KorAP: Find »[drukola/base=puternic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...2871 2872 2873 ...2902 >

72,529 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Roma și Cartagina: „Când se strâng laolaltă oameni merituoși și buni, când se adună la un loc oameni sinceri, această adunare nu este numită o facțiune (factio), ci o curie”. Dimpotrivă, pentru Tertullian biserica valentinienilor reprezintă, fără Îndoială, un colegiu puternic În ceea ce Îi privește pe membrii lui, dar ei constituie un cerc misteric primejdios care se dedă unor practici oculte și obscene, unor inițieri, unor povestiri lipsite de temei și unor jurăminte 3. Toate acestea au aerul unei conspirații (coniuratio

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Cicero, De natura deorum, 1, 2, 3-4; cf. 2, 61, 153). Câteodată Își fac apariția motive „machiavelice”: dacă nu rațiunea, atunci religia este cea care trebuie să Îl determine pe om să Își Îndeplinească datoria 2. Frica de un judecător puternic trebuie să Îi pedepsească pe cei neștiutori: așa se legitimează din punct de vedere filozofic interpretarea fulgerelor și cercetarea organelor (Seneca, Naturales quaestiones, 2, 42, 3). Alte mărturii lasă, dimpotrivă, să se Înțeleagă faptul că raportul dintre religie și morală

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să facem o distincție preliminară Între situația regiunilor orientale, În care seva greacă pătrunde adânc În humusul local și din care, la rândul ei, absoarbe elemente vitale, și cea a lumii mediteraneene unde, spre deosebire de alte popoare, atinse doar marginal de puternicul val grec din prima perioadă elenistică, chiar dacă mai târziu au fost antrenate În amalgamul perioadei imperiale, se află zone Întregi, ca Grecia Magna și Sicilia, de pură tradiție greacă ale cărei origini merg până În secolele VIII-VII Î.Hr. Și asta

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
derivă din verbele grecești care Înseamnă „a Împinge” (soèo) și „a lansa” (sèuesthai). Zeul este, de fapt, cel care dă impuls mișcării universale. „Creație” alexandrină de inspirație regală, cu trăsături de cult public și dinastic și cu o componentă oraculară puternică pe care restul documentației o arată ca fiind Îndreptată Îxe "Serapis"n sens medical, lipsit de mituri cu excepția celui de Întemeiere, rod al convergenței unor tradiții grecești și egiptene, figura lui Serapisxe "Serapis" este nouă și, totodată, veche. Trăsăturile infernale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prezență/absență, suferință/bucurie, viață/moarte, au dobândit dimensiunea ezoterică și inițiatică. Semnificativ este faptul că o asemenea transformare coincide cu unele schimbări sociale și spirituale profunde ale elenismului, atunci când exigența unui contact mai direct cu nivelul divin apare mai puternică și când, după căderea barierelor naționale și după destrămarea legăturilor liniștitoare ce Îl uneau pe individ cu propria comunitate din cetate, omul caută noi forme de asociere. Mărturie stau nenumăratele asociații de tip socioeconomic, profesional și religios care se Înmulțesc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
respectivului theòs/divus suveran la Înființarea unor sărbători periodice cu Întreceri atletice și preoți specializați cu diferite funcții, printre care cea de a-i proslăvi prin imnuri (hymnodòi) sau prin „predici” (theològoi) pe „zeii epifani” („manifești”), „binefăcători” (euergètai), miloși și puternici, și, În sfârșit, la celebrarea În cinstea lor a unor rituri secrete, În cazul În care menționarea destul de frecventă a unor „misterii” asociate cultului regal și imperial are un sens specific În analogie cu mystèria care se Înmulțesc și În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Întreaga existență. Începe astfel acea experiență de comunicare constantă cu zeitatea oraculară și vindecătoare Înlăuntrul sfântului sălaș, Într-o ședere cu durata de doi ani care, datorită caracterului ei ieșit din comun, poate fi luată drept formulă paradigmatică a legăturilor puternice instaurate Între zeul protector și credincios În ambientul acelor culte iatromantice care au cunoscut un succes extraordinar În toată lumea elenistico-romană. Cultul eroului-medic, fiu al lui Apolloxe "Apollo", Înălțat de curând la rang divin, din locul originar de la Tricca, În Tesalia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o sinteză fecundă, dominată de opțiunea specifică pentru metafizică; aceasta din urmă și-a Întipărit pecetea pe Întregul orizont ideologic. În conformitate cu postulatele platoniciene, Întărite mai apoi de aportul sevei pitagoreice, În autorii cu o astfel orientare de gândire apare destul de puternic, dacă nu prevalent, interesul pentru dimensiunea etică și religioasă. Filozoful, mai mult decât un pur speculativ, este un „Înțelept” ce tinde spre dobândirea adevărului Într-o tensiune etică, intelectuală și religioasă În același timp, având drept obiectiv purificarea și atingerea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
d.Hr.) Fundamentele etice și intelectualiste ale religiozității plotiniene au exercitat o influență hotărâtoare și profundă asupra discipolului și continuatorului, al cărui iter cultural și spiritual arată, de altfel, că implicarea În pestrițul humus al religiozității antice târzii era mai puternică. Autor cu o producție literară foarte bogată, În care se Împletesc Într-un mod complicat interese speculative și religioase, Porphyrios este exeget al miturilor homerice și, În general, al scenariilor mitico-rituale ale diferitelor contexte grecești și orientale cu rol cosmozofic

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și nota 24), cât și Într-un context istorico-religios mai amplu (Eliade, 1959, pp. 181 sqq.); dar dacă elementele care ar trebui să dovedească existența unui „Männerbund” sunt vulnerabile, după cum a demonstrat recent M. Boyce (1987), există, În schimb, indicii puternice care arată rolul important jucat de etica de război În societatea În care se formează zoroastrismul (Boyce, 1992, pp. 29, 56, 59, 61 și nota 24). Este, de asemenea, verosimil, deși nu s-a demonstrat pe deplin, ca această etică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
luminii - mai ales al luminii din zori - acesta are totodată o relație strânsă și cu soarele care, printre altele, este În religiile Orientului Apropiat un garant al validității pactelor (Gnoli, 1979a). Aredvș Sur³ An³hita (literal: „cea umedă ș?ț, cea puternică, cea imaculată”) este principala divinitate feminină a Iranului antic (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.2), legată În special de ape, dar și de fecunditate și fertilitate. H. Lomel (1954) a recunoscut În ea o zeitate indo-iraniană (În India

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prin intermediul unei alegeri libere, inspirate de adeziunea fermă la valorile adevărului și ale dreptății. Această Învățătură a caracterizat În mare măsură istoria religioasă a Iranului antic și a exercitat, Într-un mod mai mult sau mai puțin direct, o influență puternică chiar și În afara lumii religioase iraniene, devenind cea mai originală trăsătură specifică a acesteia. Din cauza insuficienței izvoarelor și a caracterului lor foarte problematic nu este posibilă reconstruirea Într-o manieră completă și exhaustivă a conflictului dintre Zoroastruxe "Zoroastru" și clerul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Într-o limbă ale cărei legături cu Vedele au fost adesea subliniate, a dus, În repetate rânduri la supraevaluarea elementelor de contiguitate și continuitate ale unui ritualism indo-iranian comun și, În același timp, la subevaluarea elementelor cu o tentă inovatoare puternică și marcată În ceea ce privește conținutul Învățăturii metafizice și etice al căror purtătoare sunt. Se remarcă În primul rând, ca o trăsătură originală, natura speculativă și aproape filozofică a scrierilor G³th³. Gândirea lui Zoroastruxe "Zoroastru" reelaborează concepte și noțiuni fundamentale din tradiția

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
2): deși o comparație atentă gathico-vedică pune În lumină diferite relații, sintagme și fraze care aparțin În mod clar unui patrimoniu tradițional de doctrină și poezie sacră comun celor două ramuri ariene din India și Iran, totuși valoarea specifică și puternic abstractizată a noțiunilor gathice iese la iveală cu o forță aparte, În toată originalitatea sa, transferându-se dintr-un plan cosmic și ritual Într-un plan cu precădere, deși nu exclusiv, etic, dominat de conceptul alegerii (cf. mai jos, subcapitolul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
gathic, care a sfârșit prin a influența Însăși noțiunea de așavan Într-o accepție mai largă (Gereshevitch, 1959, p. 156; Gnoli, 1987a, p. 706) Este deci evident că inovația gathică nu se limitează la un simplu conflict ritual, ci implică puternic și alte sectoare și aspecte ale experienței umane și ale credințelor religioase. Pe de altă parte, orice ritualism este o degenerare formalistă a cultului sau a practicii religioase, iar un ritualism nou, opus celui vechi, nu ar fi supraviețuit, decât

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu condiția să nu se ia În considerație doar analogiile gathico-vedice (poate Într-o perspectivă care să nu fie exclusiv lingvistică), ci și evoluția gândirii religioase și filozofice În India antică. Caracterul antiritualist (cu sensul clarificat mai sus) și natura puternic speculativă a G³th³ permit construirea unei analogii clarificatoare, nu atât pentru conținuturi, cât mai ales pentru dezvoltări, cu evoluția gândirii religioase indiene, Între Vede și Upanishade, În care se pot recunoaște consecințele profunde ale crizei jertfei brahmanice. Iar comparația evoluției

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lumi religioase ale Iranului și Indiei poate fi Împinsă mai departe, până la profunda revoluție spirituală reprezentată de budism, marcată și aceasta de refuzul ritualismului politeist tradițional. Desigur, nu se știe dacă la baza revoluției, pentru care G³th³ constituie o mărturie puternică și originală, a stat conștientizarea răului, durerii, nedreptății care marchează existența pământeană, analoagă În privința premiselor, deși diferită În privința rezultatelor doctrinare și a perspectivelor, cu ceea ce l-a propulsat pe Buddhaxe "Buddha" spre iluminarea eliberatoare. În realitate, ceea ce face dificilă comparația

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ca fiind dualistă În inspirația sa de bază: aceasta se prezintă ca un „monoteism dualist”, În care puterea divină este limitată de prezența Răului pe un plan care Îl precede și transcende pe cel al vieții materiale, la rândul ei puternic și dramatic condiționată. În G³th³, ca de altfel În toată lumea religioasă a Iranului antic, răul este un dat, o condiție a existenței. Acest fapt nu este evident doar În zoroastrismul considerat ortodox, ci și În zurvanism (cf. mai jos, „Religia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se supune voinței sale” (trad. Kellens-Pirart, 1988, p. 182), iar „la sfârșitul existenței, dă ce e mai rău celui care este rău și care nu Îl slujește” (Yasna 51, 6). Astfel, nu mai are rost să ne Întrebăm de ce cei puternici Îi conduc pe cei slabi (³dra): În Ahunavaitș G³th³ pare să se spună, la fel, În traducerea lui Kellens și Pirart (1988, p. 108), că, deși aceasta este o realitate, nu este totuși un răspuns satisfăcător pentru cel care cere

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
realitate, nu este totuși un răspuns satisfăcător pentru cel care cere dreptate (Yasna 29,3). În realitate, tocmai implicațiile sociale sunt cele care configurează cu destulă claritate caracterul revoluționar al G³th³, care, formate Într-un mediu violent, marcat de un puternic conflict intern (mai mult decât de conflicte etnice), tind să dea un răspuns global la problemele existențiale, opunând clasei aristocrato-războinice o viziune nouă asupra lumii oamenilor, un mesaj care includea și destinul său după moarte. Emblematică pentru răsturnarea de valori

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai de grabă despre o revoluție propriu-zisă) este respingerea unei divinități ca Indraxe "Indra" (cf., mai sus, subcapitolul 1.2), cel mai ilustru dintre devaxe "deva" panteonului vedic, căruia, În mod semnificativ, i se adăuga epitetul divin și eroic adhrigu, „puternic, ne-slab, non-dhrigu” (cf. avesticului drigu, În G³th³ sau drighu), și care se afla În centrul unui complex ritual și mitologic, În cadrul căruia jertfa animal și consumarea de soma (Gonda, 1962, pp. 70 sqq.) erau părți absolut esențiale. Chiar și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tratat teologico-filozofic -, ci se descoperă prin indicii, referințe implicite sau aluzii care o presupun În diferite moduri. Se poate afirma că lui Zoroastruxe "Zoroastru" Îi aparține o viziune escatologică originală care Își are rădăcinile În dualismul său specific și În puternica inspirație etică. Chiar și ideea unei mari bătălii Între două armate potrivnice, incompatibile una cu alta (sp³d³ anaoåanh³), menționată În Uștavaitș G³th³ (Yasna 44, 15) Într-un context caracterizat de lupta Între adepții Adevărului și cei ai Minciunii, a fost

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
xe "Zoroastru" (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastru”, subcapitolul 2.3). Dualismul etic, mai mult sau mai puțin radical, este indubitabil caracterul specific al religiei fondate de Zoroastruxe "Zoroastru". În linii mari, se poate spune că dualismul este mai puternic și mai vital la origini și că acesta tinde apoi să se diminueze, În diverse moduri și sub diferite influențe și condiționări culturale. Monoteismul, evident În G³th³, este o tendință constantă Într-o mare parte a tradiției religioase și a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ulterioare de reorganizare, determinate de noile condiții În care au ajuns să se găsească diferitele comunități de credincioși, atât În Persia, În secolele IX-X, cât și În India britanică din zilele noastre. Deși foarte conservator și animat de un tradiționalism puternic, zoroastrismul, cu aproape trei milenii de istorie, nu poate fi privit ca un ansamblu de idei, credințe și practici religioase, omogen și substanțial neschimbat. O perspectivă istorică, după cum s-a spus, poate evita riscurile intrinseci ale unei viziuni „structuraliste”, viziune

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Mithraxe "Mithra" (În limba pahlavi, Mihrxe "Mihr") și An³hit³xe "Ana>hita>" (În limba pahlavi, Anahșd) care, Împreună cu Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", se găsesc În vârful ierarhiei divine, atât În zoroastrismul ahemenid cât și În cel sasanid. Divinități cu un puternic caracter polivalent - prima, păzitor și garant al legămintelor și, În același timp, geniu al luminii cu un oarecare caracter războinic; cea de-a doua, zeiță a apelor, a fecundității și a fertilității, dar importantă și pentru natura sa de divinitate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]