78,666 matches
-
astfel după culoarea galben-aurie a coloniilor bacteriene obținute pe medii de cultură. Denumirea lui Staphylococcus aureus vine de la pigmentul evident când se cultivă pe medii de cultură, care, la această specie, este cel mai frecvent galben-auriu, dar poate fi și alb, în timp ce la Staphylococcus epidermitis este alb iar la Staphylococcus saprophyticus este citrin. Stafilococul auriu rezistă 60 de minute la 60 °C, supraviețuiește în produse uscate câteva luni și rezistă la acțiunea alcoolului etilic 70° aproximativ 10 minute. Se găsește în
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
bacteriene obținute pe medii de cultură. Denumirea lui Staphylococcus aureus vine de la pigmentul evident când se cultivă pe medii de cultură, care, la această specie, este cel mai frecvent galben-auriu, dar poate fi și alb, în timp ce la Staphylococcus epidermitis este alb iar la Staphylococcus saprophyticus este citrin. Stafilococul auriu rezistă 60 de minute la 60 °C, supraviețuiește în produse uscate câteva luni și rezistă la acțiunea alcoolului etilic 70° aproximativ 10 minute. Se găsește în mod normal pe pielea și mucoasele
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
laboratoarele ROMVAC au fost create în colaborare cu specialiștii de la Institutul ”Victor Babeș” din București. Dintre stafilococii care nu posedă capacitatea de a produce coagulază, numiți și coagulazo-negativi, cel mai des implicat în infecții la om este Staphylococcus epidermitis (stafilococul alb). Sunt cauza majoră de infecție nozocomială și infectează mai frecvent protezele, grefele venoase sau apar după dializa peritoneală; sunt germeni cu o patogenitate redusă, infecțiile fiind datorate mai mult vulnerabilității gazdei decât virulenței bacteriei. Stafilococii coagulazo-negativi au anumite caracteristici comune
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
a șaptea mare clădire în lume). Conform estimărilor biroului de recensămînt american, avea în 2005 o populație de 690252 locuitori. La recensămîntul din 2000 erau 656.562 locuitori și 265.249 gospodării. După rase, populația era împărțită în 65,36% albi, 10,05% negri, 4,72% asiatici, 0,59% amerindieni, 16,30% din alte rase și 2,99% metiși. Populația hispanică (de diferite rase) era de 30,55%.
Austin, Texas () [Corola-website/Science/304631_a_305960]
-
cunoscută, însă constructorii au avut grije să construiască arcul exact deasupra canalului, Arcul lui Janus Quadrifons în Velabrum marchează limita de nordest a Forumului Boarium unde se ținea târgul de vite. El este construit din cărămizi și acoperit cu marmură albă. El a fost construit probabil în perioada domniei împăratului Constantin I cel Mare (306-337) fiind numit și “Arcus Constantini.” De la acest arc Cloaca Maxima trece sub Forum Boarium pentru a se vărsa în Tibru. Tot în aceeași zonă a Romei
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
a început fenomenul de asimilare, îndeosebi atunci când comunitatea armeană a adoptat religia catolică oficială. Cea mai veche mărturie atestată a prezenței armenilor în zona țărilor române o constituie un epigraf din anul 967, pe o piatră de mormânt din Cetatea Albă. Conform consemnării făcute de Grigore Goilav, textul inscripției menționează: "Această cruce este gravată la 416" (data aparține cronologiei armene introduse la 11 iulie 551, deci corespunde anului 967). În Transilvania este semnalată prezența aproape simultană a unei colonii armenești. Cronicarii
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
dunărene trebuie să fi existat, cum conchide și Joseph Strzygowski în "Die Baukunst der Armenier und Europa" (Viena, 1917), strânse legături comerciale. Drumul negustorilor armeni din Crimeea spre Galiția, în secolele al XII-lea - al XIII-lea, trece prin Cetatea Albă. Așa se explică faptul că aici, unde în secolul al XII-lea a fost înălțată prima biserică armenească din Țările Române, s-au păstrat cele mai vechi urme ale prezenței armenilor în această regiune. La epigraful anterior menționat, se pot
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
1775), Alexandru Papadopol-Calimah în „Notiță istorică despre orașul Botoșani” (1887) și Hasdeu în "Etymologicum Magnum Romaniae" (București, 1887), menționează Suceava, Hotin, Botoșani, Vaslui, Galați, Iași, Dorohoi. Luigi Maria Pidou înlocuiește, din această listă, Dorohoi cu Siret, în timp ce Xenopol adaugă Cetatea Albă, Minas Tokhateți substituie Galați și Dorohoi cu Siret și Roman, iar Engle numește doar Suceava, căreia îi alătură cinci orașe nenominalizate. Ștefan cel Mare, la rândul său, îi primise pe armenii refugiați, în 1475, din Crimeea la ocuparea acesteia de către
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
cehească Rieger-Kloss, care valorifică acustica de excepție a incintei. După cum am arătat, cele mai vechi mărturii ale prezenței armenilor pe pămîntul românesc provin din Basarabia: piatra tombală din anul 967, inscripția religioasă din 1174, biserica din sec. XII din Cetatea Albă. Prin Basarabia s-a făcut accesul în Moldova al armenilor emigrați din Asia Mică, iar evoluția ulterioară a comunității din Basarabia s-a împletit cu cea a comunității din Moldova, de vreme ce aceste două provincii românești au avut o istorie comună
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
XII, sultanul Mehmed Fatih a adus din alte părți ale Asiei Mici și din Caffa numeroase familii de armeni care să contribuie la dezvoltarea noii capitale, după el sultanul Baiazid a mai exilat în Constantinopol armeni din Chilia și Cetatea Albă, ocupate de el, astfel încît nucleul coloniei armenești din Constantinopol l-a constituit elementul armean provenit direct sau indirect din Crimeea. Inițial, armenii basarabeni au fost dependenți administrativ de eparhia din Lvov (Galiția), avîndu-și propriii clerici. Astfel, în 1699, misionarul
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
nucleul coloniei armenești din Constantinopol l-a constituit elementul armean provenit direct sau indirect din Crimeea. Inițial, armenii basarabeni au fost dependenți administrativ de eparhia din Lvov (Galiția), avîndu-și propriii clerici. Astfel, în 1699, misionarul Pidou îl găsește în Cetatea Albă pe episcopul Sahac. Principalele centre din Basarabia populate de armeni au fost Cetatea Albă și Chilia, de unde, însă, în urma prigoanelor otomane din 1789, armenii s-au strămutat în Tighina, apoi în Dubăsari și în cele din urmă în Grigoriopol, oraș
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
în noua eparhie s-a concretizat, în cele din urmă, prin înființarea unei astfel de instituții, precum și a unei tipografii, în Teodosia. Colegiul "Halibian", care a ființat în anii 1858-1971, a instruit armeni din diferite localități ale Basarabiei (Chișinău, Cetatea Albă, Hîncești, Bălți, Ismail), dar și din Moldova. Școli armenești elementare au mai existat pe teritoriul orașelor menționate, armenii au mai locuit în Soroca, Hotin, Tighina, Chilia, Căușani, Orhei, Armeni (cătun din județul Soroca). Cît privește orașul Grigoriopol, el a fost
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
unde armenii sunt semnalați de călătorul francez Charles de Peyssonel în 1787 (Traité sur le commerce de la Mer Noire, Paris), tot Iosif Argutian, cu sprijinul lui Potiomkin și Cahovski, a dispus să fie strămutați alți armeni, din Ismail, Chilia, Cetatea Albă, Căușani, Tighina, dându-le căruțe și alimente pentru instalare. Comunitatea armeană din Basarabia s-a revigorat, sub influența celei din Moldova, într-un an crucial pentru Rusia, 1917, când s-a produs o renaștere a etniilor, dornice de autodeterminare. După
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
pagini, care sunt adăugate printr-o manieră de programare care le face adecvate pentru tarare la o dată ulterioară. Proprietarii de situri au început să recunoască valoarea clasificării superioare și a vizibilității, creând o oportunitate pentru practicanții SEO "white hat" (pălărie albă) și "black hat" (pălărie neagră). Printre "White hat" se numără acele companii care folosesc tehnici considerate "legale" pentru promovarea site-urilor în cadrul motoarelor de căutare. În mare parte, acestea se bazează pe optimizări aduse structurii paginilor conținute în cadrul site-ului
Optimizare pentru motoare de căutare () [Corola-website/Science/304689_a_306018]
-
Evghenievici Lvov a anulat această numire. Marele duce Nicolai a petrecut doi ani în Crimeea, uneori sub arest la domiciliu, participând prea puțin la agitația politică a vremii. Au existat unele încercări de numire a marelui duce în fruntea rușilor albi activi în sudul Rusiei, dar anumiți responsabili militari nu au vrut să împartă puterea cu Nicolai. A fost în special cazul generalului Anton Denikin. Marele duce Nicolai și soția sa au fugit din Rusia la bordul cuirasatului britanic HMS "Marlborough
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
a fost ales de stările protestante de la Praga ca rege al Boemiei, în ciuda împotrivirii reprezentanților imperiali (care au fost aruncați pe fereastră, dar au supraviețuit), nu s-a putut menține la putere decât până în anul 1620. În Bătălia de la Muntele Alb (Bila Hora), armatele stărilor protestante cehe, aflate sub conducerea lui Frederic al V-lea, au fost înfrânte de trupele imperiale comandate de generalul Johann von Tilly și Wallenstein. Astfel, Frederic al V-lea a fost nevoit să fugă în Olanda
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
Spania, pentru bogățiile zonei: grâne, pește, lemn, minereu de fier și aramă... Începută în 1618, la Praga, prin aruncarea pe fereastră a doi dregători imperiali, revolta Cehiei a fost înăbușită de trupele lui Ferdinand al II-lea. Bătălia de la Muntele Alb (1620) a fost urmată de o represiune sângeroasă, de confiscarea averilor nobilimii, de convertirea cu sila la catolicism. Urmărindu-și planurile de a slăbi puterea împăratului, Anglia, Olanda și Franța s-au străduit, cu bani și diplomație, să provoace în
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
Steagul național al Sloveniei are trei benzi orizontale egale de culoare albă (sus), albastră și roșie, și Stema Sloveniei aflată în partea de sus, lângă lance, centrată în benzile albastră și albă. Stema este un scut cu imaginea Muntelui Triglav, cel mai înalt vârf al țării, de culoare albă, pe un fond
Drapelul Sloveniei () [Corola-website/Science/303491_a_304820]
-
Steagul național al Sloveniei are trei benzi orizontale egale de culoare albă (sus), albastră și roșie, și Stema Sloveniei aflată în partea de sus, lângă lance, centrată în benzile albastră și albă. Stema este un scut cu imaginea Muntelui Triglav, cel mai înalt vârf al țării, de culoare albă, pe un fond albastru; dedesubt sunt două linii care reprezintă Marea Adriatică și râurile locale, iar deasupra se găsesc trei stele aurite cu șase
Drapelul Sloveniei () [Corola-website/Science/303491_a_304820]
-
egale de culoare albă (sus), albastră și roșie, și Stema Sloveniei aflată în partea de sus, lângă lance, centrată în benzile albastră și albă. Stema este un scut cu imaginea Muntelui Triglav, cel mai înalt vârf al țării, de culoare albă, pe un fond albastru; dedesubt sunt două linii care reprezintă Marea Adriatică și râurile locale, iar deasupra se găsesc trei stele aurite cu șase colțuri aranjate în formă de triunghi inversat, luate din stema conților de Celje (slovenă "Grofje Celjski"), o
Drapelul Sloveniei () [Corola-website/Science/303491_a_304820]
-
iunie 1991. Steagul comercial pentru nave are același design ca steagul național, dar o formă diferită (2:3 în loc 1:2). (Vapoarele și bărcile de sub 24 de metri folosesc tot steagul național ca drapel.) Drapelul naval este un tricolor orizontal alb, albastru și galben.
Drapelul Sloveniei () [Corola-website/Science/303491_a_304820]
-
fumans, în lipsa apei, dizolvă rece telurul cu fomare de lichid roșu-carmin, care separă telurul elementar prin diluare. Prin încălzirea puternică a telurului în curent de oxigen sau aer, se observă aprinderea și arderea telurului cu flacără albastră-verzuie și formarea fumului alb de anhidridă teluroasă. Telurul joacă rol de combustibil alături de oxigen, clor, brom și iod (la fel ca sulful și seleniul). Vaporii de telur, antrenați de un curent de azot peste lame de argint sau cupru, încălzite, dau telururi cristaline. Telurul
Telur () [Corola-website/Science/303500_a_304829]
-
Vaporii de telur, antrenați de un curent de azot peste lame de argint sau cupru, încălzite, dau telururi cristaline. Telurul se dizolvă la rece în acidul azotic diluat (cu greutatea specifică 1,20), din care cu timpul separă TeO precipitat alb. Reacția de mai jos indică comportarea telurului față de alcalii prin încălzire sau prin răcire; 3Te+6KOH<=>2KTe+KTeO+3HO Combinațiile telurului, încălzite pe baghetă de MgO, se reduc la telur elementar, care, poate fi prins de fundul unei capsule reci
Telur () [Corola-website/Science/303500_a_304829]
-
este periculoasă și a dat naștere la diverite cazuri de otrăvire. Doar în China minereurile de arsen sunt minate intenționat. În laborator, oxidul poate fi preparat prin hidroliza triclorurii de arsen: Arsenicul se prezintă ca o pulbere fină de culoare albă cu miros specific de usturoi. Trioxidul de arsen este un oxid puternic amfoter care demonstrează caracterul său preponderent acid (anhidrida arsenioasă). Reacționează rapid în soluții alcaline, formând arseniți. Reactivitatea față de acizi este scăzută, dar reacționează cu acid clorhidric, rezultând triclorură
Trioxid de arsen () [Corola-website/Science/303501_a_304830]
-
frunze pețiolate de culoare verde intens, asemănătoare frunzelor de pătrunjel, tulpinile lungi de 15 -20 cm au în vârf o floare mare de diverse culori și cu multe stamine. Culorile cel mai des întâlnite sunt: roșu, albastru, roz, violet sau alb. Există de asemenea varietăți cu floarea dublă, ale căror stamine din centru au fost înlocuite de un smoc de petale înguste. Genul Anemone cuprinde aproximativ 120 de specii printre care: Pot fi înmulțite ușor prin semințe sau prin diviziunea rădăcinilor
Anemone () [Corola-website/Science/303518_a_304847]