în timp ce Joseph le usca și le pregătea pentru expediere. În perioada interbelică, familia Clemense a fost în provinciile Hebei și Shandong din China și respectiv în Indo-China, Borneo de nord, Sarawak, Java și Singapore. Notabile sunt vizitele lor le la
Mary Strong Clemens () [Corola-website/Science/326366_a_327695]
-
din China și respectiv în Indo-China, Borneo de nord, Sarawak, Java și Singapore. Notabile sunt vizitele lor le la Muntele Kinabalu din Borneo de nord din 1915 și dintre 1931 și 1943, unde au strâns cea mai mare colecție de plante adunată de pe acel munte. În luna august a anului 1935, ei au mers în Teritoriul Mandatat din Noua Guinee, unde a murit Joseph (în 1936) din cauza otrăvirii mâncării datorată cărnii de bou sălbatic. Mary și-a continuat munca în Noua
Mary Strong Clemens () [Corola-website/Science/326366_a_327695]
-
Mary Clemens mai pot fi văzute la Ierbarul din Queensland, iar la diferite muzee din Tokio, cum ar fi la "Universitatea sin Tokio" și la "Muzeul Național de Știință din Tokio", pot fi observate zeci de mii de specimene de plante.
Mary Strong Clemens () [Corola-website/Science/326366_a_327695]
-
1856 acesta a înființat, pe un teren al cărui proprietar era, o grădină botanică ce a existat timp de 30 de ani, până la moartea sa. Urmașii academicianului au vândut însă terenul iar grădina botanică s-a destrămat, o parte din plante fiind transferate în noua grădină botanică înființată lângă Casa Roset, unde se afla sediul Societății de Medici și Naturaliști din Iași, azi Muzeul de Istorie Naturală. Singurele urme care mai amintesc de existența ei sunt numele străzilor din zona (Strada
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
the Canary () este un film horror mut american din 1927, adaptare a comediei negre scrise de dramaturgul John Willard. Filmul a fost realizat de regizorul Paul Leni, adept al expresionismului german și îi are în rolurile principale pe Laura Le Plante, Forrest Stanley și Creighton Hale. Povestea se desfășoară în jurul citirii testamentului unui bogătaș, la 20 de ani de la moartea sa. Annabelle West (Laura Le Plante) este declarată moștenitoarea averii la ora 12 noaptea, spre dezamăgirea celorlalte rude; din acel moment
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
Paul Leni, adept al expresionismului german și îi are în rolurile principale pe Laura Le Plante, Forrest Stanley și Creighton Hale. Povestea se desfășoară în jurul citirii testamentului unui bogătaș, la 20 de ani de la moartea sa. Annabelle West (Laura Le Plante) este declarată moștenitoarea averii la ora 12 noaptea, spre dezamăgirea celorlalte rude; din acel moment, lucruri neobișnuite încep să se întâmple în casă, spre neliniștea musafirilor. În același timp, află de evadarea unui bolnav psihic de la un azil din apropiere
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]