75,079 matches
-
împreună cu militarii care foloseau vehicule amfibii, au continuat înaintarea. Debarcarea de pe vehiculele amfibii a început pe 1 noiembrie. Unități ale Brigăzii 155 de infanterie britanică au debarcat pe plaja de sud-est a orașului Vlissingen. În următoarele zile, britanicii au dus lupte grele de stradă împotriva apărătorilor germani. Tot pe 1 noiembrie, după un bombardament naval puternic executat de vasele Royal Navy, militari din Brigada de comando nr. 4 - Comandoul interaliat nr. 10, în principal luptători belgieni și norvegieni, sprijiniți de vehicule
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
bombardament naval puternic executat de vasele Royal Navy, militari din Brigada de comando nr. 4 - Comandoul interaliat nr. 10, în principal luptători belgieni și norvegieni, sprijiniți de vehicule blindate speciale au debarcat pe ambele părți ale digurilor. Au avut loc lupte grele. O subunitate mai mică s-a deplasat spre sud-est, spre Vlissingen, în vreme ce forța principală a ataca spre nord-est pentru curățare de forțe inamice a jumătății nordice a insulei Walcheren și pentru realizarea joncțiunii cu militarii canadieni care cuceriseră un
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
spre sud-est, spre Vlissingen, în vreme ce forța principală a ataca spre nord-est pentru curățare de forțe inamice a jumătății nordice a insulei Walcheren și pentru realizarea joncțiunii cu militarii canadieni care cuceriseră un cap de pod pe partea estică a insulei. Luptele au continuat până pe 7 noiembrie. În cele din urmă, luptele s-au încheiat pe 8 noiembrie, când vehiculele amfibii blindate au intrat în Middelburg, capitala insulei Walcheren. În acest timp, Divizia a 4-a blindată canadiană a continuat înaintarea prin
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
nord-est pentru curățare de forțe inamice a jumătății nordice a insulei Walcheren și pentru realizarea joncțiunii cu militarii canadieni care cuceriseră un cap de pod pe partea estică a insulei. Luptele au continuat până pe 7 noiembrie. În cele din urmă, luptele s-au încheiat pe 8 noiembrie, când vehiculele amfibii blindate au intrat în Middelburg, capitala insulei Walcheren. În acest timp, Divizia a 4-a blindată canadiană a continuat înaintarea prin Bergen-op-Zoom spre Sint Philipsland, unde a reușit să scufunde mai
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
ordine pentru întărirea garnizoanei orașului, care a rezistat atacurilor aliate. Rezistența germană a forțat comandamentul aliat să își regândească strategia. Unii istorici, printre ei fiind și americanul Stephen E. Ambrose, au afirmat că asediul orașului Aachen a fost o greșeală. Luptele au intrat într-un impas, aliații și-au oprit înaintare și au pierdtu 5.000 de soldați. Americanii au fost obligați să lupte lupte de stradă fiind nevoiți să cucerească practic fiecare clădire și să risipească resurse care altfel ar
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
fiind și americanul Stephen E. Ambrose, au afirmat că asediul orașului Aachen a fost o greșeală. Luptele au intrat într-un impas, aliații și-au oprit înaintare și au pierdtu 5.000 de soldați. Americanii au fost obligați să lupte lupte de stradă fiind nevoiți să cucerească practic fiecare clădire și să risipească resurse care altfel ar fi fost folosite mai bine de trupele aliate care ar fi înaintat mai repede în Germania. Ambrose a susținut că o strategie mai eficientă
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
fi înaintat mai repede în Germania. Ambrose a susținut că o strategie mai eficientă ar fi fost izolarea garnizoanei din Aachen și continuare viguroasă a atacului spre inima Germaniei. Cel puțin din punct de vedere teoretic, o asemenea abordare a luptelor ar fi tăiat liniile de aprovizionare ale garnizoanei din Aachen și ar fi dus la înfrângerea ei mai ușoară sau la obligarea retragerii ei către est. În cazul ultimei opțiuni, o confruntare departe de zonele urbane puternic populate ar fi
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
germane. Rezistența germană a fost mai puternică decât se așteptaseră americanii. Germanii au fost favorizați de terenul împădurit, care împiedica desfășurarea trupelor și tehnicii militare americane. Dacă planificatorii americani apreciaseră că va fi o operațiune de câteva săptămâni, în fapt luptele au durat până în februarie 1945 iar aliații au pierdut în această perioadă aproximativ 33.000 de soldați. Valoarea tactică a cuceririi pădurii Hürtgen de către aliați este un subiect controversat discutat de istoricii militari. În zilele noastre se consideră în general
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Principalul obiectiv al operațiunii a fost înaintarea spre râul Rur și cucerirea unor capete de pod peste acesta, care să asigure punctele de sprijin necesare atacului spre regiunea râului Rin. În cadrul acestei operațiuni s-au înscris și o parte a luptelor din Pădurea Hürtgen. Ofensiva a început pe 16 noiembrie cu unul dintre cele mai puternice bombardamente tactice aliate din întregul război. În ciuda faptului că forțele germane erau puternic depășite din punct de vedere numeric, înaintarea aliate a fost foarte înceată
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
a început pe 16 noiembrie cu unul dintre cele mai puternice bombardamente tactice aliate din întregul război. În ciuda faptului că forțele germane erau puternic depășite din punct de vedere numeric, înaintarea aliate a fost foarte înceată. După patru săptămâni de lupte, aliații au ajuns pe malurile Rurului, dar nu au reușit să cucerească niciun cap de pod. Luptele din Pădurea Hürtgen au încetinit de asemenea ofensiva aliată. Luptele îndelungate ale Operațiunii "Queen" au provocat pierderi grele aliaților. Germanii au lansat la
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
În ciuda faptului că forțele germane erau puternic depășite din punct de vedere numeric, înaintarea aliate a fost foarte înceată. După patru săptămâni de lupte, aliații au ajuns pe malurile Rurului, dar nu au reușit să cucerească niciun cap de pod. Luptele din Pădurea Hürtgen au încetinit de asemenea ofensiva aliată. Luptele îndelungate ale Operațiunii "Queen" au provocat pierderi grele aliaților. Germanii au lansat la un moment dat propria contraofensivă - Operațiunea "Wacht am Rhein"— pe 16 decembrie, care avea să se dezvolte
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
de vedere numeric, înaintarea aliate a fost foarte înceată. După patru săptămâni de lupte, aliații au ajuns pe malurile Rurului, dar nu au reușit să cucerească niciun cap de pod. Luptele din Pădurea Hürtgen au încetinit de asemenea ofensiva aliată. Luptele îndelungate ale Operațiunii "Queen" au provocat pierderi grele aliaților. Germanii au lansat la un moment dat propria contraofensivă - Operațiunea "Wacht am Rhein"— pe 16 decembrie, care avea să se dezvolte mai apoi în Ofensiva din Ardeni. Germanii început pregătirea unui
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
ale atacului până pe 25 ianuarie 1945. Germanii au lansat o a doua ofensivă ("Nordwind") în Alsacia pe 1 ianuarie 1945. Acest atac trebuia să recucerească regiunea orașului Strasbourg. Ca urmare a faptului că liniile aliate fuseseră suprasolicitate ca urmare a luptelor din Ardeni, respingerea ofensivei "Nordwind" s-a făcut cu mari costuri umane și materiale după lupte care au durat patru săptămâni. Contraatacul aliat i-a respins pe germani pe pozițiile inițiale ale atacului și a dus în cele din urmă
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
pe 1 ianuarie 1945. Acest atac trebuia să recucerească regiunea orașului Strasbourg. Ca urmare a faptului că liniile aliate fuseseră suprasolicitate ca urmare a luptelor din Ardeni, respingerea ofensivei "Nordwind" s-a făcut cu mari costuri umane și materiale după lupte care au durat patru săptămâni. Contraatacul aliat i-a respins pe germani pe pozițiile inițiale ale atacului și a dus în cele din urmă la distrugerea forțelor germane din Punga Colmar. Mișcarea de dublă învăluire a Armatei I canadiene înaintând
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
de câmpie. În timpul în care valea Rurului a fost inundată, Hitler nu i-a permis feldmareșalului Gerd von Rundstedt să se retragă pe malul estic al Rinului, afirmând că o asemenea mișcare nu ar fi făcut decât să amâne o luptă care devenise inevitabilă. Hitler a ordonat ca trupele germane să lupte pe pozițiile pe care le ocupau la momentul distrugerii digurilor. După ce apele s-au retras, iar Armata a 9-a americană a putut să traverseze Rurul pe 23 februarie
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
au avut loc între 29 mai și 4 iunie Stil nou (SN), 1692 (19-24 mai Stil vechi (SV) Calendarul iulian folosit atunci în Anglia). Prima bătălie a a vut loc la Barfleur; lupte ulterioare au avut loc la Cherbourg și Saint-Vaast-la-Hougue in Peninsula Cotentin din Normandia, Franța. A fost principala bătălie navală din Războiul Ligii de la Augsburg (numit și Războiul de 9 ani), cunoscut in Anglia ca Războiul de Succesiune la Tronul Angliei
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
sfârși cu un dezastru. Experiența de la Beachy Head, asigurările lui Iacob II și probabil contactul efectiv cu trădătorii, l-au determinat pe Ludovic XIV să creadă că este îndoielnic că flota engleză va lupta efectiv. Rezultatul Bătăliei de la Beachy Head, lupta internă pentru putere de la Versailles și neștiința generală a guvernului în materie de problemele navale au condus și ele guvernul francez către o impresie extrem de falsă asupa stării adevărate a situației navale. Această impresie poate fi rezumată astfel: o interpretare
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
mai, cand flota aliată era deja asamblată, era deja pierdut scopul strategic al francezilor de a acționa cu o forță concentrată în timp ce aliații erau împrăștiați. Totuși, Ludovic al XIV-lea îi dădu-se lui Tourville ordine stricte de a căuta lupta, puternic sau slab, iar acesta el o făcu. Flotele s-au văzut una pe cealaltă cum a dat lumina în dimineața din 19/29 mai 1692 lângă Capul Barfleur din peninsula Cotentin. La vederea flotei aliate, pe la ora 6am, Tourville
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Cotentin. La vederea flotei aliate, pe la ora 6am, Tourville a ținut un consiliu de război cu căpitanii săi; sfatul său personal era să nu lupte; dar Tourville se simțea obligat de ordinele stricte ale regelui de a se angaja în luptă. Mai spera totuși la fuga din flota engleză a căpitanilor cu simpatii iacobite, dar din acest punct de vedere a rămas dezamăgit. Cu briza ușoară de Sud-Vest flotele s-au apropiat încet, Russell dinspre Nord-Est, Tourville cu avantajul vântului, dinspre
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
canonada deveni generală în susul și în josul liniei. 11am - 1pm În următoarele ore escadrele Albă a lui Tourville și Roșie a lui Russell au fost angajate de aproape, provocându-și fiecăreia distrugeri considerabile. "Centurion" 50 (Red 7) a fost angajată în luptă de "Ambitieux" 96 (White 7, nava lui Villette) și avariată sever; "Chester" 50 (Red 12) s-a dovedit inferioară tunurilor lui "Glorieux" 64 (White 8) și a trebuit să se retragă; "Eagle" 70 (Red 11) a fost forțată să iasă
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
s-a dovedit inferioară tunurilor lui "Glorieux" 64 (White 8) și a trebuit să se retragă; "Eagle" 70 (Red 11) a fost forțată să iasă din linie, cu 70 de morți, pentru a repara avariile, dar s-a întors în luptă după reparații urgente; în timp ce "Grafton" 70 (Red 18) a suferit 80 de victime, dar a putut continua lupta. De partea franceză, "Soleil Royal 104" (White 10, nava lui Tourville) a fost angajată în luptă de 3 nave englezești, "Britannia" 100
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Red 11) a fost forțată să iasă din linie, cu 70 de morți, pentru a repara avariile, dar s-a întors în luptă după reparații urgente; în timp ce "Grafton" 70 (Red 18) a suferit 80 de victime, dar a putut continua lupta. De partea franceză, "Soleil Royal 104" (White 10, nava lui Tourville) a fost angajată în luptă de 3 nave englezești, "Britannia" 100 (Red 14, nava lui Russell) sprijinită de "London" 96 (Red 15) și de "St.Andrew" 96 (Red 13
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
avariile, dar s-a întors în luptă după reparații urgente; în timp ce "Grafton" 70 (Red 18) a suferit 80 de victime, dar a putut continua lupta. De partea franceză, "Soleil Royal 104" (White 10, nava lui Tourville) a fost angajată în luptă de 3 nave englezești, "Britannia" 100 (Red 14, nava lui Russell) sprijinită de "London" 96 (Red 15) și de "St.Andrew" 96 (Red 13); ea a fost avariată sever și forțată la un moment dat să iasă din linie; "Perle
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Henri" 64 (White 2) și "Fort" 60 (White 1) au fost avariate serios încercând să mențină linia între Escadrele Albă și Albastră și cea Albă, pentru a împiedica apariția unei găuri; "Henri" a fost bombardată până când nu a mai putut lupta și a scăpat fără să fie capturată când Villette a trimis șalupe pentru a o tracta în siguranță; echipajul de pe "Fort" a fost obligat să folosească vâslele pentru a scoate nava din linie ca să ia o pauză. 1pm Pe la 1pm
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
ambele părți de către Shovell și Russell, în timp ce Carter era opus de diviziile franceze din ariergardă. Către Est, Ashby și Rooke se străduiau să intre în acțiune. 4pm La ora 4 vântul căzuse, marea devenind plată, iar vizibilitatea scădea din cauza fumului luptei. Focul continuu tindea să îndepărteze una de cealaltă navele angajate, oferind un respiro, de vreme ce ambele părți deveneau epuizate. În avangardă, Nesmond a continuat să întoarcă deoarece Almonde continua să îl depășească și să întoarcă linia, dar ambele părți au folosit
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]