72,406 matches
-
a interzis tuturor mișcărilor care îl sprijineau să adopte ca titulatură cuvîntul "partid" 28 "Neamul românesc", 3 aprilie 1938 29 "Neamul românesc", 24 noiembrie 1936 30 "Neamul românesc", 24 decembrie 1906 și 23, 25 și 28 mai 1908 31 Cuvinte adevărate, București, 1904, pp. 104-106 32 Jean Lacouture, vol. 1 Le Rebelle, vol. 2 Le Politique, vol. 3 Le Souverain. Lecaunet i-a atras atenția lui Lacouture asupra faptului că "De Gaulle și-a ales primul-ministru direct dintr-o casetă depozitată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
corecte și numai două note de subsol conțineau cîteva greșeli minore 48 O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 259, și vol. II, p. 59 49 Iorga a susținut în repetate rînduri în toate scrierile sale că adevărata pace poate fi realizată numai dacă "fiecare națiune își limitează dominația la granițele geografice ale teritoriului în care trăiește". Poziția lui fermă împotriva statelor și imperiilor "supranaționale" poate fi întîlnită în multe din lucrările sale, printre care Generalități...; această afirmație
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
corupția predominantă diferea mai mult în grad decît în privința tipului acesteia. "Adevărul" și "Dimineața" erau destul de vulgare; dar nici un ziar nu era la fel de rău ca acel bastion al burgheziei cuziste, "Porunca vremii", și ca editorul acesteia, Ilie Rădulescu 69 Cuvinte adevărate; Războiul nostru în note zilnice, 3 volume; O luptă literară, 2 volume; Oameni care au fost, 4 volume etc. 70 "Neamul românesc" și-a redus uneori apariția la două numere pe săptămînă; în cele mai grele perioade apărea săptămînal și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Gotha, 1904 141 Românismul în trecutul Bucovinei, Vălenii de Munte, 1939, pp. 259-261 142 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 66-68 143 Neamul românesc în Basarabia, București, 1905 144 O luptă literară, p. XII 145 Cuvinte adevărate, București, 1904 146 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 119 147 "Neamul românesc", 16 ianuarie 1915 148 O luptă literară, p. XXVIII 149 Cu prilejul dispariției "Tribunei", în "Sămănătorismul", 4 mai 1903 150 Theodorescu, op. cit., p.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
multe dintre asupririle insuportabile la care era supusă țărănimea. Mihalache respinge acuzațiile de anarhie. Dacă învățătorii, oamenii conștienți și cu educație, scot la iveală relele, sînt considerați drept instigatori care îndeamnă la revoltă. Dar istoria va stabili cine au fost adevărații instigatori". Vol. 67 (1907), Document 13 188 Răspunsul ministrului învățămîntului este datat din 26 martie 1907. BARSR, Corespondența lui Nicolae Iorga (1907), vol. 63, Document 42. Scrisoarea de avertisment a profesorului Cuza ("Ai grijă, nu ieși din casă singur") trimisă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
său politic, Iorga comenta arestarea cîtorva activiști comuniști, afirmînd că printre aceștia se găseau "inevitabilii evrei". Memorii, vol. VI, p. 171 25 Ei erau instigați de intelectuali cuziști de teapa coruptului jurnalist Toma Vlădescu, care îl ataca pe Iorga "în numele adevăraților cuziști", scriind articole sordide despre afacerea Blank. Iorga a ripostat prin obișnuita dare în judecată pentru calomnie. "Neamul românesc", 1 iunie 1935 26 "Slugoiul evreilor", adică (în concepția acestei școli de gîndire) nu oricine era antisemit 27 Dna Liliana Pippidi-Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Sper să-mi găsesc la întoarcere nevasta cu mintea întreagă" 112 E. Lovinescu, Titu Maiorescu și posteritatea lui critică, București, 1943, p. 214 113 La moartea profesorului Bogdan-Duică, Iorga a primit condoleanțe. "E clar că nu erau la curent cu adevăratele relații dintre noi doi". Memorii, vol. VII, p. 186 114 "Neamul românesc", 17 ianuarie 1937 115 Iorga a protestat pe lîngă Regele Carol personal pentru faptul că romanul The Annunciation Graveyard (Cimitirul Buna Vestire) al lui Arghezi urma să fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sursă, el vrea să sublinieze faptul că aceste relatări sînt demne de încredere doar în privința cîtorva elemente fundamentale: organizarea Echipei Morții, numele membrilor acestora, ruta și acțiunile lor. Dar autorul nu are deloc încredere în declarațiile lui Traian Boeru privind adevăratul rol jucat de el însuși. Toate relatările (chiar și cele ale altor membri ai Echipei Morții) familiei Iorga și concluziile investigației oficiale contrazic rolul pe care și-l atribuia mult mai tîrziu Boeru. Noul rol este produsul poverii rușinii pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu a fost astfel distrusă, pulverizată... Anne O’Hare McCormick Toată lumea tânjește după miracole și vindecări. Războiul i-a trimis pe napolitani Înapoi În Evul Mediu. Norman Lewis, Naples ’44 Europa de după cel de-al doilea război mondial era un adevărat spectacol al sărăciei și dezolării. Fotografiile și documentarele vremii Înfățișează cortegii jalnice de civili neajutorați traversând orașe În ruină și câmpuri pustiite de bombardamente. Copii orfani se Învârt disperați pe lângă pâlcurile de femei epuizate care scormonesc pe sub cărămizi. Deportați rași
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rămăseseră În 1945 doar cu 40% dintre șoselele, canalele și căile ferate dinainte de război), danezii, norvegienii (care au pierdut 14% din capitalul național În cursul ocupației germane) și chiar italienii - nu Își dădeau seama cât de norocoși erau prin comparație. Adevăratele orori ale războiului avuseseră loc În Est. Naziștii Îi trataseră pe europenii din Vest cu oarecare respect, deși doar ca să-i poată exploata mai bine, iar occidentalii le-au Întors favorul, făcând relativ puține eforturi de a sabota sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au purces mai Întâi la distrugerea cetnicilor - mai ales pentru că acesta era un obiectiv realizabil. Un deceniu mai târziu, deziluzionat de rezultatul confruntărilor dintre comuniști și cetnici, În care jucase el Însuși un rol eroic, Milovan Djilas depune mărturie despre adevărata experiență a războiului și a rezistenței În Iugoslavia ocupată: „Într-un ținut sleit, captiv, Însângerat, două armate se cățărau ore Întregi prin ravene stâncoase ca să scape cu viață sau ca să ucidă o mână de compatrioți, adesea vecini, pe un pisc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amintirea conflictului. Dar luptele fratricide din acești ani au mai avut un efect. Combinate cu brutalitatea fără precedent a naziștilor și, mai târziu, cu ocupația sovietică, ele au erodat Însăși structura statului european. După ele, totul s-a schimbat. În adevăratul sens al unui cuvânt utilizat de multe ori abuziv, ele au transformat cel de-al doilea război mondial - războiul lui Hitler - Într-o revoluție socială. În primul rând, faptul că diferite puteri străine au ocupat succesiv o țară a erodat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost uciși 150 de evrei. În aprilie 1946, cifra ajunsese la 1.200. Atacuri de mai mică amploare au avut loc În Slovacia (la Vel’ké Topol’čany În septembrie 1945) și În Kunmadaras (Ungaria), În mai 1946, dar un adevărat pogrom s-a desfășurat la Kielce (Polonia), unde, pe 4 iulie 1946, 42 de evrei au fost uciși și mulți alții răniți, din cauza zvonului că un copil din localitate a fost răpit și omorât În cadrul unui ritual. Într-un sens
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pământurile lor au fost făcute cadou suporterilor nonmaghiari ai noului regim. Era o mișcare politică atent calculată, dar În multe cazuri victimele nu erau acuzate degeaba. Iugoslavia era un caz deosebit de Încâlcit. În Ungaria, Curțile Populare au judecat la Început adevărați criminali de război - Îndeosebi activiștii din regimurile progermane ale lui Döme Sztójay și Ferenc Szálasi din 1944. Procentul fasciștilor și al colaboraționiștilor condamnați În Ungaria nu l-a depășit pe cel din Belgia sau Olanda postbelică - deși nu Încape Îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
procesele la reeducarea politică și morală a populației germane. Mulți le priveau cu ostilitate, ca pe o mostră de „dreptate a Învingătorului” - și exact asta și erau. În același timp, erau procesele reale ale unor criminali cât se poate de adevărați, pentru un comportament criminal ce putea fi dovedit și, ca atare, au creat un precedent vital pentru jurisprudența internațională În deceniile următoare. Procesele și investigațiile Întreprinse din 1945 până În 1948 (când Comisia pentru Crime de Război a Națiunilor Unite a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ce era „Planificarea”? Termenul poate genera confuzii. Singurul element comun tuturor teoriilor era implicarea statului În problemele sociale și economice. Mai departe viziunile variau, de obicei În funcție de tradițiile politice naționale. În Marea Britanie, unde nici nu a existat o planificare propriu-zisă, adevărata miză era controlul (industriilor, serviciilor sociale și economice) prin proprietatea de stat, ca scop În sine. Așadar naționalizarea (Îndeosebi a minelor, căilor ferate, transportului de bunuri și a utilităților) și furnizarea de servicii medicale formau după 1945 nucleul programului laburist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1938). România și Ungaria aveau sisteme de asigurări de accidente și boală Încă dinainte de primul război mondial, iar toate țările est-europene au introdus sisteme naționale de pensii În perioada interbelică. Alocațiile familiale reprezentau un element-cheie pentru creșterea ratei natalității (o adevărată obsesie În țările care suferiseră pierderi masive În război) și au fost introduse mai Întâi În Belgia (1930), apoi În Franța (1932), iar În Ungaria și Olanda chiar Înainte de izbucnirea războiului. Dar nici una dintre aceste scheme, nici măcar cea a naziștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În scopuri sociale (unele mai mult decât altele), aceste state nu erau câtuși de puțin revoluționare: ele nu Îi „jupuiau” pe cei bogați. Dimpotrivă: deși pe termen scurt cel mai mare avantaj era resimțit de cei săraci, pe termen lung, adevărații beneficiari ai sistemului aveau să fie cei cu profesiuni liberale și comerciale din clasa de mijloc. Cel mai adesea, slujbele acestora nu le garantaseră asigurări sociale de sănătate, șomaj sau pensii: Înainte de război, fuseseră obligați să cumpere aceste servicii din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Învrăjbi clasele sociale, statul asistențial european le-a apropiat mai mult decât oricând printr-un interes comun: salvgardarea și păstrarea acestui sistem. Dar popularitatea asistenței și serviciilor sociale finanțate de stat se datorează, Înainte de toate, percepției că ele ilustrau adevărata misiune a guvernului. Statul postbelic european era un stat „asistențial”, implicit (sau explicit - prin prevederile constituționale) responsabil de bunăstarea cetățenilor săi. El avea obligația de a asigura nu numai instituțiile și serviciile necesare unui teritoriu bine administrat, apărat si prosper
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
echilibru viabil Între libertățile politice și funcția de distribuitor rațional și echitabil a statului-administrator părea singura soluție pentru ieșirea din prăpastie. Asistența socială universală nu era unica expresie a dorinței de schimbare după 1945. Primii ani postbelici au reprezentat o adevărată epocă a reformei comprimată, care a văzut rezolvarea multor probleme Îndelung amânate. Printre cele mai importante s-a numărat reforma agrară, considerată pe atunci de cunoscători drept cea mai stringentă dilemă a Europei. Greaua moștenire a trecutului apăsa Încă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
editorial din 3 ianuarie 1949, că „dacă e să comparăm eforturile de cooperare făcute anul trecut cu naționalismul economic intens din anii interbelici, se poate spune că Planul Marshall a deschis o eră nouă, plină de speranță, În istoria europeană”. Adevăratele beneficii au fost de natură psihologică. Aproape că s-ar putea spune că Planul Marshall i-a ajutat pe europeni să-și depășească complexele. I-a determinat să renunțe definitiv la moștenirea șovinismului, crizei și soluțiilor autoritare. A transformat coordonarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteri, 90% din România și 75% din Bulgaria intrau sub influența Uniunii Sovietice, iar Grecia era În proporție de 90% „britanică”. Trei remarci se impun În legătură cu această „Înțelegere” secretă. În primul rând, procentele pentru România și Ungaria erau absolut arbitrare: adevărata problemă o constituiau Balcanii. În al doilea rând, ambele părți au respectat Înțelegerea În linii mari, după cum vom vedea. În al treilea rând, oricât de crudă le-ar putea părea această observație țărilor În cauză, acordul nu Însemna mare lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au câștigat deja”. Într-un oarecare sens, Eisenhower avea dreptate: Stalin nu se pregătea de război cu SUA (deși concluzia care se putea trage de aici - că avea interes să coopereze pe deplin cu foștii săi aliați - era mai puțin adevărată). Statele Unite, care dețineau monopolul armei atomice, nu aveau nimic de pierdut dacă mențineau comunicarea cu URSS și căutau soluții reciproc avantajoase la problemele comune. Un alt element al politicii americane imediat după război a fost crearea de noi instituții internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stat american Marshall spera Încă, la Începutul anului 1947, că orice aranjamente s-ar face pentru a surmonta dezastrul economic german, ele nu vor necesita scindarea țării. Cel puțin În această privință, oficial, Estul și Vestul erau Încă de acord. Adevărata ruptură s-a produs În primăvara anului 1947, când cei patru miniștri de Externe s-au Întâlnit la Moscova Între 10 martie și 24 aprilie, Încercând să schițeze un Tratat de pace pentru Germania și Austria. Divergențele erau acum clare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Aliați se terminase: În mai puțin de două săptămâni, la 1 aprilie, autoritățile militare sovietice din Berlin au Început să se amestece În traficul de suprafață dintre Germania de Vest și zonele de ocupație ale Aliaților occidentali În Berlin. Începuse adevăratul Război Rece. E clar, din această povestire, că nu are rost să ne Întrebăm cine a Început Războiul Rece. În măsura În care Războiul Rece era legat de Germania, toate părțile preferau probabil rezultatul final - o țară divizată - unei Germanii unite. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]