72,529 matches
-
zeului războiului, Indraxe "Indra". Este reprezentat cu un ciocan sau cu secure. În acest caz, concordă cu zeul germanic al celei de-a doua funcții, Thorxe "Thor", și oarecum cu Indra, Înarmat tradițional cu o măciucă. Perk¿nas are și puternice legături cu focul: este considerat meșterul celest, iar În regiunea orașului Vilnius ardeau În cinstea lui focuri perpetue, pe care chiar primii observatori le-au comparat imediat cu focul, de asemenea perpetuu, Îngrijit de Vestale la Roma. Însă, tocmai ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adnotări scurte care scot În evidență un singur obicei sau un singur fapt care a atras atenția autorului și care i-a părut astfel demn de a fi menționat. Mai mult, aproape la toți autorii greci și latini este foarte puternică prejudecata clasicocentrică: deși Încearcă să Înțeleagă motivele interne ale elementelor religiei celte, aceștia pun În relief tot ceea ce pare a fi barbar și necivilizat sau, pur și simplu, tot ceea ce era diferit de religia greacă și romană. Nu ne sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de tribul tricorilor. Pe lângă aceasta, În lumea irlandeză era frecvent jurământul „Jur pe zeii pe care jură tribul meu” - formulă care confirmă tocmai existența divinităților tribale. Aceste argumente nu par Însă decisive. Este adevărat că mărturiile epigrafice demonstrează o fragmentare puternică a teonimelor, Însă o dovadă În sens contrar este adusă de toponimie, care relevă, de exemplu, cultul zeului Lugusxe "Lugus" Într-o arie vastă care cuprinde Franța (Lyon, Laon), Olanda (Leida), Silezia (Liegnitz) și Britania (actualul Carlisle era În epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fericită. Din contra, era o religie tipic mundană, În sensul că riturile și jertfele aveau drept scop unic obținerea pentru credincios a supraviețuirii și a succesului aici pe pământ. Așadar, se cerea de la zei sănătate, viață lungă, turme numeroase, fii puternici și ascultători, victorie În război; Însă religia nu spunea nimic despre ceea ce Îl aștepta pe om după moarte și nici nu trasa calea prin care ar fi putut fi dobândită o supraviețuire fericită și nedefinită. Este Însă foarte probabil ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Adnotationes super Lucanum (cu referire la I, 449), același termen este Înțeles ca „poet”. În realitate, această triplă distincție constituie un caz macroscopic de analiză clasicocentrică În detrimentul unei culturi non-clasice. Lumea clasică practica În aria activităților intelectuale o diferențiere puternică a rolurilor și specializărilor: poetul, preotul, juristul, istoricul și așa mai departe. Aceste figuri nu au un contur suprapus, fapt ce se poate verifica doar la nivel personal și Într-un mod cu totul imprevizibil, Însă este inimaginabilă că preotul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este Mannusxe "Mannus"; identitatea formală a acestuia, care Îl apropie de indianul Manu(s)xe "Manu(s)", protopărintele umanității după o tradiție vedică, a fost de mult timp evidențiată. Dar dincolo de această informație formală, există probabil o conexiune substanțială mai puternică ce o leagă de o altă figură a culturii vedice. Mannus Înseamnă „Omxe "Om"”, fiind așadar ușor de comparat cu vedicul PuruÌa („Om”), omul primordial din jertfirea căruia s-a născut umanitatea: Pe postament, au stropit jertfa, adică pe Omxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era cea germanică, o astfel de funcție trebuie să fi fost cât se poate de definitorie, Într-atât Încât să sugereze unui roman identificarea zeului respectiv cu o divinitate psihopompă, deci cu Mercur. Această identificare se dovedește a fi foarte puternică În cea mai mare parte a lumii germane, unde termenul latin „ziua lui Mercurxe "Mercur"” (miercuri) este redat cu „ziua lui W½danxe "Wo>dan"az” (*W½danesdagaz: În engleză, Wednesday; În olandeză, Woensdag, etc.). Trebuie totuși să se țină cont că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mame, Eu sunt fiul a nouă surori (Kuhn, 1962, p. 316). După părerea noastră, este evident că acest grup de mame strâns Înrudite și care au În comun un fiu unic deși este doar o rămășiță, constituie totuși o dovadă puternică a existenței cultului mamelor și În zona nordică, lucru care ne Îndreptățește să afirmăm că acest cult a fost la un moment dat pangermanic. În orice caz, dovada că Mamele sunt o moștenire indo-europeană este furnizată de o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În capitolul al IV-lea din Ynglingasaga. 8. ANALIZA DUMEZILIANĂ A RELIGIEI GERMANICE. ZEII PRIMEI FUNCȚIITC "8. ANALIZA DUMEZILIANĂ A RELIGIEI GERMANICE. ZEII PRIMEI FUNCȚII" În prima jumătate a secolului XX a existat printre cercetători (Începând cu Salin, 1904) o puternică tendință de a interpreta lupta și reconcilierea care a urmat dintre Aesir și Vanir ca pe o transpunere mitologică a unor evenimente istorice reale, străvechi. Vanir ar reprezenta populațiile indigene (preindo-europene) din peninsula scandinavă: populații de țărani, culegători, crescători de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aesir, care au trăsăturile divinităților războinice, i-ar reprezenta pe invadatorii indo-europeni care, ajunși În Scandinavia la sfârșitul migrației lor, Îi Înfrâng pe indigeni, iar mai apoi se amestecă cu ei. Această teză (care, de altfel, nu a avut argumente puternice În favoarea ei) trebuie Înlocuită astăzi cu propunerea făcută de Dumézil (1959) În ceea ce privește problema religiei germanice. Aceasta continuă structurile religiei indo-europene, chiar dacă aduce unele inovații importante, datorate vieții sociale și experienței istorice a germanilor. În privința războiului dintre Aesir și Vanir, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tyr", al cărui nume Înseamnă, probabil, „cel divin, ceresc” (adică, *deiwos). În interpretatio Romana, după cum am văzut deja, acesta este identificat cu Martexe "Marte", devenind astfel clar că Încă din cele mai vechi timpuri Tyr a avut o conotație militară puternică. O astfel de conotație provine, În opinia lui Dumézil (1959), din faptul că el, fiind protectorul ordinii și al legii, este patronul adunării populare la care germanii purtau arme și Îmbrăcăminte de războinici. Trebuie amintită și inscripția latină În care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dobândește puteri tipic militare: devine suveranul războinicilor morți, iar În ziua Catastrofei Finale va conduce cetele de zei În lupta Împotriva forțelor răului. La rândul său, Tyrxe "Tyr", pentru a tutela ordinea universală, va dobândi și el, după cum am văzut, puternice conotații războinice. Rezultatul acestui proces este trecerea celor doi suverani ai primei funcții În cea de-a doua, cea militară. Astfel, cade distincția, altminteri solidă, Între sfera sacra și cea războinică, În avantajul celei din urmă, iar tripartitismul inițial al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
păgân din Uppsala (cf. Dumézil, 1997, pp. 186 sqq.): Acel popor vestit are un templu, numit Uppsala, nu departe de cetatea Sicton. În acest templu, care este cu totul acoperit cu aur, poporul venerează statuile a trei zei: cel mai puternic dintre ei, Thorrxe "Thorr", Își are tronul În centrul sălii, iar alături de el stau Wodan și Friccus. Funcția lor este următoarea: „Thorr - spun aceștia - domină cerul și stăpânește tunetul, fulgerul, vânturile și ploaia, vremea senină și secerișul. Celălalt, Wodan, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
operează cu gândul. Uneori Înțelesul se identifică: „să Încep osteneala aceasta, după atâtea veacuri... se sperie gândul” (același Miron Costin). Unul dintre produsele minții, scrisul, are tot la Miron Costin un Înțeles științific. Iată o splendidă definiție psihologică: „lăsat’au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minții omenești, scrisoarea”. Pe lângă omul cu minte (devenit „cuminte”) există o serie de variante: „bolnăvindu-se ficiorul Radului Vodă, din care boală lipsise și din minte”, ceea ce Înseamnă evident - lipsit de minte, fără minte, după cum și fără alienarea
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
care se desprindeau din ceața confuziei erau similare. Absurdul, pe care românii nu Îl au Înscris În inteligența lor (zadarnic vom căuta gustul pentru absurd la țăranul român), acest element nu a putut decât să șocheze, să acționeze ca o puternică traumă. (3) În acest cadru psihologic (al absurdului transformat În realitate) s-a insinuat firesc frica, mai Întâi o frică dispersată, ca notele organizând rețeaua unui leitmotiv al unei simfonii, apoi frica fizică, brută. Psihologia fricii Încă nu s-a
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
a profunzimilor lui, neconștiente, dar nu mai puțin reale. Toate reperele au fost clătinate, creațiile arhaice Înlocuite cu improvizații străine naturii sale; trecerea bruscă de la spațiul agricol dominat de „frunza verde” la un spațiu dominat de sirena de fabrică; contestarea puternică a credinței la un popor trăitor Într-o credință care era nu percepută, ci temeinic asumată, ca banal cotidian de familie; un popor care, lipsit de cadrele impunătoare, nu resimțea nevoia templului purtând biserica În suflet, un popor cu puțini
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
ca o cenzură propriu-zisă, măcar asemenea unei capcane burghez-mistificatoare în fața transcendenței și a originarului. Alternând reportajul, confesiunea și ficțiunea, romanele și povestirile lui S., prolixe, rar preocupate de construcție, dezvăluie vocația tumultului interior care se transferă în conflicte insolubile, în puternice neliniști ce stârnesc viziuni halucinante, cât și privirea atentă, cu decupaje veriste dintr-o realitate concret istorică. Deși inspirate, în general, din lumea satului, aceste proze par să fie mai degrabă vehicule pentru câteva obsesii tematice, precum copilul, femeia, regresiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
este un Dumnezeu „care acționează în istorie”. Pentru teologia creștină este într-adevăr esențial să putem spune că afirmațiile de credință sunt înrădăcinate în istorie. Vom înțelege imediat că o dogmă precum cea a întrupării trebuie neapărat să aibă o puternică legătură cu istoria concretă, pentru cel credincios, oarecum verificabilă. Afirmațiile centrale ale Noului Testament sunt într-adevăr fondate nu pe legende, speculații sau teorii abstracte, dar pe ceea ce primii martori au experimentat: „Ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ne temem că vom „pierde” ceva esențial în timpul călătoriei. Putem pierde numai ceea ce a devenit inutil sau care de mult timp era inutil. Credința se întărește numai în acest exercițiu de lectură riguroasă și în această căutare a unui adevăr puternic. Credința noastră este precum trupul nostru. Are nevoie de exerciții pentru a se întări. Dacă lipsesc exercițiile, credința, ca și trupul, slăbește. Unul dintre exercițiile care întăresc credința este acela de a înfrunta cu sinceritate și seninătate întrebările pe care
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Mai dificil de aflat este cine a auzit acest discurs. Egiptenii au murit cu toții și n-au mai putut să povestească nimic (Ex 14,28). Pe de altă parte, un nor îi separa pe egipteni de israeliți, sufla un vânt puternic de la Est (14,21) și era noapte (14,19-20). Dimineața, israeliții au descoperit trupurile egiptenilor pe malul mării (14,30b). Dar ce au putut să vadă și să audă în timpul nopții? Povestitorul însă îl face pe cititor să asiste la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
stă un fenomen foarte cunoscut în marile câmpii ale acestei regiuni. E vorba despre inundația anuală a celor două fluvii ale Mesopotamiei, Tigru și Eufrat, care are loc primăvara în urma topirii zăpezilor de pe platourile Anatoliei centrale. Uneori inundația este mai puternică. Arheologii au găsit într-un oraș al Mesopotamiei un strat de mai mult de 2 metri de noroi de pe urma unei inundații de proporții neobișnuite. În orice caz, e foarte dificil să identificăm numai „un” potop care să poată fi cel
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
urmărit de un departament de care militare egiptene (Ex 14,5-10). Au sosit în regiunea care separă Egiptul de deșert (14,2.9), însă egiptenii nu au reușit să-i ajungă înainte de apus. După apus și în timpul nopții, un vânt puternic de la Est a descoperit o parte a malului unui lac din regiune (14,9 și o parte a versetului 21). Dacă erau aproape de mare, la vânt s-a adăugat, poate, și mareea. În orice caz, carele egiptene au întârziat probabil
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ce reprezenta puterea militară. Dumnezeu este alergic la cai și preferă măgarul, animal mai obișnuit și cu siguranță mai puțin scump. Numeroase texte afirmă că salvarea nu vine prin „cal”, adică de la o armată care dispune de arma cea mai puternică a epocii: carul (Is 30,16; 31,1; Os 1,7; 14,4; Zah 9,10; Ps 20,8; 33,16-17; 147,10-11; Prov 21,31). Prov 21,31 sintetizează bine această concepție: „Se pregătește calul pentru ziua bătăliei, dar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
locurile mai răcoroase și, de exemplu, se acumulează puțin câte puțin în unele crăpături și fisuri în piatră din cauza schimbării bruște de temperatură după apus. Se păstrează, câteodată în cantități relativ importante, din cauza fenomenului de tensiune superficială. Ajunge o lovitură puternică în piatră pentru ca această apă să „iasă” literalmente din ea. Firește, trebuie doar să cunoști aceste locuri. Povestirea din Ex 15,22-25, în care Moise purifică „apele amare” ca să poată fi potabile, ar putea și ea să aibă o bază
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de ce prepelițele pe care poporul le mânca în Ex 16 nu au niciun efect negativ asupra israeliților, iar cele mâncate în Num 11 au consecințe letale pentru un număr considerabil de israeliți. Teofania de pe Sinai descrie mai degrabă o furtună puternică. Unii au considerat-o o erupție vulcanică. Textul vorbește însă de un foc ce „coboară” pe munte (Ex 19,18). „Focul” unei erupții vulcanice nu coboară, ci urcă din munte. Aceste elemente nu sunt cu siguranță suficiente pentru a da
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]