72,406 matches
-
De vreme ce eu am devenit altul, iar altul nu mai e înseamnă că eu nu mai sunt. Sinuciderea dovedește acum că imposibilitatea declarată de a nu putea concepe viața în absența celuilalt nu este o simplă ipocrizie și că în spațiul adevăratei iubiri eul nostru încetează să fie farsor, fiind incapabil să supraviețuiască „problemelor“ sale. Cel care se sinucide lângă cadavrul (încă fictiv) al iubitei atestă faptul că moartea ei, socotită reală, transformă într-o ficțiune viața lui și că în fond
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
așa cum nici darul zeilor - pentru a fi cercetat după legile minții. Un sentiment autentic nu are cauză, nu are scop, el este asemeni unei plante rare ce răsare pe neașteptate în pământul sterp. Un sentiment autentic este, de asemenea, un adevărat mister. El te locuiește. El este centrul. Ceea ce se petrece în jurul centrului are nume, duce pe căi greșite, se îngrămădește, se destramă, poate fi gândit și exprimat. Centrul totuși este originar și rămâne așa. Înălțimile pe care le urci, adâncurile
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
succesive, libertatea multora și a tuturor, ea poate, la rândul ei, să transfere libertate. Hotărând în privința tuturor, fiind „cea mai liberă“, ea dă tiparul libertății și conturul pe care trebuie să-l aibă un eu pentru ca să poată apoi hotărî singur. Adevărata lege hotărăște în vederea hotărârii tale. Ea ne formează în vederea libertății, și nu a supunerii, și dacă ne supune o face în vederea libertății noastre. O societate este liberă atunci când ne conduce pe toți până la punctul în care, la rândul nostru, devenim
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sau pot, dimpotrivă, să-l folosesc în silă sau să-l folosesc pentru a face răul și pentru a întoarce spatele sursei libertății. Eu pot să folosesc acest dar în chip iresponsabil, să nu răspund deci exigențelor esenței lui. Vina, adevărata vină în acest caz, este tocmai căderea din răspunderea supremă: răspunderea pe care o am față de propria mea libertate. Suprema răspundere este preluarea în proiect a libertății înseși. Iar preluarea în proiect a libertății înseamnă: a-i resimți natura de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe care îl suscită în mod obișnuit o simplă analiză semantică. În ce măsură semantismele radicalului *pertrezesc o rezonanță în idee, care nu a fost pusă până acum în valoare? Și în ce măsură acest lucru ne va da dreptul să vorbim despre o adevărată aură metafizică a complexului peratologic și, în cele din urmă, despre o peratologie? Limita, mai întâi. Eminența ei ontologică este atât de mare, încât putem spune că inexistența limitei exclude nu numai orice discurs ontologic, ci însăși existența ființei ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
că în cadrul „complexului peratologic“ se poate vorbi despre o strădanie de atingere a limitei, și astfel despre o atragere a limitei în fața conștiinței. Cuplată cu actul voinței și al conștiinței, limita termină prin a ieși din inerția fizicalului, devenind un adevărat concept peratologic. Vorbind despre peratologie, noi facem o sinteză pe care limba greacă nu a făcut-o nicăieri explicit, dar care își are acoperirea în sugestia metafizică pe care am putut-o desprinde din semnificațiile radicalului *per-. Peratologia ca fenomenologie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea ce rezultă din contemplarea unei lumi fără repere. Neliniștea existențială pe care o sugerează prăpastia (Abgrund, „realitate fără de temei“) provine din faptul că spiritual și conștient nu se poate trăi decât într-o lume în care spațiul și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dobândească limita ca semn al încheierii și desăvârșirii sale, pentru ca, apoi abia, să înceapă să fie. Trebuie ca mai întâi să se sfârșească intrarea în limită, pentru ca să înceapă intrarea în ființă. Pe scurt, începutul ființei presupune sfârșitul delimitării. Cât de adevărată este pentru lumea greacă interpretarea pe care Heidegger o dă limitei - ca limită benefică, ce împlinește și dă statut de ființă - se poate lesne vedea evocând exemplul tragediei eline. Într-adevăr, pentru greci nu imposibilul depășirii unei limite era un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Național Creștin. De numele ei se leagă înființarea unor cooperative pentru femei la sate. A elaborat, se pare, și un roman inspirat de viața de la țară - care nu se găsește în marile biblioteci -, O comoară de fată (Scrisori cu întâmplări adevărate către prietenele mele sătence). „De profesie casnică”, după cum o încondeiază, răutăcios cum îi era felul, Mircea Damian, are timp să publice articole în care își dezvăluie aptitudini de temperamentoasă militantă. Fondatoare și directoare a săptămânalului „Tribuna femeii” (1930), care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
aur, pref. Constantin Dram, Iași, 2001; Sintagmele ochiului, pref. Al. Husar, Iași, 2003. Repere bibliografice: George Bădărău, „Imposibilă, pânda”, „Timpul”, 1994, 11; Ion Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1995, 233-234; Bogdan Ulmu, Radiografia suferinței, CRC, 1998, 1; Simion Bărbulescu, În căutarea adevăratei identități, CL, 1998, 7. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
de acest element. Acest lucru constituie o soluție sensibilă, deoarece conform unor intelectuali ai zilelor noastre naționalismul este doar "o fază trecătoare a adolescenței". În vocabularul acestor intelectuali, națiunea aparține "naționalismului", adică radicalilor extremiști. Nu cred că acest lucru este adevărat. Naționalismul este adesea exagerat, dar el nu trebuie respins sau condamnat în întregime, în ciuda implicațiilor lui uneori tragice, mai ales în Balcani. Am încercat să explic naționalismul din Europa de sud-est cu oarecare înțelegere, ba chiar cu simpatie. Analizînd evoluția
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Atît De Gaulle cît și Iorga s-ar simți la largul lor în zilele noastre. Iorga a considerat întotdeauna Uniunea Sovietică drept " ...o hegemonie naționalistă cu pretenții sociale", și nu a crezut că poate dăinui multă vreme în fața unicei realități adevărate: națiunea. De Gaulle trata comunismul cu același dispreț, considerîndu-l drept o beteală strălucitoare, dar trecătoare, drept o mască a hegemoniei imperiale. Iar atotputernica supraputere comunistă s-a destrămat pe linia de separație a componentelor sale reale: cele naționale și cele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și de eroism, acest lucru va avea urmări grave asupra eticii națiunii. Apoi, folosirea evreilor ca țapi ispășitori pentru orice rău pe lumea asta (un proces dirijat cu grijă "de sus") le-ar putea acorda un oarecare răgaz liderilor. Dar adevăratele probleme rămîn nerezolvate, așa că toată lumea suferă"25. Această afirmație, deși incontestabilă, nu este atotcuprinzătoare. Cu cîteva pagini mai înainte, Seton-Watson afirmă: "Mentalitatea evreilor este total străină naționalismului romantic care s-a răspîndit în întreaga Europă de răsărit începînd din a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a mai mult de jumătate din Moldova istorică, răpită de Rusia și de Austria, ceea ce mai rămăsese din ea era acum invadat de o minoritate străină și (conform unora, nu numai naționaliștilor) neasimilabilă. Naționaliștii au simțit că acesta era un adevărat pericol! La răscrucea veacului, România nu era o țară potrivită unei imigrații în masă așa cum erau Statele Unite. Nici măcar în măsura în care erau Anglia sau Franța. Țara trecea prin mari dificultăți sociale și economice după dureroasa ei naștere ca stat-națiune. Românii erau sătui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rasa voastră. Și vă îmbogățiți cu toții. Românii cred că jefuiți bogăția țării lor și nu dați nimic în schimb". Harriet adusese acest aspect în discuție doar ca un subiect de conversație. Așa că o ului reacția violentă a celorlalți. Într-o adevărată cacofonie de voci, toți îi acuzau pe români de rasism, lăcomie, puturoșenie etc. Drucker (atunci cînd reuși să se facă auzit) spuse: Există loc pentru toți aici, există mîncare și de lucru pentru toți. Românii se mulțumesc să nu facă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fără explicarea situației evreilor, istoria României din timpul vieții lui Iorga devine de neînțeles. Atît românii cît și evreii au suferit de-a lungul istoriei. Și unii și alții au devenit virtuozi ai supraviețuirii naționale și etnice. Aceasta constituia o adevărată problemă atunci, ceea ce i-a înfuriat pe naționaliștii romantici. După Holocaust, mulți oameni civilizați au devenit precauți în manifestarea atitudinilor lor antievreiești, înțelegînd la ce nemiauzite excese poate duce încurajarea unor asemenea atitudini. După tot ceea ce a apărut în România
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu și-a putut lua inima în dinți ca să-i facă o vizită venerabilului arhitect al independenței României. Era prea timid. Cu urmări mai importante s-a soldat contactul lui Iorga cu intelectualul marxismului român, Constantin Dobrogeanu-Gherea pe numele lui adevărat Solomon Kats, evreu rus refugiat. Dar să-l lăsăm pe Iorga să-l descrie: "... un (om) persecutat, vînat și încarcerat în Rusia țaristă, purtînd în piept amintirea unui glonte siberian (care fusese tras în el), dar (în sinea lui) de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a muncii. Patriotismul politicianismului este grija iubitoare mai curînd față de bugetul țării și nu față de țară, exploatînd la maximum resursele tot mai mici ale acesteia 66. Ca și Carp, Eminescu îi critica pe liberali pentru că împiedicau ajungerea la o democrație adevărată. El cerea respectarea legilor existente, care reclamau alegeri libere. După părerea lui Eminescu, politica liberalilor lăsa țara în mîinile străinilor, care dominau atît economia cît și viața culturală și viața publică. Se referea în mod elegant la aceștia, folosind termenul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Padova, Iorga a fost cel care a descoperit corespondența lui Constantin Cantacuzino. Considerată pînă atunci drept opera unor scriitori anonimi, corespondența aceasta l-a ridicat pe Cantacuzino la nivelul lui Dimitrie Cantemir, acordîndu-i locul cuvenit în istoria românilor, el fiind adevărata putere care se ascundea în spatele lui Constantin Brîncoveanu. Iorga a vizitat orașele Assisi, Orvieto și Urbino, a coborît la Ancona, iar de acolo a traversat marea ca să ajungă la Zara. De aici s-a îndreptat spre Ragusa, unde a trudit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
punctul de cotitură al unei vieți sau vreun eveniment adecvat ca sens și chiar ca ritm ca fiind mai hotărîtor decît altul. Dar un articol pe care l-a publicat Iorga în 1899 în "L'Indépendance Roumaine" a constituit un adevărat pas hotărîtor 3. Odată cu acest articol, Iorga își părăsea turnul de fildeș. Articolul acesta l-a dus dincolo de linia de demarcație care separa un istoric respectat, intangibil și demn de respect chiar și din partea celor care îl urau4, de un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
chiar și soarele strălucește mai tare aici! Acolo de unde vin eu nu lipsește nimic; este o țară măreață, o națiune grandioasă, jos pălăria în fața mea!" Iorga s-a lovit de un astfel de naționalism, printre unguri, evrei și francezi. Dar adevăratul naționalism înseamnă dragostea față de națiunea ta mai presus de cea față de orice altă națiune. Să iubești ceea ce este bun și firesc la o națiune; nu păcatele și relele națiunii. Patriotismul este dragostea pentru și apărarea patriei tale; naționalistul și patriotul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Românismul", care explica micimea României moderne prin modestia și prudența intenționată a românilor. Dacă aceste calități nu existau, nu ar exista nici o limită în privința impactului României în problemele internaționale 31. Sînt oare naționaliștii conservatori? Era oare Iorga un conservator pătimaș? Adevăratul naționalism include prin definiție întreaga națiune, care în România era în cea mai mare parte săracă. Adevărații naționaliști susțin că națiunea cuprinde toate clasele. Acum, la sfîrșitul secolului al XX-lea, să medităm asupra cîtorva vise mesianice ale mileniului: cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
existau, nu ar exista nici o limită în privința impactului României în problemele internaționale 31. Sînt oare naționaliștii conservatori? Era oare Iorga un conservator pătimaș? Adevăratul naționalism include prin definiție întreaga națiune, care în România era în cea mai mare parte săracă. Adevărații naționaliști susțin că națiunea cuprinde toate clasele. Acum, la sfîrșitul secolului al XX-lea, să medităm asupra cîtorva vise mesianice ale mileniului: cum au devenit ele realitate? Încotro a luat-o Revoluția Rusă? A devenit oare naționalismul muncitoresc o stradă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Mao, Deng și Ciu En Lai. Cehov considera orice etichetare drept o prejudecată. Drieu la Rochelle a luat atitudine împotriva etichetării mișcărilor politice ca fiind de dreapta sau de stînga: "Dreapta sau stînga, două dintre cele mai uzate, mai puțin adevărate și mai stupide cuvinte". Acum, aflați la sfîrșitul secolului al XX-lea, nu putem să nu observăm imbecilitatea categorisirilor, chiar dacă unii intelectuali, ideologi și birocrați le apreciază. Multe regimuri conservatoare au declarat că sistemele lor sînt naționaliste. Ele nu făceau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
înțeleagă pe români la modul abstract, ci prin vitalitatea și trăsăturile lor esențiale care i-au ajutat să supraviețuiască de-a lungul istoriei; România lui era produs al acestor procese. Numai înțelegînd aceste trăsături și experiențe comune poate fi scrisă adevărata istorie a românilor. Cel care scrie altceva decît istorie universală descrie pur și simplu un proces organic care duce la formarea unei entități organice. Înțelegerea acestui proces organic și a manifestărilor lui (de exemplu, psihologia națională) este chiar mai importantă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]