72,529 matches
-
magilor precum și regulile respectate cu scrupulozitate pentru a evita contaminarea elementelor naturale. Diversitatea comportamentelor persanilor În comparație cu obiceiurile grecești era consemnată scrupulos și explicit și, de multe ori, lămurită, chiar prin recurgerea la doctrinele specifice, Înrădăcinate În tradiția religioasă iraniană, cu puternicul ei ritualism și cu preocuparea constantă de a nu vătăma ordinea cosmică și ființele: lucruri, animale, oameni. Acestea sunt rodul puterii creatoare divine și replici - se poate spune așa - pe pământ ale modelelor spirituale și cerești. Cosmosul, În convingerea credinciosului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viziuni destul de bogate și elaborate asupra lumii, fondată pe un mesaj filozofic și etic profund și elevat. În ciuda antiritualismului originar al lui Zoroastruxe "Zoroastru", al cărui sens a fost ilustrat mai sus, zoroastrismul devine repede o religie cu un ritualism puternic, care a reabilitat ofranda haomei, și jertfa animală, păstrând mai departe practici esențiale ale liturgiei, care apar, În complexitatea lor, În perioada religioasă reflectată În Avesta târzie. Abia În secolul XX parsii au abandonat sacrificiul animal, considerându-l derivat dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parte a unei evoluții mai ample ce se regăsește În diferite forme În toată regiunea unificată de imperiul lui Alexandru și de occidentul roman (Gnoli, 1989, pp. 129 sqq.). Însuși conceptul de „Iran” dobândește, din punct de vedere ideologic, o puternică valoare religioasă (Gnoli, 1993). Așadar, zoroastrismul a fost un factor esențial În dezvoltarea istorică a iranismului: din religia arhaică a unei societăți de păstori-culegători (după cum reiese din documentația cea mai veche), aceasta devine doctrina principală a unui popor care domină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolele VI-IV Î.Hr.). Acesta a intrat deci În contact cu diferite culturi evoluate, cu o bogată experiență milenară, inclusiv În domeniul gândirii științifice, dar și cu unele culturi mai tinere, cum ar fi cea iudaică sau greacă, protagoniste puternice și originale ale unei noi orânduiri și ale unei viziuni noi asupra lumii. Format Într-un mediu cultural deschis și sensibil, inclusiv În privința exigențelor politice firești, la diferitele procese de aculturație, zoroastrismul din perioada ahemenidă s-a Întâlnit În Mesopotamia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
d.Hr.) a dat o nouă vigoare iranismului și, parțial, zoroastrismului, mai ales În epoca acutizării conflictului cu Imperiul Roman (Wolski, 1993, pp. 197 sq.). Societatea iraniană trăiește În această perioadă o nouă etapă a istoriei sale, marcată de o puternică fragmentare politică și culturală, favorizată de orânduirea de tip feudal al noului stat, pe care sasanizii Îl transformă Într-o mare monarhie națională. În timpul sasanizilor (secolele III-VII d.Hr.), zoroastrismul devine o adevărată religie națională, cu o Biserică organizată ierarhic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bazată pe legături etnico-religioase, atât În Iranul islamic, cât și În India. Istoria sa indiană - istoria parsismului - este un capitol ulterior al evoluției sale complexe și tumultoase, caracterizată de condiții sociale și economice cu totul noi, de o situație culturală puternic condiționată de Întâlnirea cu tradiții religioase foarte diferite (hinduismul, islamul, creștinismul aproape exclusiv protestant etc.), de influența studiilor orientaliste occidentale asupra culturii tradiționale și ecleziastice a dast¿r, mobad și h¶rbad și de raportul privilegiat, politic și economic, al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
influența studiilor orientaliste occidentale asupra culturii tradiționale și ecleziastice a dast¿r, mobad și h¶rbad și de raportul privilegiat, politic și economic, al comunităților de parsi cu administrația imperială a Indiei britanice, care a exercitat asupra acesteia o influență puternică, inclusiv din punct de vedere cultural. 2. De la origini la secolul al III-lea d.Hr.tc "2. De la origini la secolul al III‑lea d.Hr." Mai ales din cauza incertitudinii În privința datării vieții lui Zoroastruxe "Zoroastru", care, În orice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zoroastru"”, subcapitolul 2.8). Influența babiloniană asupra Iranului s-a manifestat puternic În artă, scriere, În concepțiile politice, religie și știință (Gnoli 1989c). De asemenea, o Întâlnire fecundă a avut loc și Între magi și „caldei”; aceasta a avut ecouri puternice În izvoarele clasice (Messina, 1930, pp. 48 sqq.; Bidez și Cumont, 1938, I, pp. 34 sqq.) și i se pot reconstitui unele trăsături esențiale, mai ales În privința doctrinelor astronomice și matematice, foarte evoluate și cu o importanță deosebită În religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
câteva mărturii arheologice și epigrafice, care dovedesc, În mai multe cazuri, menținerea și continuitatea tradiției religioase (Unvala, 1952; Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 224-276; Widengren, 1968, pp. 201-272). În cadrul compozit al unei civilizații animate de impulsuri eterogene și caracterizate de tendințe sincretice puternice, se poate spune că iranismul nu și-a pierdut niciodată identitatea religioasă și nici nu a fost detronat de elenismul iranian. Mai mult, iranismul nu și-a pierdut vigoarea culturală și religioasă și nici forța de expansiune. Perioada partă a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fenomen mai vechi, de mari proporții, care a fost puternic favorizat de instaurarea Imperiului Ahemenid. Tendința de a depăși cultele locale, din care acesta era alcătuit, nu a dezrădăcinat totuși tradiția zoroastriană de pe teritoriul iranian, ci a făcut-o mai puternică și incisivă datorită orientărilor sale etico-filozofice (dualismul și speculațiile asupra Timpului-Destinxe "Destin"), a concepțiilor escatologice și a aspirațiilor soteriologice, În deplină concordanță cu spiritul vremii. Zoroastrismul, ca și iudaismul de după exil, nu s-a pierdut datorită exigențelor sale spirituale și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferite elemente care ne permit să-i considerăm pe Sasanizi mai degrabă moștenitori ai Arsacizilor, decât ai Îndepărtaților Ahemenizi (Yarshater, 1971), atunci nu Încape nici o Îndoială că memoria, chiar și transfigurată, a primului imperiu iranian a continuat să exercite o puternică influență asupra ideologiei politice și politico-religioase a Iranului. 3. De la Sasanizi la Iranul islamic Factorul religios a avut un rol important În trecerea de la puterea dinastiei parte a Arsacizilor la cea persană a Sasanizilor, survenită În prima jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În prima jumătate a secolului al III-lea d.Hr. Într-adevăr, cel puțin În plan ideologic, propaganda sasanidă a fost impregnată În Întregime de ideea unei restaurări a valorilor naționale persane, religioase și politice. Această mișcare, deși are un puternic caracter inovator, se prezintă programatic ca o „restaurare” a monarhiei și a religiei zoroastriene sau „mazdeiste” (d¶n m³zd¶sn), opunându-se moștenirii parte, descrise ca o Întoarcere la o perioadă Întunecată și negativă a istoriei Iranului atât din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucrării profanatoare și distructive a lui Alexandru, care a Împărțit pământul persanilor mai multor regi locali (Scrisoarea lui Tansarxe "Tansar", p. 4: cf. Boyce, 1968b, p. 29), nouăzeci după Marele Bundahișn (XXXIII, 4), dintre care doar suveranul arsacid era mai puternic. Deși nu trebuie desconsiderate elementele de continuitate Între perioada partă, mai ales cea târzie, și perioada sasanidă, interpretarea tradițională a trecerii de la Arsacizi la Sasanizi ca semn indubitabil al unei schimbări profunde și al unei transformări a valorilor religioase (Christensen
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al acestui conflict poate fi reconstruit mai ales dacă se ține cont de faptul că, În timp ce zoroastrismul este monopolizat de aristocrația războinică și de clerul din Fars - o regiune și o economie aproape exclusiv agrară -, maniheismul, apărut În Mesopotamia, provincie puternic urbanizată a imperiului, compozită etnic și evoluată din punct de vedere cultural, s-a răspândit mai ales În orașe, În marele centre ale comerțului internațional și de-a lungul căilor de comunicație terestre și maritime. Pe cât de deschiși contactului intercultural
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acum de către Ch.-H. de Fouchécour (1986). Însă structura societății sasanide a fost departe de a constitui un bloc unitar, static și compact. De multe ori, aceasta a fost zdruncinată atât de pericolul maniheist În timpul nașterii sale, cât și de puternice conflicte sociale din perioada dezvoltării sale, care au lovit direct În religie; de asemenea, a existat și o dialectică intrinsecă a puterii Între regalitate și preoți, care a arătat deschis faptul că o doctrină asemenea celei conform căreia religia ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dhalla (1914; 1922; 1930; 1938; 1943), care a fost trimis de un grup de reformiști condus de Kharshedji Rustomji Cama (cf. infra) la New York, pentru a studia cu un celebru iranist american, A.V. Williams Jackson, care a exercitat o puternică influență asupra comunității parse. Deși a plecat ortodox și tradiționalist, Dhalla s-a Întors din America - devenind apoi Mare Dastur În Karachi - reformist convins și a Încercat să reînnoiască teologia zoroastriană prin fidelitatea față de Învățăturile profetului, pe care le considera
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a individului, fiind astfel inalienabilă și de neschimbat (Hinnels, 1981, pp. 49 sqq.; Mistree, 1983 și „Zoroastrian Studies Publication”, august 1985, Împotriva tezei inovatoare a unui dast¿r rezident În America, Kersey Antia). Această identificare a religiei cu sângele, Încă puternică și În zilele noastre, l-a Împiedicat pe unul dintre admiratorii fervenți ai zoroastrismului, persanul Ibrahim Pur-Davud, foarte apreciat de parsi, să se convertească la religia pe care a studiat-o cu atâta pasiune (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 381). Motive esențialmente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Dosabhai Framji Karaka (1884) și Rustamji Burjoji Paymaster (1954) (Kulke, 1978, p. 233; cf. supra). Strălucirea de neînchipuit a antichității persane, figura lui Cirus și Darius, epopeea sau, mai bine zis, mitul marelui imperiu universal al Ahemenizilor devin ingrediente puternice ale unei ideologii care, În mod paradoxal, Îi apropia pe parsi mai mult de protectorii sau prietenii lor occidentali și europeni decât de vecinii lor indieni, hinduiști sau musulmani. Politica dusă de Coroana britanică, pe de o parte, și, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
K.R. Kama Oriental Institute, dedicat studiilor zoroastriene. Contactul cu celelalte culturi, În aceeași măsură În care i-a determinat pe parsi să deprindă metodologia științifică occidentală, i-a expus fenomenelor de sincretism și interpretare a doctrinelor și practicilor religioase bazate puternic pe experiențe intelectuale și spirituale esențialmente străine tradiției lor. Acest fenomen se observă deja În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, după cum o demonstrează lucrări ca Des³tșr (pluralul lui dust¿r), „Modele” sau „Reguli”, tradusă În engleză În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
condiție să fie Îndeplinită, zoroastrismul trebuie, la fel cum a abandonat după epoca sasanidă căsătoria consangvină, să renunțe la rămășițele „endogamiei”, făcând astfel diferența Între moștenirea sângelui și alegerea etică: ar opri În acest mod un exod care devine din ce În ce mai puternic (Hinnells, 1981, p. 49). Cea de-a doua condiție poate fi Îndeplinită printr-o acceptare sinceră și deschisă a doctrinei dualiste, fără complexe de inferioritate În confruntarea cu creștinismul sau Islamul, deoarece aici se află contribuția cea mai importantă și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca zeu, ci doar ca erou, să fi păstrat trăsături ale zeului major de funcție secundă. Există inclusiv elemente iconografice care, după cum au sugerat unii cercetători avizați din secolul al XIX-lea, au o asemănare deosebită cu Indraxe "Indra": amândoi puternici, cu barbă, Înarmați cu măciucă. Mai mult, și În biografia lor se Întâlnesc elemente simetrice (Dumézil, 1970). De exemplu, Indra, după ce Îi jură loialitate și prietenie lui Namucixe "Namuci", Îl trădează, ucigându-l, la fel ca Herakles, care după ce și-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
războiului. Despre zeul germanic al celei de-a doua funcții, Thorxe "Thor", vom vorbi Într-un capitol următor (cf. „Religia Germanilor”). Din acest ansamblu de date concordante, divinitatea indo-europeană a celei de-a doua funcții prinde contur: un zeu războinic, puternic și cu un aspect impunător, Înarmat la nivel uman, cu cea mai veche dintre arme, măciuca, dar reprezentat la nivel divin ca stăpân al fulgerului; este evident că, atunci când calul a fost domesticit și Înhămat, acestui zeu i-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
interesant este și faptul că anumiți termeni slavi au legături etimologice cu numele proprii ale divinităților iraniene: rusescul mir, „pace”, cu avesticul mithra (zeul care domnea asupra ordinii cosmice și asupra relațiilor corecte dintre oameni); termenul din rusa veche jadrú; „puternic, rapid”; cu avesticul indra(zeul războiului); rusescul svobod’, „liber”, cu Sabàzios (zeu identificat cu Dionysosxe "Dionysos" de diferite populații de la răsărit de Grecia). Faptul că aceste congruențe Între lexicul religios iranian și cel slav pot fi interpretate ca o influență
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
câine cornut”, caz În care „câine” ar putea face referire la constelația Siriusxe "Sirius" (cf. latinescul canicula, sau grecescul Kane = Sirius etc.), iar coarnele ar putea fi un simbol al puterii, având În vedere că, În definitiv, este vorba despre puternicul zeu al căldurilor din timpul verii. Un centru important al cultului lui Svaroic¹ se afla În cetatea Riedegost, unde acest zeu (al cărui nume apare latinizat În Cronica lui Thietmar: Zuarasicixe "Zuarasici") deținea un loc special În faimosul templu al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu siguranță un zeu al războiului, și se știe că Îi era oferită o zecime din pradă. e) Jarovitúxe "Jarovitu^" La Vologost era practicat cultul zeului Jarovitúxe "Jarovitu^", al cărui nume este legat de către unii cercetători de termenul slav jarú, „puternic, violent”, iar de alții, cu numele ruse jara, „primăvară”, și jar¹ „marea vară”. În primul caz, se presupune că este vorba despre o divinitate războinică, iar În cel de-al doilea despre o zeitate agrară. Puținele informații pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]