75,079 matches
-
care a murit la scurt timp după nașterea sa. Mustafa a fost crescut de fratele său, șeicul Abd as Salaam, iar după arestarea acestuia de către turci în anul 1914, de către alt frate, Ahmed Barzani (1896-1969), care a stat în fruntea luptei kurzilor irakieni pentru autodeterminare până în anii 1930. După spusele sale, prima sa amintire din copilărie era de după arestarea familiei sale de către călăreții din tribul Hamidiye, aflați în slujba otomanilor, când s-a văzut în închisoare la Diyarbakır împreună cu mama sa
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
și structurile tribale, și că ar fi fost călăuzit de dorința de a crea o putere personală. Carisma și atitudinea de neabătut a lui Barzani a trezit admirația față de el în rândurile multor kurzi care au văzut în el personificarea luptei poporului lor pentru autodeterminare. În 1964 el a obținut îndepărtarea lui Ibrahim Ahmed și a oamenilor săi din PDK. În anul 1966 Barzani a ajuns la un acord cu primul ministru Abd ar-Rahman Al Bazzaz care a recunoscut anumite drepturi
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
ajuns la un acord cu primul ministru Abd ar-Rahman Al Bazzaz care a recunoscut anumite drepturi și aspirații ale kurzilor. Dar Al Bazzaz a fost demis curand și acordul a rămas literă moartă. În martie 1970, după zece ani de lupte intermitente, Barzani a semnat la Tikrit, împreună cu vicepreședintele Irakului, Saddam Hussein, un nou acord de armistițiu considerat la vremea respectivă considerat „istoric”, cu guvernul baasist irakian- cunoscut ca „Manifestul din Martie”, care promitea o autonomie pentru kurzi și acordarea unei
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
fiii lui Barzani, Ubaydallah a abandonat in acei ani PDK preferând să coopereze cu regimul Saddam de la Bagdad. În martie 1974, Barzani, nemulțumit, a ridicat din nou steagul revoltei, cu sprijinul, mai ales financiar, dar uneori și al artileriei Iranului. Luptele au fost deosebit de grele,armata Irakului beneficiind de o netă superioritate, inclusiv in spatiul aerian și în blindate, datorită dotării cu armament sovietic. Răscoala a fost înfrântă în cele din urmă, martie 1975, după ce, pe neașteptate, Iranul a semnat la
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
ca suspenda orice ajutor și că kurzii vor avea la dispoziție o lună de zile pentru a se putea refugia in Iran, după care granița va fi închisă. La 18 martie Barzani și-a anunțat oamenii că renunță la conducerea luptei armate. El a plecat în Iran cu familia sa și odata cu câteva mii de refugiați. A fost cazat la Teheran, unde i s-a pus la dispoziție un domiciliu controlat de securitatea iraniană, practic într-un regim de arest
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
inaugurată la 25 ianuarie 2012 într-un meci din Euroliga 2011-2012 împotriva EA7 Emporio Armâni Milan.Este deținută și condusă de Fenerbahçe. Arena, cu o capacitate de 13.000 de locuri, găzduiește evenimente sportive naționale și internaționale de baschet, volei, lupte și haltere; precum și concerte și congrese. Are, de asemenea, cantine fast-food și restaurante. Se întinde pe o suprafață de aproximativ 55.000 m și este una dintre cele mai importante arene sportive din oraș. Echipele de baschet feminin și masculin
Ülker Sports Arena () [Corola-website/Science/336529_a_337858]
-
Sketches by a Skirmisher". Pe 13 septembrie, în Bătălia de la Chapultepec, tânărul ofițer de origine irlandeză a suferit o rană severă la coapsă în timp ce conducea un atac. El a fost ulterior promovat la rangul de locotenent I pentru curaj în luptă. Pe 5 mai 1848 Reid și-a dat demisia, iar în iulie s-a întors la New York, cu regimentul său. "Love's Martyr", prima sa piesă de teatru, s-a jucat la Walnut Street Theater din New York timp de cinci
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
septembrie 1874 a fost inaugurată arena nouă, după un proiect realizat în stil neomudéjar și proiectat de arhitecții Álvarez Lorenzo Capra și Emilio Rodriguez Ayuso. Ca urmare a creșterii populației orașului și a marii prețuiri pe care populația o acorda luptelor cu tauri, piața a devenit mică, și în 1931 s-a deschis o nouă arena, Monumental de Las Ventas lângă izvorul Abroñigal. Timp de trei ani piața a fost practic nefolosită, așa că luptele cu tauri s-au ținut în continuare
Palatul Sporturilor Comunității din Madrid () [Corola-website/Science/336537_a_337866]
-
marii prețuiri pe care populația o acorda luptelor cu tauri, piața a devenit mică, și în 1931 s-a deschis o nouă arena, Monumental de Las Ventas lângă izvorul Abroñigal. Timp de trei ani piața a fost practic nefolosită, așa că luptele cu tauri s-au ținut în continuare în vechea arenă. Ultima a avut loc pe 14 octombrie 1934. O săptămână mai târziu, pe 21 octombrie, a fost inaugurată oficial Plaza de Las Ventas. Locul a rămas gol ani de zile
Palatul Sporturilor Comunității din Madrid () [Corola-website/Science/336537_a_337866]
-
se numește în Israel „învățământul independent.” au creat numeroase instituții comunitare, de asistență socială și de ajutor reciproc. În Israel au înființat și o școală destinată strict fetelor aparținând curentului lor. Spre deosebire de alte curente hasidice, care au scindat, în urma unor lupte pentru moștenire, au reușit să-i păstreze unitatea în jurul unui singur admor. Actualul conducător al acestui curent este în prezent rabinul Yaakov Arye Alter (născut în 1939). În anul 2015 numărul adepților hasidismului Gur în Israel era apreciat la 10
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
funcțiile de: comandant al Diviziei 22 Infanterie în campania anului 1916, comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917 și comandant al Corpului 1 Armata în anul 1918. Pentru „”bravura și vigoarea cu care a condus pe câmpul de luptă” Divizia 5 Infanterie în Bătălia de la Mărășești, a fost decorat cu Ordinul „Coroană României”, cu spade, în grad de Comandor, la 23 mai 1918. A mai fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, cu spade, în gradul de Comandor (la 28
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
Mare și trupele tinerei Republici Venețiene. Cunoscând mai bine locurile și adâncimea fundului mării, venețienii au folosit bărci cu fund plat și fără margini, similare plutelor, atrăgând ambarcațiunile francilor în zonele cu pescaj mic și făcându-le să eșueze. Rezultatul luptei a pus capăt războiului și în același timp a întărit definitiv independența totală a Republicii Serenissime, care în același an și-a mutat sediul de la "Metamauco" (Malamocco) la "Rivo Alto" (acum Sân Marco) sub dogele Agnello sau Angelo Partecipazio, care
Fondamenta delle Zattere () [Corola-website/Science/333482_a_334811]
-
Înaintarea Aliaților de la Paris spre Rin a fost una dintre ultimele faze ale faze ale luptelor de pe Frontul de vest ale celui de-al Doilea Război Mondial. Această fază se întinde la sfârșitul Operațiunii Overlord (25 august 1944) și cuprinde luptele contraofensivei germane de iarnă din Ardeni (cunoscute și ca Ofensiva Von Rundstedt) până la momentul pregătirii
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Înaintarea Aliaților de la Paris spre Rin a fost una dintre ultimele faze ale faze ale luptelor de pe Frontul de vest ale celui de-al Doilea Război Mondial. Această fază se întinde la sfârșitul Operațiunii Overlord (25 august 1944) și cuprinde luptele contraofensivei germane de iarnă din Ardeni (cunoscute și ca Ofensiva Von Rundstedt) până la momentul pregătirii forțării Rinului în primele luni ale anului 1945. Această perioadă este cunoscută oficial în istoriografia militară americană drept camapaniile Rinului și Ardeni-Alsacia. După eliberarea Parisului
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
camapaniile Rinului și Ardeni-Alsacia. După eliberarea Parisului de către Divizia a 2-a blindată franceză și Divizia a 4-a blindată americană la sfârșitul lunii august 1944, Aliații occidentali au luat o pauză pentru regrupare și pentru organizarea trupelor pentru continuarea luptelor de la Paris spre zona Rinului. Această pauză le-a permis germanilor să își întărească liniile defensive, adică să ia toate măsurile pe care nu le putuseră lua după ce forțele lor fuseseră practic distruse în timpul Operațiunii Cobra (părăsirea plajelor de debarcare
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
organiza mai bine, iar rezervele au putut fi trimise în regiunile cele mai primejduite. În cele din urmă, Armata I canadiană a primit sarcina curățării estuarului râului Scheldt de germani. Trupele terestre germane pierduseră un mare număr de soldați în luptele din Normandia și în timpul retragerii care a urmat. Pentru ca să rezolve această problemă, aproximativ 20.000 de soldați din "Luftwaffe" au fost transferați în cadrul forțelor terestre, au fost trimiși pe front și unități formate din soldați lăsați inițial la vatră din
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
în spatele frontului au fost formate rapid unități ale civililor slab instruiți - milițiile "Volkssturm". Numărul de noi recruți britanici era puternic limitat după cinci ani de război în Europa și peste mări. Soldații pentru completarea efectivelor unor formațiuni grav afectate de luptele de pe front nu mai erau disponibili și o serie de unități militare au fost desființate, iar membrii lor destinați întăririi altor unități. Și canadienii treceau printr-o criză de personal, guvernul ezitând să mai ceară recruților să lupte în afara Canadei
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
iar membrii lor destinați întăririi altor unități. Și canadienii treceau printr-o criză de personal, guvernul ezitând să mai ceară recruților să lupte în afara Canadei sau a apelor ei teritoriale și aceasta din cauza opoziției populare puternice la trimiterea soldaților în luptă în afara granițelor. Pierderile mari înregistrate de americani impuneau aducerea de rezerve proaspete din SUA. Noii recruți erau de cele mai multe ori neexperimentați și incapabili să facă față condițiilor grele din ultima parte a campaniei din Europa. Infanteria s-a plâns și
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
de cele mai multe ori neexperimentați și incapabili să facă față condițiilor grele din ultima parte a campaniei din Europa. Infanteria s-a plâns și de calitatea slabă a soldaților transferați în cadrul trupelor terestre din rândurile altor arme, mai puțin solicitate în luptă până atunci. La un moment dat, după Ofensiva din Ardeni, armata SUA a relaxat și regulile care limitau utilizarea soldaților afro-americani în formațiile combatante. Voluntarii americani de culoare s-au comportat foarte bine în luptă, ducând la schimbarea definitivă a
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
arme, mai puțin solicitate în luptă până atunci. La un moment dat, după Ofensiva din Ardeni, armata SUA a relaxat și regulile care limitau utilizarea soldaților afro-americani în formațiile combatante. Voluntarii americani de culoare s-au comportat foarte bine în luptă, ducând la schimbarea definitivă a politicii militare americane. La începutul anului următor, înfrângerea Germaniei devenise o certitudine. Pentru comandanții aliați devenise tot mai dificil să convingă trupele să își riște viețile în condițiile în care pacea putea fi întrevăzută. Porturile
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
anului următor, înfrângerea Germaniei devenise o certitudine. Pentru comandanții aliați devenise tot mai dificil să convingă trupele să își riște viețile în condițiile în care pacea putea fi întrevăzută. Porturile de la Canalul Mânecii erau de maximă importanță pentru întreținerea capacității de luptă a armatelor aliate. În perioada în care aliații reușiseră să elibereze orașul Bruxelles, aprovizionare Grupului de Armată XXI devenise total nesatisfăcătoare. Corpul VIII de armată a fost trecut în rezervă, iar mijloacele sale de transport au fost folosite pentru aprovizionarea
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
adus la cunoștință și canadienii au preluat controlul asupra portului fără să întâmpine o rezistență notabilă, instalațiile portuare fiind în stare de funcționare în cea mai marea lor parte. Ostend fusese omis din ordinul Führerului și a fost abandonat fără luptă, dar distrugerile provocate de germanii în retragere au întârziat folosirea lui de către aliați. Celelalte porturi au fost apărate cu mai multă sau mai puțină îndârjire de germani. După cucerirea lor, aliații au trebuit să efectueze fără excepție lucrări de reparații
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
germani. "Garden" era atacul terestru al Armatei a II-a britanice, care trebuia să înfrângă rezistența garnizoanelor puternice germane din zonă și să elibereze parașutiștii pentru noi acțiuni. Se presupunea că forțele germane erau încă în proces de recuperarea după luptele precedente, ele nefiind capabile să opună o rezistență prea ridicată. Dacă operațiunea s-ar fi încheiat cu un succes, aliații ar fi avut cale liberă spre Germania și ar fi ocolit liniile defensive puternice de mai la sud. Mai mult
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
podul de la Arnhem. Problemele au început să apară când britanicii au pierdut echipament de mare importanță - jeepuri și armamentul greu antitanc - care au fost distruse când planoarele de transport s-au prăbușit. În plus, planificatorii aliați subestimaseră grav capacitatea de luptă a germanilor în acea zonă. Pentru ca lucrurile să fie și mai rele, vremea proastă a împiedicat parașutarea de oameni și materiale. Rezistența germană în fața forțelor aliate care încercau să ajungă la Arnhem a fost foarte puternică. În plus, germanii au
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
germani să se refugieze în locurile mai înalte. În același timp, distrugerea digurilor permitea aliaților să folosească vehiculele amfibii de asalt. Unitățile Diviziei a 2-a de infanterie canadiană a atacat drumul de dig pe 31 octombrie și după o luptă scurtă a stabilit un cap de pod. Ei au fost înlocuiți de britanicii unui batalion al Diviziei a 52-a care, împreună cu militarii care foloseau vehicule amfibii, au continuat înaintarea. Debarcarea de pe vehiculele amfibii a început pe 1 noiembrie. Unități
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]