72,529 matches
-
alt țel, acesta este împotriva a tot ceea ce constituie credința noastră!"94. Țara i-ar fi putut condamna pe asasinii lui Călinescu, dar Regele și camarila i s-au substituit. Iar furia oligarhiei nu cunoștea limite. Călinescu fusese un om puternic, cel mai de încredere sfătuitor, executor, prieten și administrator al regelui, dovedindu-se de neînlocuit. Oligarhia era în măsură să-și manifeste resentimentele. Chiar în ziua aceea, asasinii și complicii lor au fost împușcați la locul crimei și lăsați să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se poate observa inutilitatea capriciilor anumitor bărcuțe de hîrtie, indiferent de cine le-a lansat. Acestea (bărcuțele de hîrtie) vor (putea) naviga, conduse de copilăroșii lor autori în apele puțin adînci de la marginea trotuarelor, dar, cînd curentul va deveni mai puternic și apa mai adîncă, se vor răsturna. Anumite mode noi se impun la fel de ușor pe cît de puțin timp durează. Insolența îndrăzneață a pretențiilor lor le ajută la fel de puțin ca și vehemența polemicilor. Nici acceptarea docilă de către un public prostit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Transilvaniei. Antonescu trebuia să asigure existența statului român și părea să nu existe alt apărător la îndemînă în afară de Germania nazistă. A acceptat deci o garantare germano-italiană a întegrității teritoriale a României ciuntite și a cerut trimiterea unei "misiuni militare" germane. Puternice trupe germane au intrat în România pe la mijlocul lunii octombrie. Iorga nutrea față de Hitler și față de nazism o ură prea mare ca să-și schimbe poziția. Avea prea multă demnitate ca să facă așa ceva. Dar atitudinea înverșunată antigermană și antinazistă a lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost respinsă. Legionarii au deschis ușa și Iorga a ieșit înconjurat de ei. Ultimele lui instrucțiuni adresate doamnei Catinca au fost: "Ai mare grijă de hîrtiile mele pentru proiectul istoriei universale!" Iată-ne deci în fața tragediei. Un bărbat viteaz și puternic, care bănuia trădarea și era psihologic gata oricînd să înfrunte moartea pentru convingerile sale, a ieșit înconjurat de membrii Echipei Morții, pentru care el reprezenta stîlpul regimului corupt al lui Carol și principalul vinovat pentru întemnițarea și asasinarea liderului lor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
legendară încă din timpul vieții și pe măsură ce va trece timpul, statura lui nu va face decît să devină și mai impunătoare"50. Reacția la asasinarea lui Iorga în restul lumii (mai ales în țările occidentale) a fost extraordinară. Cea mai puternică reacție a avut-o deloc surprinzător Franța. În ciuda ocupației germane, Mario Roques de la Institut de France a ținut un emoționant discurs de adio, urmat de Henri Focillon. Același lucru l-au făcut Henri Grégoire în Belgia, Oscar Halecki în Polonia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
De ce?" De căutăm exemple de conștiință națională de sine frustrată și expusă pericolelor, le vom găsi în Polonia, Croația și Serbia, unde vom descoperi reacții frapant de asemănătoare celor ale lui Iorga și Eminescu. Soarta sfîșietoare a Poloniei, împărțită între puternicii ei vecini, și-a găsit un răspuns, o soluție propusă de Roman Dmowski. Întîmplător, partidul său se numea tot "Partidul Naționalist Democrat" ("Endecija"). Școala de gîndire a lui Dmowski are o influență puternică asupra politicii postcomuniste a Poloniei de astăzi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Eminescu. Soarta sfîșietoare a Poloniei, împărțită între puternicii ei vecini, și-a găsit un răspuns, o soluție propusă de Roman Dmowski. Întîmplător, partidul său se numea tot "Partidul Naționalist Democrat" ("Endecija"). Școala de gîndire a lui Dmowski are o influență puternică asupra politicii postcomuniste a Poloniei de astăzi. "Endecija" respingea atît cadrul etic al naționalismului romantic (Miczkiewicz, Slowacki) cît și școala empirică a pozitivismului. Dmowski credea într-un naționalism lipsit de orice conținut moral, într-o viziune a Poloniei care transcendea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din același motiv: aceștia formau o burghezie străină. Vampirul satului a lui Vasile Alecsandri are ca personaje principale doi exploatatori: un grec și un evreu. Ura lui Eminescu față de greci era, după propriile sale cuvinte, "de douăzeci de ori mai puternică decît cea față de evrei" 5 Theodorescu, Contribuțiuni... , p. 66-70. Unul dintre ei a venit la Iorga în perioada cînd acesta era prim-ministru și i-a cerut celebrului său nepot să-l facă primar în satul lui 6 Unul dintre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cît și barbar". Petre Țurlea, Nicolae Iorga în viața politică a României, București, 1990, p. 66 224 "Neamul românesc", 19 aprilie 1910. În Polonia, Partidul Național-Democrat al lui Roman Dmowski ("Endecja") nu s-a sfiit să se intituleze "democrat", în ciuda puternicului său totalitarism, a violentului său antisemitism și a Catolicismului său obscurantist. Dmowski era lipsit de scrupule și de principii, astfel că a avut mai mult succes în politică decît Iorga 225 "Neamul românesc", 13 ianuarie 1913 226 Bianca Valota Cavalotti
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
români comuniști au prezentat în ultima vreme perioada interbelică într-o perspectivă mai pozitivă. Vezi Mircea Mușat și Ion Ardeleanu, România după Marea Unire, București, 1976 și De la statul geto-dac la statul național-unitar, București, 1983 2 Noua Constituție lăsa intacte puternice prerogative regale. Constituția putea fi suspendată parțial sau în totalitate de către suveran. Politics and Political Parties in Romania, Londra, 1936, p. 9. Drept urmare, România a cunoscut mai multe perioade de instituire a Legii marțiale, cenzură și brutalitate polițienească 3 Recent
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reușea din nou să domine Europa? În realitate, cum Germania nu și-a achitat datoriile de război după 1919, prețul victoriei pentru Aliați a fost mai mare decât cel al Înfrângerii pentru Germania; ea a ieșit din război relativ mai puternică decât În 1913. „Problema germană” apărută În Europa prin ascensiunea Prusiei cu o generație În urmă a rămas nerezolvată. țărișoarele apărute În 1918 prin prăbușirea vechilor imperii erau sărace, instabile, nesigure și nemulțumite de vecinii lor. Între războaie, Europa era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor cruntă și sângeroasă) lăsase urme adânci pe fața pământului și În sufletul oamenilor. Când Armata Roșie a ajuns, În sfârșit, În Europa Centrală, soldaților epuizați li s-a arătat o altă lume. Contrastul dintre Rusia și Vest fusese dintotdeauna puternic - țarul Alexandru I regreta odinioară că i-a lăsat pe ruși să vadă cum trăiesc occidentalii - și se accentuase pe durata războiului. În timp ce soldații germani semănau distrugerea și moartea În Est, Germania rămăsese prosperă - În asemenea măsură Încât populația civilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era responsabilitatea autorităților În drept. Dacă urmau să aibă loc procese, ele trebuiau să respecte domnia legii. Dacă se cerea vărsare de sânge era apanajul exclusiv al statului. Tranziția a avut loc de Îndată ce noile puteri s-au simțit suficient de puternice pentru a-i dezarma pe partizani, a impune autoritatea propriei poliții și a descuraja cererea populară de sentințe aspre și pedepse colective. Dezarmarea partizanilor s-a dovedit surprinzător de necontroversată, cel puțin În Europa Centrală și de Vest. Diversele infracțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germania de către sovietici nu era fundamental diferită de transformarea socială provocată de Stalin În restul Europei Centrale și de Est. Dimensiunea oportunistă a politicii sovietice față de foștii naziști izvora dintr-o slăbiciune. În Germania ocupată, comuniștii nu reprezentau o mișcare puternică - iar faptul că au descins din trenul auxiliar al Armatei Roșii nu Îi făcuse prea simpatici alegătorilor. Singura lor șansă politică, În afară de forța brută și frauda electorală, era să facă apel la interesul electorilor. În est și sud, comuniștii au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și e adevărat că, În mai toate țările europene implicate În al doilea război mondial, economia națională a stagnat sau regresat În comparație cu (mediocra) performanță din anii interbelici. Dar războiul nu reprezintă Întotdeauna un dezastru economic; dimpotrivă, poate fi un stimul puternic, generând creșteri rapide În anumite sectoare. Mulțumită războiului, Statele Unite au dobândit o Întâietate comercială și tehnologică de nezdruncinat, precum Marea Britanie pe vremea războaielor napoleoniene. și, Într-adevăr, după cum au realizat curând experții aliați, distrugerea economică provocată de războiul antihitlerist nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
previzibil, pe baza raportului față de dolarul american. În practică nu a fost simplu; atât Marea Britanie, cât și Franța s-au opus convertibilității: britanicii din cauza „zonei sterline”3 protejate și a unei economii postbelice șubrede, francezii din cauza vechii obsesii a „francului puternic” și din dorința de a menține rate de schimb diferite pentru varii sectoare și produse, relicvă neocolbertiană a unei lumi de mult apuse. Convertibilitatea totală s-a realizat abia peste mai bine de un deceniu, când francul și lira sterlină
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmă. Al treilea motiv, decisiv, a fost schimbarea dispoziției naționale franceze (și a poziției politicienilor) În a doua jumătate a anului 1947. Respingerea de către sovietici a Planului Marshall și apariția Kominformului (despre care vom vorbi În capitolul următor) au transformat puternicul Partid Comunist Francez dintr-un partener stingher În coaliția guvernamentală Într-un critic virulent al politicii franceze interne și externe, În asemenea măsură Încât, la sfârșitul lui 1947 și Începutul lui 1948, Franța părea sortită unui război civil. Bântuit de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
talentul naziștilor de a-și face dușmani chiar și printre țările cele mai antisovietice i-au adus lui Stalin influență și credibilitate, În cancelariile diplomatice și pe străzi deopotrivă. Bolșevismul aureolat de putere devenise seducător. Fiindcă Uniunea Sovietică era realmente puternică: În ciuda pierderilor imense din primele șase luni ale invaziei germane - când Armata Roșie a pierdut 4 milioane de oameni, 8.000 de avioane și 17.000 de tancuri -, trupele sovietice s-au refăcut, devenind În 1945 cea mai mare putere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să li se opună. Ideea nu i-a trecut prin cap lui Stalin, ceea ce nu e câtuși de puțin meritul Occidentului. Cum spunea Dean Acheson În altă Împrejurare, „am avut noroc la adversari”. După războiul ucigător Împotriva unei Germanii excesiv de puternice În inima continentului european, Învingătorii au fost, paradoxal, complet incapabili să formuleze acorduri postbelice care să mențină colosul german la pământ și au sfârșit prin a și-l Împărți pentru a profita separat de vigoarea lui recăpătată. Devenise limpede - mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după modelul celei franceze. Însă ce voia Stalin să spună e limpede - și i-a spus-o lui Djilas cu mult Înainte de impunerea comunismului În Europa de Est. Tabăra sovietică dusese războiul pentru a Învinge Germania și pentru a reinstaura o Rusie puternică, cu granițe vestice sigure. Indiferent ce urma să se aleagă de Germania, teritoriul dintre aceasta și Rusia nu putea fi lăsat la voia Întâmplării. În arcul desfășurat de la nord la sud de Finlanda și Iugoslavia se găseau state mici și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
devenit mai agresive și indiferente la reguli judiciare sau politice, cu riscul de a pierde simpatia internațională, când comuniștii au Înțeles că succesul electoral Îi va ocoli. Cu toate acestea, au existat importante diferențe locale. Intervenția sovietică a fost mai puternică În Bulgaria și România - pe de o parte fiindcă ambele țări fuseseră În război Împotriva Uniunii Sovietice, iar pe de altă parte, fiindcă mișcarea comunistă locală era slabă, dar mai ales pentru că poziția geografică le sortea inevitabil dominației sovietice. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bazau pe recunoștință sau pe lipsa acesteia. Polonia era utilă Moscovei mai ales ca zonă-tampon În calea agresiunii germane sau aliate. Era de dorit ca Polonia să devină socialistă, dar și mai important era ca ea să rămână stabilă și puternică. În schimbul calmului domestic polonez, Stalin era dispus să tolereze o clasă de fermieri independenți (chiar dacă era ineficientă și ideologic jenantă) și o Biserică Catolică prezentă În viața publică, lucru de neconceput mai la sud sau mai la est. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În colective Împotriva voinței lor. Rajk a fost acuzat că dizolvase În 1947 rețeaua comunistă din cadrul poliției maghiare; o făcuse, de fapt (Înainte de alegerile din 1947 și cu aprobare oficială), ca să mascheze disoluția rețelei social-democrate din interiorul poliției, mult mai puternică. Mai târziu, el a restabilit rețeaua comunistă, fără să permită același lucru altor partide. Acțiunile sale, impecabile la vremea respectivă, au dat mai târziu apă la moară sovieticilor pentru simplul motiv că venise vremea să fie Înlăturat. Inculpații din procesele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inițial față de transformarea comunistă. Era ușor să uiți, În anii din urmă, că tonul antisemit și adesea xenofob al limbajului stalinist oficial avusese succes la public În mai toată Europa de Est, ca și În Uniunea Sovietică. Naționalismul economic avea și el puternice rădăcini locale, astfel Încât exproprierea, naționalizarea și intervenția statului n-au surprins pe nimeni. În Cehoslovacia, de exemplu, conform Planului Bianual introdus În 1946, muncitorii recalcitranți puteau fi trimiși În lagăre de muncă (deși, Într-adevăr, În 1946-1948, majoritatea judecătorilor cehi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
foarte reali. Mai rău, urmau să fie curând victima predilectă - ca „paraziți”, evrei sau cosmopoliți - a acestor tirani care căutau țapi ispășitori pentru propriile greșeli. Mai tot entuziasmul intelectualilor est-europeni pentru comunism - chiar și În Cehoslovacia, unde fusese cel mai puternic - s-a evaporat până la moartea lui Stalin, deși avea să mai treneze câțiva ani sub forma unor proiecte „revizioniste” sau de „reformă a comunismului”. Fractura din interiorul statelor comuniste nu mai era Între comunism și dușmanii săi. Distincția majoră se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]