75,079 matches
-
rejuca rolul lui John Rambo. Scenariul este bazat pe romanul "" de David Morrell. După șapte ani de civilie, veteranul războiului din Vietnam John Rambo (Sylvester Stallone) călătorește pe jos pentru a-l vizita pe unul dintre vechii săi tovarăși de luptă, doar pentru a afla că prietenul său a murit de cancer din cauza expunerii la dublul-erbicid "" în timpul războiului. Tulburat de această veste, Rambo continuă să călătorească, rătăcind prin micul oraș Hope, Washington. El este interceptat de șeriful arogant și abuziv Will
Rambo I () [Corola-website/Science/336987_a_338316]
-
Teasle și pe oamenii săi că a fost un accident și că nu vrea mai multe necazuri, dar polițiștii deschid focul și-l urmăresc într-o zonă împădurită. Rambo scapă ușor de ajutoarele șerifului folosind priceperea sa de pe câmpul de luptă. După ce-l prinde pe Teasle și-i pune cuțitul la gât, Rambo îl amenință că data viitoare nu va mai scăpa așa de ușor dacă nu-l lasă să plece. Teasle cheamă Patrula statului Washington și Garda Armată Națională a
Rambo I () [Corola-website/Science/336987_a_338316]
-
la orele 3:00 dimineața când au virat din nou spre Nord-Vest ceața era groasă și au pierdut contactul. Înainte de prânz vremea s-a limpezit, dar vântul s-a întețit atât de mult încât nu putea fi vorba de nici o luptă, deși aliații se aflau încă o dată în poziția de a ataca curând după mijlocul zieli, ambele flote urmând un curs spre Sud-Est. La orele 15:00 aliații au întors spre Nord-Vest iar neerlandezii i-au urmat după o oră; aliații
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
de 21 de ani, cerea purtarea războiului împotriva invadatorilor. Nemulțumirea populară creștea, frații De Witt erau învinuiți de lipsurile pregătirii militare, ba chiar de trădare și, după destituire, aveau să fie uciși. Dacă în acele zile tulburi de dezbinare și luptă între partide, aliații anglo-francezi ar fi reușit să debarce la Haga, dezmembrarea Republicii s-ar fi înfăptuit în scurt timp. Din aceste considerente și sub influența comisarului flotei, Cornelis de Witt, Michiel de Ruyter a trebuit să renunțe temporar la
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
la principiul de acțiune al flotei neerlandeze adoptat pe parcursul întregului război: în fața superiorității numerice constante a adversarului, să se țină în preajma bazelor sale, în ape mici, la 5-6 mile de coastă, unde nu ar fi putut fi silită să angajeze lupta și, prin prezența ei, să împiedice orice debarcare a aliaților. Timp de mai multe zile De Ruyter a rămas partea de Sud a Mării Nordului fără să știe unde s-a dus inamicul. Planul său era de a da lupta având
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
angajeze lupta și, prin prezența ei, să împiedice orice debarcare a aliaților. Timp de mai multe zile De Ruyter a rămas partea de Sud a Mării Nordului fără să știe unde s-a dus inamicul. Planul său era de a da lupta având avantajul vântului, dar dacă trebuia să accepte lupta în vânt, să o facă în aproprierea propriei coaste. La 6 iunie două dintre navele neerlandeze de cercetare s-au întors cu vestea că aliații se aflau la ancora la Sole
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
debarcare a aliaților. Timp de mai multe zile De Ruyter a rămas partea de Sud a Mării Nordului fără să știe unde s-a dus inamicul. Planul său era de a da lupta având avantajul vântului, dar dacă trebuia să accepte lupta în vânt, să o facă în aproprierea propriei coaste. La 6 iunie două dintre navele neerlandeze de cercetare s-au întors cu vestea că aliații se aflau la ancora la Sole Bay. Atunci vântul sufla dinspre Est și îi permitea
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
curățat la lumina zilei pe 7 iunie, iar Narborough menționează că această operațiune a început la orele 2:00, astfel că atunci când a fost dată alarma, curând după orele 3:00, nava amiral nu era nici pe departe gata de luptă: o parte din echipaj era pe uscat, șalupele aduceau provizii iar punțile de tunuri erau aglomerate. Apropierea inamicului a fost semnalată prima dată de fregata franceză "Eole", cea mai sudică dintre cercetași, dar se pare că flota neerlandeză se apropria
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Duquesne (aflat pe vasul "Terrible" de 70 tunuri) nu a putut strânge îndeajuns vântul, un duel mai dârz de artilerie a avut loc numai spre coada liniilor unde navele "Superbe" (Des Rabesnières) și "Sage" (Tourville) au angajat cea mai dură luptă. Însă eșecul apropierii trebuie să fie atribuit în principal neerlandezilor. Francezii nu ar fi putut vira mai mult de 8 grade în vânt iar navele lor se adânceau mai mult în apă decât cele ale lui Banckert; dacă acesta ar
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
atribuit în principal neerlandezilor. Francezii nu ar fi putut vira mai mult de 8 grade în vânt iar navele lor se adânceau mai mult în apă decât cele ale lui Banckert; dacă acesta ar fi vrut cu adevărat să ducă lupta de la mică distanță, ar fi putut-o face cu siguranță. Totuși această parte a bătăliei nu a fost doar o simplă canonadă cum a fost descrisă de mulți istorici. Nava amiral franceză "Saint Philippe" 76 a suferit 67 de morți
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
restul flotei. Și francezii au făcut la fel, dar aveau să ajungă mai târziu în apele escadrelor engleze. Neerlandezii și-au concentrat atacul asupra celor două escadre englezești. În Nord, unde Escadra Albastră a reușit să formeze o linie bună , lupta a început pe la orele 7:00, iar în centrul ceva mai târziu . Avangarda extremă a flotei englezești, divizia lui Jordan, a fost inițial doar slab angajată în luptă, dar Sandwich pe "Royal James" 100, suprastructura înaltă a navei dominând pe
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
În Nord, unde Escadra Albastră a reușit să formeze o linie bună , lupta a început pe la orele 7:00, iar în centrul ceva mai târziu . Avangarda extremă a flotei englezești, divizia lui Jordan, a fost inițial doar slab angajată în luptă, dar Sandwich pe "Royal James" 100, suprastructura înaltă a navei dominând pe cele neerlandeze, a devenit ținta unui atac concentrat. Primul a atacat Van Brakel cu "Groot Hollandia" 60, deși aparținea detașamentului avansat al escadrei lui De Ruyter, alegând un
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
un moment dat "Royal Prince" era înconjurat de 7 nave neerlandeze trăgând simultan asupra sa. "Zeven Provincien" a schimbat bordee cu nava Ducelui de York vreme de două ore dar în cele din urmă "Prince" a fost dezafectată, scoasă din luptă, catargele doborâte și căpitanul ei, Sir John Cox, a fost ucis, deși a scăpat de atacul a două nave incendiare. Ducele și-a mutat apoi steagul pe "St Michael" 90, nava căpitanului Sir Robert Holmes,care până atunci se aflase
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
deși a scăpat de atacul a două nave incendiare. Ducele și-a mutat apoi steagul pe "St Michael" 90, nava căpitanului Sir Robert Holmes,care până atunci se aflase la babord sub vânt și a fost mai puțin angajată în luptă; cam în același timp atât De Ruyter cât și Van Nes și-au căutat alți antagoniști. De Ruyter a înaintat pentru a-l angaja pe John Harman pe "Charles" 100, în timp ce Van Nes, rămânând la pupa, a avut norocul să
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
York a devis să își părăsească a doua navă amiral și să își ridice steagul pe "London" 100, nava lui Spragge aproape intactă. "Victory" 82, care reușise să stea alături de navele amiral succesive ale Ducelui de York pe tot parcursul luptei până atunci, a fost nevoită să iasă și ea din linie pentru a efectua reparații. Urmă apoi o briză proaspătă dinspre Est-Nord-Est iar escadrele zeelandeză și franceză veniră iar în raza vizuală sub vânt, întorcându-se spre Nord cu vântul
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
rezolve. S-a făcut o încercare de a cere pace, dar condițiile cerute de aliați erau atât de absurde încât nu s-a ajuns la nici un rezultat. Conform mărturiei lui De Ruyter, a fost cea mai sângeroasă și mai disperată luptă la care a luat parte vreodată. Numai tunurile lui "Zeven Provincien" au tras în jur de 3.500 de ghiulele. Corpurile a peste 1.200 de oameni au fost aduse de valuri pe coastele orientale ale Angliei, printre care trei
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
de calibru; din contră, aliații au fost nevoiți să lupte de la mică distanță împotriva unor grupuri de nave pe care neerlandezii au reușit să le concentreze temporar asupra navelor mai puternice, izolându-le de restul liniei și scoțându-le din luptă. În prima parte a bătăliei, această tactică a dat roade spectaculoase: cele mai mari vase din flota aliată fuseseră învinse - nava-amiral a Escadrei Albastre era incendiată, iar cea a Escadrei Roșii dezafectată și scoasă din luptă, două puternice nave cu
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
și scoțându-le din luptă. În prima parte a bătăliei, această tactică a dat roade spectaculoase: cele mai mari vase din flota aliată fuseseră învinse - nava-amiral a Escadrei Albastre era incendiată, iar cea a Escadrei Roșii dezafectată și scoasă din luptă, două puternice nave cu 82 de tunuri erau capturate, iar multe alte nave englezești erau foarte avariate. Vântul slab a împiedicat tractarea în afara luptei a capturilor, iar aceste nave au fost în cele din urmă luate înapoi de englezi. Din
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
învinse - nava-amiral a Escadrei Albastre era incendiată, iar cea a Escadrei Roșii dezafectată și scoasă din luptă, două puternice nave cu 82 de tunuri erau capturate, iar multe alte nave englezești erau foarte avariate. Vântul slab a împiedicat tractarea în afara luptei a capturilor, iar aceste nave au fost în cele din urmă luate înapoi de englezi. Din nou neerlandeziilor le-a fost refuzată victoria decisivă de către imensa trăinicie și putere de foc ale navelor amiral englezești cu trei punți de tunuri
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
de a încheia astfel războiul în favoarea agresorilor. Prin însăși existența ei, deși cu efective mult diminuate datorită resurselor redirecționate către uscat, flota neerlandeză a împiedicat operațiunile flotei anglo-franceze în restul anului 1672 prin staționări și manevre strategice și prin neacceptarea luptei în condiții nefavorabile. A fost compusă din 77 nave de linie, 8 fregate (85 nave de război) cu 5.156 tunuri și 31.365 oameni, 11 fregate ușoare, 28 nave incendiare, 50 bărci lungi, flute, iachturi și alte nave mici
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
făcea politică ostilă regimului democrat”. De asemenea, cerea interzicerea obiceiului tradițional Malanca prin care erau satirizați veneticii, alterarea moravurilor și înstrăinarea datinilor, afirmând că acest obicei vechi ar cultiva șovinismul și antisemitismul. În numărul din 7 octombrie 1948 al ziarului "Lupta Poporului", Dragoș Vicol propunea ca Malanca să-i satirizeze pe chiaburii hrăpăreți care „fură munca celui sărac”. A murit la 22 decembrie 1981, în București, și a fost înmormântat în curtea bisericii din Sadova. I s-a conferit post-mortem titlul
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
Ursului", "Balansoar pentru maimuțe") sau drame polițiste cu accente etice ("Dubla dispariție a Marthei N...", "Plus sau minus viața"). Personajele predilecte ale lui Ștefan Oprea sunt tineri idealiști însetați de adevăr și adversari ai falsității și imposturii, plasați într-o luptă inegală, sumbră sau uneori chiar sinistră, cu lașitatea și obtuzitatea societății. Romanele "Procesul manechinelor" (1974) și "Plus sau minus infinitul" (1978) conțin o literatură polițistă teatrală ce combină investigația proprie genului cu analiza psihologică, conturând un „joc al ipotezelor” și
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
Medrea și 2 secretari civili s-au instalat la Brad în pavilionul minelor de aur „Ruda 12 Apostoli”. Ca urmare a unei consfătuiri în aceeași seară, acest mic Stat Major a decis abandonarea planului inițial de a ridica populația la luptă și a decis formarea unei unități de voluntari organizată după principiile armatei regulate. Pe 11 februarie recrutările au fost astfel temporar sistate și concetrarea voluntarilor - programată pentru data de 12 februarie revocată, la ordinul căpitanului Medrea. Acesta a luat respectiva
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
acest interval Garda Națională din Hălmagiu - întărită atât cu efective retrase dinspre Arad cât și cu voluntarii care apucaseră deja să fie recrutați, majoritatea dintre ei foști soldați, repliindu-se treptat pe valea Crișului Alb s-a angajat progresiv în luptă cu trupele maghiare și la distrugerea lucrărilor de artă feroviară. Ordinele Comandamentului de la Brad au prevăzut ca gardiștii să se considere un avanpost al unității armatei regulate române din Baia de Criș, asigurând trupele de acolo împotriva oricărei surprize și
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
6 Roșiori a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 6 Roșiori a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 2 Cavalerie, participând la Bătălia de la Mărășești. În această campanie, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul " Nicolae Popescu ".
Regimentul 6 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337442_a_338771]