KorAP: Find »[drukola/base=puternic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...2870 2871 2872 ...2902 >

72,529 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

fuge spre cerul al cărui zeu este; Kumarbi Îl urmărește pe Anu și Îl castrează, mușcându-l, iar acesta Îl anunță că din sperma sa unită cu viscerele lui Kumarbi se vor naște zeul furtuniixe "zeul furtunii" și alte zeități puternice. Kumarbi Încearcă În zadar să scape de sperma lui Anu, scuipând; În cele din urmă i se vor naște fii, după o sarcină chinuitoare și extraordinară, având În vedere natura masculină a lui Kumarbi. Din păcate, textul care a conservat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acesta poate fi presupusă din alte mituri ale ciclului, care povestesc tocmai Încercările lui Kumarbi de a-și redobândi regalitatea cerească. Pe lângă o serie de fragmente, ciclului lui Kumarbi Îi mai aparțin cel puțin patru lucrări: „Cântecul lui Ullikummixe "Ullikummi"”, puternicul monstru de piatră surd și orb În fața seducției lui Iștarxe "Iștar"; acest monstru, care fusese procreat de Kumarbi cu o stâncă imensă ca adversar al zeului furtunii, Îi terorizează pe zei până când Ea, luând cuțitul care fusese folosit odinioară la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Înspre lumea mesopotamiană. Arhivele Eblei, care datează din jurul anului 2400 Î.Hr. și acoperă o perioadă de trei generații, sunt un izvor foarte important pentru cultura siriană din epoca bronzului timpuriu și dezvoltările sale ulterioare. Este vorba despre un centru puternic și Înfloritor, a cărui civilizație este, sub multe aspecte, precursoarea celor semitice din epocile care vor urma. Distrusă probabil de Sargon din Akkad În jurul anului 2300, regăsim o Ebla din nou Înfloritoare În timpul secolului al XX-lea Î.Hr., care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care le conțin Își păstrase actualitatea, ci și că textele trebuie să se fi recitat În ocazii ceremoniale deosebite, după cum ne indică În mod clar unele Însemnări din colofoane. În sfârșit, nu trebuie uitată prezența În religia ugaritică a unei puternice componente hurrite, dovedită fie de divinitățile menționate În texte, fie de Înseși documentele redactate În ugaritică și hurrită. Zeii venerați la Ugarit consitiuie un grup numeros structurat, Într-un panteon politeist, comparabil Întru totul cu cel al lumii clasice. Oricât

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
clar antropomorfi. Cea mai evidentă caracteristică a panteonului ugaritic este constituită probabil de absența unei singure divinități care să le domine fără echivoc pe toate celelalte. În vârful panteonului se află doi zei, bătrânul zeu creator El și tânărul și puternicul Baalxe "Baal", cel care reînnoiește și garantează ordinea cosmică pe care a instaurat-o cel dintâi, dar nici unul dintre cei doi nu e În măsură să garanteze sau să răstoarne singur un echilibru care se bazează pe distribuția organică a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Mot trăiește În lumea de „dincolo”, concepută ca interiorul plin de praf al unui mormânt, și este descris În termeni realiști: constrâns de foame și sete să-și caute În continuu prăzi de „devorat”, pare condus de un destin mai puternic decât el. Și Mot, și Yam trebuie să fi avut cu siguranță acoliți, entități minore și negative la care se fac doar scurte aluzii. Un rol de prim-plan dețin În mit și cult divinitățile care i se vor alătura

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
viață. În cinstea sa se organizau ceremonii numite „Adonii”. În panteonul din Biblos se mai aflau și Baal Shamemxe "Baal Shamem" (un Baal celest, destul de popular și În mediul aramaic) și o divinitate infernală numită Baal Addirxe "Baal Addir" („Domnul Puternic”). La Sidon, Astartexe "Astarte" era asociată cu Eshmunxe "Eshmun", Baalxe "Baal"-ul local, numit și „Principe Sfânt”, un zeu cu accentuate trăsături de tămăduitor. Acesta era venerat În mod deosebit Într-un sanctuar extraurban, așezat pe o colină, În apropierea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Milkashtart (interpretat ca Herakless) și Shadrafaxe "Shadrafa" (Liberxe "Liber" Paterxe "Liber Pater"). Urme ale cultelor feniciene se regăsesc În toată Africa de Nord, perceptibile Într-un substrat de culte indigene cu personalitate obscură. În afară de elementul biblic, trebuie să se țină cont de puternica amprentă culturală a Romei, care se suprapune decisiv atât peste elementul local, cât și peste cel punic. Rezultă un panteon cu deosebire sincretic, În al cărui mediu Saturnxe "Saturn", Herakless și Esculapxe "Esculap" sunt cu siguranță continuatorii unor figuri divine

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
practicau creșterea animalelor și agricultura. Acestea se organizează Într-un regat propriu-zis probabil În jurul anului 900 Î.Hr., condus, se pare, de Kemoshyat, tatăl vestitului Mesha, cu capitala Qir-Moab (astăzi el-Kerak). Limba lor este un idiom semitic occidental și dovedește puternice afinități cu limbile feniciană și ebraică. Istoria moabiților ni-i prezintă implicați În lupte regionale pentru supraviețuire și chiar pentru extinderea teritoriului, mai Întâi Împotriva populațiilor locale, adică Împotriva israeliților. Învinși de David, aceștia reintră, după ruptura dintre Israel și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să Îl identificăm cu Minosxe "Minos" din mitologia greacă. Cretanii se răspândesc În Mareaxe "Marea" Egee, la Melos, Kithira, Chios, Rodos, dar mai ales În Thera, astăzi Santorini; stabilesc raporturi comerciale cu Egiptul și Asia Mică și exercită o influență puternică și asupra Greciei continentale. Erupția și explozia vulcanului din Thera, care a sfărâmat insula pe la Începutul secolului al XV-lea Î.Hr., a fost, poate, una dintre cauzele care au constituit Începutul prăbușirii puterii minoice. Unda de șoc ce a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
erau diferiți din punct de vedere cultural și etnic de cretani, acest fapt nu Înseamnă că nu au suferit influența lor și nici că Între cele două civilizații nu au intervenit procese de interacțiune. De altfel, documentația arheologică dezvăluie o puternică prezență cretană pe continent În secolul al XVI-lea și, la fel, scrierea Liniar B este o adaptare a scrierii Liniar A la dialectul micenian. De aceea, este probabil ca atitudinile de viață, obiceiurile și tradițiile culturale și religioase elaborate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
le dăduseră tuturor lucrurilor o ordine și țineau sub controlul lor orice Împărțire. Această idee a unui sistem divin articulat, funcțional și personal, atribuită de Herodot acțiunii ordonatoare a poeților, se traducea În imaginea unei familii mari, unită de legături puternice de rudenie, asupra căreia domina figura lui Zeusxe "Zeus", „tatăl zeilor și al oamenilor”, fără ca el să fie un zeu creator. Nu erau creaționiste nici originea lumii și nici cea a zeilor. „Cosmogonia” și „teogonia” sunt efectiv niște nașteri care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o asumă la Îndemnul celorlalți zei, după ce i-a Înlănțuit În Tartarxe "Tartar" pe Cronos și pe Titani. Sub domnia lui Zeus, cea de-a doua generație divină Își Împarte lumea și Îi conferă o ordine. Deși este „cel mai puternic dintre toți zeii”, după cum afirmă el Însuși și după cum cu greu recunoaște și Heraxe "Hera" (Iliada, VIII, 450-451; XV, 107-108), deși totul se află sub controlul său, ordonarea lumii trece printr-o repartizare care Îi fixează limitele: „Lumea fu-n

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sfârșit regalitatea și Își desfășoară ordinea În cosmos, poate găsi o paralelă și chiar o matrice Într-un alt mit hitit, În care Zeul Furtunii luptă Împotriva balaurului Illuyankaxe "Illuyanka". Varianta târzie a lui Pseudo-Apollodor (I 6, 3), care prezintă puternice analogii cu acea povestire și care situează faptul chiar În Cilicia, În sud-estul Anatxe "Anat"oliei, unde, de altfel, Pindar (Pythice, I, 16-17; VIII, 16) localiza deja nașterea lui Typhon, lasă la rândul ei să se presupună dependența de o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
autonome Între ele, organizate și normate după principii de ordin sacru, către care convergeau interesele religioase, civile și politice care, pentru greci, constituiau o realitate unică și indivizibilă. Acest loc fizic - cu limitele fixate de edificii monumentale Încărcate de o puternică valență simbolică, ca Acropolele, reședință a zeității cetății, agora, loc de Întâlnire publică și centru ideal În care adesea se odihneau osemintele unui erou, altarul pe care ardea focul de jertfă, izvorul de apă neîntrerupt, arheia, sediul magistraților, și teatrul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Demetrei și Corei la care ajungea procesiunea, primindu-i și pe Atena și Poseidon, unea dimensiunea economico-productivă a pământului, reprezentată de Demetraxe "Demetra", cu cea politică a cetății, reprezentată de Atena. Așadar complexul festiv exprimă un timp și un spațiu puternic ideologizate, cărora le este alocată misiunea de a integra În sistemul civic elementele care participă la constituirea lui. Acestui mecanism nu Îi scapă nici măcar forțele mai tinere, care sunt adecvate intereselor superioare ale cetății. Dacă la Atenaxe "Atena" și În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
reflectate și de tradiția mitică, ce nu au fost niciodată potolite. Confruntarea dintre Creonxe "Creon" și Antigonaxe "Antigona" din tragedia omonimă a lui Sofocle exprimă una dintre aceste situații conflictuale care au atins dramatic unul dintre riturile private cu o puternică implicație socială: ritul funerar. Însă dacă motivele conflictului dintre Creon și Antigona implică necesitatea subordonării exigențelor private ale lui genos intereselor supraindividuale ale statului, moartea creează oricum o Întrerupere a raporturilor sociale pentru toată familia defunctului, Întrucât ea este sursă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se păstrau obiectele votive, dar și date epigrafice și arheologice relative la obiecte votive și la materiale atât de uz sacru, cât și cotidian. Într-o asemenea reconstruire, un spațiu vast a fost acordat - chiar dacă În forme prudente și dirijate - puternicelor analogii stabilite cu ansamblurile de mituri și ritualuri ale lumii grecești, din Grecia Magna, romane și italice, arii cu care Etruria s-a aflat În legătură strânsă și a creat raporturi de schimb comercial și cultural, primind de la ele sau

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
atât de extins, de interferență religioasă Între ambientele etrusce și ambientele latine, falisce și umbriene, care a permis intrarea În panteonul etrusc a unui număr Însemnat de zeități latine și italice de mare importanță În această fază mult anterioară sosirii puternicelor influxuri eleniste și extinderii hegemoniei culturale și politice a etruscilor asupra unei mari părți din peninsulă (secolele VIII-VII Î.Hr.). Într-adevăr, derivă din aria latină (dar pentru unele dintre ele nu este exclusă o origine umbro-sabină) unele dintre zeitățile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
greacă, sau ca protagonist al unui neclar mit care Îl pune În legătură cu un copil pe nume Epiurxe "Epiur", singur sau În prezența Menervei și a unor lase, sau al unei lupte Împotriva zeiței Mlacucxe "Mlacu÷". Rămâne, În sfârșit, de subliniat puternica elenizare a cultului. Chiar dacă unele asemănări dintre practicile cultuale (deosebirea dintre sacrificiul pentru zeii subpământeni și cei de deasupra, „magia simpatică” Între caracterul divinităților și cel al victimelor, èsharai și bothroi și așa mai departe) pot reprezenta dezvoltări paralele independente

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-lea și al VII-lea Î.Hr.) din trunchiul panitalic al doctrinei augurale, arta auspiciului, În ramurile sale principale, a examinării ficatului, fulgerului și tunetului, reprezintă o specializare politico-religioasă a culturii sacerdotale naționale care s-a dezvoltat În interiorul marilor familii; puternica Închidere oligarhică a societății etrusce, Începând din secolul al V-lea Î.Hr., a favorizat dezvoltarea auspiciului ca doctrină ezoterică În stare să furnizeze mijloacele pentru a face să vorbească semnele zeilor, inexplicabile prin definiție pentru omul obișnuit. Această trăsătură

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nefavorabil, Însoțit de Întunecatul (și infernalul?) Tluscõ; polaritatea apă/foc ar putea fi revelată de contrapunerea, pe vesica fellea, Între Neq(uns), evident de apă și favorabil, și Maris, de foc și defavorabil. Aceste polarități fundamentale servesc la sublinierea mai puternică pe „ficat” a unei contrapuneri mai centrale Între două serii foarte asemănătoare de divinități capabile să ofere ostenta, „indicii”, despre care ne putem imagina că simbolizează templa opuse, poate cerul și infernurile. Numele acestor zei sunt Împărțite În două serii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la Roma și la respectivele procurationes prodigiorum sugerate de haruspicii etrusci și În general Îmbibate de logici ale magiei „simpatice”, constituie ansamblul cel mai semnificativ de informații antice pe care le posedăm despre religia etruscă. Fundamentele societății etrusce, așezate pe puternice și extinse structuri nobiliare conduse de principes, reies și din grija deosebită acordată dimensiunii funerare Încăxe "lari" din perioada arhaică cea mai Îndepărtată, grijă ce transpare nu numai din construirea unor morminte nobiliare impunătoare - aproape Întotdeauna documentul cel mai monumental

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
religia unei singure cetăți. Dar prin chiar „originea” ei, și deci nu prin influențe succesive, ea este o „religie sintetică”. Romanii erau foarte conștienți de această realitate, care i-a Îngăduit religiei republicane și imperiale să dezvolte tendințe atât de puternic universaliste În practica și În reflectările sale religioase. În perioada lor clasică, romanii au formulat caracteristicile fundamentale ale religiei lor folosind trei categorii: - Cultele patrius ritus; limba cultului este latina; semnul exterior caracteristic este aducerea jertfei cu capul acoperit (capite

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În 221 Î.Hr.) În discursul funebru fiindcă izbutise să realizeze cele mai mari și mai bune zece lucruri pe care Înțelepții doar le căutaseră Întreaga viață: „voise să fie un războinic deosebit, cel mai bun orator, conducătorul cel mai puternic, să ducă la bun sfârșit sub cârmuirea lui cele mai mari lucruri, să Îndeplinească oficiul cel mai Înalt, să aibă o Înțelepciune nemăsurată, să fie considerat cel dintâi dintre senatori, să câștige mulți bani În mod cinstit, să lase mulți

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]