72,529 matches
-
Căci agentul puterii pervertite se supune în fapt celor mereu supuși, slujindu-le bolile și exprimând astfel o perversiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în spațiul libertății. Din vina celui mereu supus, care a căzut în uitarea căutării, „cel mai puternic“ și „cel mai supus“ au devenit acum „cei mai neliberi“. Rămânerea indefinită în regimul comenzii și al supunerii transformă relația de comandă- supunere în relație de constrângere. Relația de constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucât anularea mișcării în spațiul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
călăuzire sunt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de aporie. Dacă cel puternic, călăuzitor și liber, a fost la rândul său supus, călăuzit și eliberat înseamnă că începutul absolut al scenariului puterii atârnă de existența unui (prim) agent al puterii și libertății, care este cauză a scenariului, dar nu și efect al lui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
îmi acceptă supunerea, ca premisă a eliberării mele, și îmi acceptă libertatea, ca premisă a eliberării lui. El îmi acceptă autoritatea, ca semn al libertății mele sporite, și îmi cere să mă supun, în numele autorității și libertății lui. El, cel puternic, se îndură de mine, cel supus, și mi cere mie, celui puternic, să mă îndur de el, de cel supus. Eu, cel mai liber, îl eliberez pe cel mai supus și în același timp sunt eliberat de cel mai supus
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ca premisă a eliberării lui. El îmi acceptă autoritatea, ca semn al libertății mele sporite, și îmi cere să mă supun, în numele autorității și libertății lui. El, cel puternic, se îndură de mine, cel supus, și mi cere mie, celui puternic, să mă îndur de el, de cel supus. Eu, cel mai liber, îl eliberez pe cel mai supus și în același timp sunt eliberat de cel mai supus, care este cel mai liber. Suntem în aceeași măsură liberi și însetați
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
funcționa ca libertate. Ca lege bună, legea educă libertatea. Ea reface scenariul paideic ca scenariu al puterii la scara unei societăți întregi. Întrucât în ea sunt acumulate depunerile de libertate ale generațiilor succesive, ea este mai liberă - și deci mai puternică - decât fiecare individ în parte. Prestigiul și autoritatea legii vin din gradul de libertate pe care ea îl închide în sine. Tocmai în virtutea gradului său sporit de libertate ea poate să educe și să devină sporitoare. Pentru că în ea este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să-și facă apariția acolo, a justificat puterea nelimitată și arbitrară a autocrației rusești. Argumentele lui erau bazate pe istoria Rusiei. Acești istorici s-au amestecat puțin în politica țărilor lor, cu toate că scrierile și cursurile lor au exercitat o influență puternică. Prezicerile lor delphice și cu tentă de oracol, alături de justificările raționale, au arătat oamenilor de stat ce cale să urmeze. În vremuri de război au salutat deciziile liderilor lor, glorificînd trecutul. Ei înclinau să justifice cuceririle din trecut sau pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că există oameni care încearcă să-l corupă pe un martor atît de important." Un alt expert în istoria "pămîntului nimănui", Robert Lee Wolff, observa că "în Balcani, datele medievale acumulate de savanți sînt adesea considerate ca surse de argumente puternice pentru rezolvarea controverselor din zilele noastre"12. Astfel, istoricii nu numai că au interpretat istoria, dar descoperirile lor trebuiau și să influențeze aproape cu forța unui oracol prezentul și viitorul. Era deci normal ca istoricii să-și asume un rol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Neavînd nici o putere protectoare ca să-i apere, românii au dat dovadă de realism. Aceasta nu înseamnă că îi agreau pe turci; s-au afirmat ori de cîte ori au avut ocazia. Nimeni nu a făcut-o cu atîta succes ca puternicul voievod Mihai Viteazul, care a cucerit Transilvania și a unit-o cu Valahia și Moldova. De atunci încoace, el a devenit simbolul celor care credeau încă într-un viitor mai bun pentru națiunea română. Dar imediat după ieșirea lui din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
românii dau totul și nu iau nimic în schimb". Afirmația lui a fost întîmpinată cu gesturi și exclamații de aprobare. Cumnatul spuse: Dar noi, evreii, sîntem generoși, le dăm întotdeauna ceea ce ne cer. În 1937, cînd Garda de Fier era puternică, băieții de la Cămășile Verzi au colindat pe la birouri adunînd fonduri pentru partid. Firmele evreiești le-au dat de două sau chiar de trei ori mai mulți bani decît românii. Și care a fost recunoștința?" Soția lui adăugă: "La universitate, băiatul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a manifestat un mare interes față de literatură pînă la moartea ei, la 92 de ani. Își începea ziua citind ziarul fiului ei, "Neamul românesc", și a citit multe din cele 1 200 de cărți ale lui. Înzestrată cu o voință puternică pînă la a deveni tiranică, era totuși blajină. Doamna Zulnia și cea de a doua soție a lui Iorga, doamna Catinca, au avut o influență hotărîtoare asupra vieții și a activităților lui11. În privința contribuției aduse de Iorga patrimoniului culturii românești
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și mai jos (o asemenea strădanie poate fi înțeleasă de cei care cunosc atmosfera Botoșanilor și pretențiile pe care le-ar fi putut avea un astfel de oraș de la o văduvă ca Zulnia Iorga). Din fericire, legăturile de familie sînt puternice acolo. Familiile Arghiropol, Drăghici și Iorga s-au sprijinit atît financiar cît și moral pentru ca Nicolae Iorga să-și facă studiile 13. Iorga și-a început educația acasă. La vîrsta de patru sau cinci ani știa deja să citească și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sprijinit, dîndu-i recomandări pentru ocuparea acestui post. Concursul a fost strîns; în octombrie 1894, Iorga a cîștigat "la mustață" concursul și a fost numit provizoriu titular al postului 86. Debutantul Iorga s-a confruntat cu ostilitatea fățișă a celor trei puternici profesori de istorie de la București: profesorul Tocilescu, profesorul Urechia și, mai ales, cea a profesorului Maiorescu, eminentul ideolog al Societății "Junimea", care deținea o influență covîrșitoare în cadrul Universității bucureștene. Iorga era apropiat de ideile junimiste, însă conflictul dintre Maiorescu și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în România? Ca și Eminescu, Iorga susține că baza acesteia o constituie țărănimea. Țăranul este produsul autentic al acestui proces organic ("țăranul sfînt", cum îi spune el uneori). Iorga este totuși paternalist (realist) în esență față de țărănime: propunînd un guvern puternic care să-l trateze pe țăran bine și corect, și-a dorit întotdeauna să-l îndrume pe acesta din urmă. Acest român autentic (țăranul) este izvorul limbii și tradiției românești, reazemul naționalismului cultural al lui Iorga. Iorga și-a dedicat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și a Bucovinei putea deveni o realitate. Majoritatea opiniei publice românești a fost de la bun început de partea Aliaților. Deși era pînă una-alta rusofobă, nici un român nu dorea un război cu Rusia. Iorga considera că Rusia era atît de puternică, încît chiar și după înfrîngerea de la Sevastopol era curtată de Marile Puteri 9. Dar Regele Carol I a murit la 10 octombrie 1914 și odată cu el s-a sfîrșit și cu expectativa. Noul rege, Ferdinand, era nepotul său. Acesta era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că, atunci cînd Domnitorul Gheorghe Ștefan a fost sfătuit să fugă din țara sa amenințată, a exclamat: "Mai degrabă mă las mîncat de cîinii acestei țări decît să o părăsesc!"61 Pe măsură ce situația se înrăutățea, s-a iscat o mișcare puternică în Cameră: "să mergem la Odessa!" Dr. Constantin Angelescu l-a întrebat pe Iorga cum să facă față acestei situații. Iar el a răspuns: "Cu o companie de soldați; este anticonstituțional, dar va fi un act istoric"62. Iorga și-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un om nobil și bun, un suflet devotat și un conducător înțelept, însuflețit de idei nobile... Ni s-a alăturat în 1914, spărgînd o gheață care ne separa de mult timp [relațiile româno-ruse] și conchidea: "Trăiască Împăratul Nicolae, un prieten puternic al României, astăzi și mîine!"66 Era oare acest articol un tribut plătit unui aliat? O concesie făcută lui Brătianu? 67 Sună prea bine ca să fie adevărat; Iorga a încercat să fie "practic" de dragul României. Ce gîndea el despre prezența
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în afacerile interne ale nici unei alte țări; Punctul 3: Armata rusă, bazată pe disciplina emanînd de la autorități și nu pe totalitarism, este sănătoasă; Punctul 4: Toate zvonurile privind slăbiciunea Armatei ruse sînt false. Această nouă Armată rusă democrată este mai puternică decît oricînd. Lumea va vedea de ce este în stare această nouă Armată rusă "bazată pe democrație"; și asta destul de curînd 86. Dar în atmosfera generală de prăbușire și anarhie, aceste cuvinte nu prea aveau legătură cu realitatea. În ziua de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și alți istorici români) a considerat rezultatul drept o victorie românească 97, ceea ce este oarecum exagerat. Totuși, dacă o țară mică și subdezvoltată este capabilă să țină piept atacului forțelor armate bine echipate și călite în luptă ale unei țări puternice și industrializate, în cazul acesta ea a făcut mai mult decît să-i țină piept. Înrăutățirea situației din Rusia arunca umbre întunecate asupra scenei românești. Prin septembrie 1917, Kerenski (Iorga îl numea un "Napoleon democrat") proclama Rusia republică. Iorga l-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și a unei poziții de importanță europeană (elementul maghiar domina în Imperiul austro-ungar) în schimbul uneia de relativă insignifianță, și toate acestea în numele "autodeterminării" atît de cinic aplicată! Datorită acestui eșec al autodeterminării pentru unguri va deveni revizionismul maghiar atît de puternic. Iorga susținea că nu autodeterminarea, ci restitutio ad integram era scopul urmărit de unguri. Versailles era locul unde acest lucru putea fi verificat! Dar nu s-a întîmplat așa. În ceea ce privește politica internă a României, care deținea o mare întindere de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga era aproape ultima persoană căreia Brătianu i-ar fi făcut publicitate gratuită invitîndu-l să facă parte din delegația română. La Conferința de Pace s-a declanșat disputa dintre România și Iugoslavia asupra Banatului. În 1916, Antanta, supusă unor presiuni puternice, a cedat României întregul Banat, ca preț al intrării ei în război. Mai multe variante de granițe au fost prezentate delegației române la Versailles. Cea franceză și cea engleză erau cele mai favorabile revendicărilor românilor, granițele propuse de americani erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Partidul Liberal. De ceea ce avea nevoie țara era un expert în finanțe de înaltă clasă, un tehnocrat. Ceea ce Vlad nu era. Personalitatea lui era incontrolabilă, gesturile lui atunci cînd lua cuvîntul în Adunare frizau ridicolul în loc să inspire respect. Cea mai puternică voce din Adunarea Națională aparținea deputaților noului fondat Partid Țărănesc, constituit în 1919, și liderului acestuia, profesorul de liceu și fostul student al lui Iorga, Ion Mihalache. Regele și regimul liberal nu aveau încredere nici în Partidul Țărănesc, nici în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
politică decît să renunțe la antisemitism. Astfel că Partidul Naționalist Democrat condus de Iorga și ziarul său, "Neamul românesc", și-au văzut de treabă. Devenise clar că Iorga avea nevoie de un propagator mai influent și de un aliat mai puternic. Cine putea fi acest aliat? Liga Poporului a generalului Averescu? Existau puține șanse de înțelegere, dat fiind că devenise clar că Liga Poporului a lui Averescu nu era nimic altceva decît lucrătura lui Brătianu în încercarea lui de a recîștiga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ei nu aveau nici drepturi istorice, nici contractuale 75. Mai realist vedea Iorga soluționarea problemei minorităților prin instituirea unei prospere bogății economice comune în România Mare, bazată pe resursele ei bogate. Minoritățile ar fi fericite să beneficieze de "o economie puternică"76. Dar economia de tip Lumea a Treia a României nu era suficient de puternică, ci potențialul ei era puternic. Dintre toate minoritățile, ungurii erau cei mai turbulenți. Autorul acestei cărți i-a auzit de multe ori pe prietenii familiei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
minorităților prin instituirea unei prospere bogății economice comune în România Mare, bazată pe resursele ei bogate. Minoritățile ar fi fericite să beneficieze de "o economie puternică"76. Dar economia de tip Lumea a Treia a României nu era suficient de puternică, ci potențialul ei era puternic. Dintre toate minoritățile, ungurii erau cei mai turbulenți. Autorul acestei cărți i-a auzit de multe ori pe prietenii familiei sale de la Cluj, un bastion al ungurilor, spunînd că "nu vor accepta niciodată să fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bogății economice comune în România Mare, bazată pe resursele ei bogate. Minoritățile ar fi fericite să beneficieze de "o economie puternică"76. Dar economia de tip Lumea a Treia a României nu era suficient de puternică, ci potențialul ei era puternic. Dintre toate minoritățile, ungurii erau cei mai turbulenți. Autorul acestei cărți i-a auzit de multe ori pe prietenii familiei sale de la Cluj, un bastion al ungurilor, spunînd că "nu vor accepta niciodată să fie conduși de cei care fuseseră
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]