7,219 matches
-
nevoie decît de... Mă rog, În primul rînd, are nevoie de clienți. Mașina trage lîngă trotuar, iar șoferul În livrea coboară să-mi deschidă ușa. — Îți mulțumesc Încă o dată că m-ai adus cu mașina, zic politicoasă. Luke, te aștept Înăuntru. — Îhîm. Luke Încuviințează din cap și deschide servieta, iar pe frunte Îi apar imediat cute de concentrare. — Nu stau mult. Deci, Iain, care e exact problema cu planul ăsta pe care l-am schițat? În clipa În care șoferul Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să mă gîndesc cu ce o să mă Îmbrac la naștere. Poate Îi cer niște sfaturi În sensul ăsta Venetiei Carter. Ajungem la o ușă vopsită crem și secretara ciocănește de două ori Înainte de a o deschide și a mă invita Înăuntru. — Venetia, dînsa e doamna Brandon. — Doamna Brandon! În fața mea se află o femeie răvășitor de frumoasă cu păr lung roșcat, care-mi Întinde mîna. — Bine ați venit la Clinica de obstetrică holistică. — Bună ziua! răspund radioasă. Vă rog, spuneți-mi Becky
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
SÎnt sigură că soțul tău e foarte Încîntat c-o să aibă un copil. — O, da! Tocmai sînt pe punctul de a-i spune despre prima noastră ecografie, cînd se deschide ușa. — A venit domnul Brandon, spune secretara, și Luke pășește Înăuntru, zicînd „Scuze, scuze, știu că am Întîrziat...“. — În fine, ai venit, Luke! zic. Vino să ți-o prezint pe doamna Carter. — Te rog! Venetia rîde din nou. Spune-mi Venetia, toată lumea Îmi spune pe nume... — Venetia? Luke a Încremenit și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o pernă roz de dantelă și o cuverturică din petice. Suze se holbează la el, Îngrozită. — Bex, doar n-ai de gînd să-ți pui copilul În chestia aia! — Nu-i pentru copil, zic. E pentru shopping! Îmi trîntesc sacoșele Înăuntru și apuc de mînere. Așa mai da! Îl plătesc și, după ce reușesc s-o dezlipesc pe Suze de căruciorul hi-tech, ne Îndreptăm spre zona de snackuri și răcoritoare, trecînd pe lîngă multe standuri. Cumpăr o piscinuță gonflabilă, o cutie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
adus numărul de telefon. — Aha! Închid repede cu piciorul ușa de la camera copilului, Înainte să-mi zărească stația de Înfășat Circus Tent, cu spectacol de marionete integrat, pe care am primit-o ieri de la Funky Baba. — O să... țin minte. Hai Înăuntru să bei ceva. — Ai făcut fașele pentru șters copilul? Jess mă urmează În bucătărie. Iar mă ia cu fașele! Nu pot să-i spun că am aruncat toate cîrpele alea din clipa În care mi le-a dat, la ai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
drumului. Șoferul deschide ușa pasagerului și Luke coboară, fără măcar să privească În direcția noastră. Consultă o hîrtiuță, apoi se Îndreaptă spre o ușă vopsită maro, cu aer insalubru. Sună la interfon și, o clipă mai tîrziu, i se dă drumul Înăuntru. Privirea Îmi rătăcește spre o tăbliță ruginită ce atîrnă la fereastra primului etaj: CAMERE. Camere? Luke și-a luat o cameră aici? Simt că mi se pune o gheară În piept și nu mai am aer. E limpede că aici
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
te văd! Mă sărută. — Îmi cer scuze, mor de jenă că te-am neglijat În halul ăsta. În timp ce spune asta, Îi aruncă o privire lui Luke, de parcă Între ei doi ar avea loc nu știu ce conversație privată. Sau sînt paranoică? — Hai Înăuntru! Mă conduce În cabinetul ei și ne așezăm cu toții. — Spune, Becky, mă Încurajează Venetia deschide fișa. Cum te simți? — Bine, zic. Mersi. Copilul se mișcă bine? Da, tot timpul. Îmi pun o mînă pe burtă, unde, firește, bebiță doarme dus
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ai ce face, trebuie să te obișnuiești și cu cîteva căutături mai piezișe. Mergem la barul ăla? sugerez, oprindu-mă. Nu e cine știe ce, dar e aici. Dacă știu să amestece băuturile ca lumea... Danny Împinge ușa masivă și mă invită Înăuntru. Barul Templeton e cît se poate de bej: mochetă bej, scaune de pluș și chelneri În uniforme bej. E ticsit de oameni de afaceri, dar văd că e ceva loc lîngă pian. — Hai să prindem masa aia de acolo, Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
A Început să plouă, și adierea Înghețată trece fără probleme prin tunica mea de șifon. Trebuie să intru cît mai repede. Îmi legăn picioarele ca o rață prin scuarul din fața intrării impozante de la Guildhall, apoi dincolo de ușile masive de stejar. Înăuntru, zona de recepție e plină de mănunchiuri de baloane bleu și de bannere pe care scrie „Petrecerea foștilor absolvenți de la Cambridge“; un panou imens e acoperit cu poze vechi din vremea studenției. În fața mea, un grup de patru bărbați se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din trei căsnicii dau greș, sau ceva de genul ăsta. Dar eu, sincer, am crezut... Am crezut că noi sîntem... Îmi șterg grăbită o lacrimă. N-am de gînd să plîng. — Bună dimineața. Ușa se deschide și o infirmieră Împinge Înăuntru un cărucior. — Micul dejun? — Mulțumesc, zic, cu glasul răgușit, și mă ridic În capul oaselor, În vreme ce ea aranjează pernele În spatele meu. Iau o gură de ceai și mănînc o felie de pîine prăjită, doar așa, pentru copil. După care mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
piatră cît casa. Trebuie să fie tipa de la Vogue. — Tu ești, Becky? strigă. — Da! Îi răspund cu un zîmbet larg. Bună! Ești Martha? — Da! și ochii ei cîntăresc lacomi etajele. Ai o casă superbă! Abia aștept s-o văd și Înăuntru! — A. Ăă... mersi! Urmează o tăcere expectativă și mă rezem cît pot de firesc de unul dintre stîlpi. Ca o gazdă aflată pe treptele de la intrarea În propria-i casă. Cum face lumea. S-a Întîmplat ceva? Întreabă Martha, nedumerită
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Martha, de-a dreptul uluită. E un geniu. Sigur că da. Eu de ce nu m-oi fi gîndit la asta? Da! Proasta de mine! Îmi dau una În cap. Și nici unul dintre vecini nu are cheie, și nu e nimeni Înăuntru... — Nu-mi spune! Marthei Îi cade fața. — Știu, dau eu din umeri, cu vizibil regret. Îmi pare foarte rău. Dar, dacă nu putem intra Înăuntru... În timp ce eu rostesc aceste cuvinte, ușa de la intrare se deschide și mai-mai să cad În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dau una În cap. Și nici unul dintre vecini nu are cheie, și nu e nimeni Înăuntru... — Nu-mi spune! Marthei Îi cade fața. — Știu, dau eu din umeri, cu vizibil regret. Îmi pare foarte rău. Dar, dacă nu putem intra Înăuntru... În timp ce eu rostesc aceste cuvinte, ușa de la intrare se deschide și mai-mai să cad În nas, În antreu. A apărut Fabia, frecîndu-se la ochi, Îmbrăcată Într-o rochie oranj Marni. — Bună, Becky. Pare efectiv dusă cu pluta. Ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
unei fete tinere și uscățive drept agent care face scouting pentru Model One. — E incredibil, spune Suze lîngă mine, cu respirația tăiată. — Știu! Încerc să-mi păstrez calmul, Însă pe fața mea s-a Întins un zîmbet cît casa. — Hai Înăuntru! Ne luptăm să ne croim drum prin partea din față a cozii, și eu Îi arăt legimitația bodyguardului. CÎnd acesta ne deschide ușa, simt În urma mea mulțimea de fete Împingîndu-se. — Ai văzut-o pe fata aia? aud voci furioase În urma
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fata aia? aud voci furioase În urma mea. S-a băgat În față! Ce crede, că dacă-i gravidă, asta-i dă dreptul să se bage În față? Ups. Poate ar fi fost mai bine să intrăm pe o ușă laterală. Înăuntru ne Întîmpină o altă coadă de fete agitate, care vorbesc Întruna. Coada șerpuiește prin raionul de Accesorii, pînă la o masă cu oglindă Art Deco, la care stă Danny, pe un scaun ca un tron. Deasupra lui se află un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dreptunghiular, și eu Încep să rup ambalajul argintiu ușor stresată. — O, măiculiță, respir lung cînd văd ce este. Uau. Nu sînt fașe pentru bebe. E o ramă foto splendidă, din lemn vopsit În culoarea untului, cu oglinjoare și sidef Încastrate. Înăuntru, În loc de fotografie, se află un desen cu o fetișcană care ține În brațe un copil, În fața unei case. — Poți să pui o poză cu bebe În ea, Îmi explică Suze. Însă, pentru moment, te-am desenat pe tine, În fața noii
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
tîrÎi Înapoi pe canapea, răsfoind plicurile. Și atunci Încremenesc. În fața mea se află un pachețel, cu o caligrafie distinctă, cu litere frumos rotunjite. A Venetiei. Îi este adresată lui Luke, dar nu-mi pasă. Rup plicul, cu mîini tremurînde, și Înăuntru găsesc o cutiuță de piele Duchamp. O deschid furioasă - și În ea dau peste o pereche de butoni de argint, smălțuiți. De ce naiba Îi trimite butoni? Din pachet cade un cartonaș crem, cu un mesaj caligrafiat cu același scris. L
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
timp, mă uit la ceas. Au trecut trei minute. Ia să mă uit iar pe hol. Îmi iau haina, dar, Înainte de a apuca eu să o zbughesc la fugă, ușa e dată larg de perete. — O, Doamne, Bex! năvălește Suze Înăuntru, Într-un vîrtej de păr blond și haină brodată Miu Miu. Ești ok? Am venit imediat ce-am auzit! — Suze? mă holbez la ea, ca lovită cu leuca. Ce... — Mama ta e pe drum, zice cu respirația tăiată, aruncîndu-și haina
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Încep să inspir cu nesaț În tub. E mai bine. Doamne, ce bine ar fi să avem și noi un rezervor cu așa ceva acasă. Am ajuns! Ușa e dată larg de perete și toată lumea ridică privirea spre Danny, care năvălește Înăuntru, secondat de Jess. Am ratat momentul? Jess are pe ea tricoul cu „E o mămică sexy și-o iubim“, ca al lui Suze. Danny are un maieu albastru de cașmir cu „E o oafă roșcată și-o urăsc“ imprimat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
acest gînd, mă trezesc pornind În direcția lor. Nu fiindcă aș vrea să merg la cumpărături sau ceva de genul ăsta. Ci doar pentru că e o plimbare plăcută. CÎnd ajung la tutungerie, e cald și luminos și parcă te invită Înăuntru, și mă trezesc intrînd cu tot cu căruciorul. Minnie doarme dusă și mă Îndrept spre raionul de reviste. Aș putea să-i iau o revistă mamei, i-ar plăcea asta. Tocmai Întind mîna după Good Housekeeping, cînd Îngheț brusc. În fața mea se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
relațiile profesionale din branșă, golind de sens branduri construite în mai mult de un deceniu.(...) Cinismul devine calitatea fundamentală, bine plătită și admirată, a jurnalistului abțibild, gata să se lipească pe orice parbriz, indiferent de imaginile atroce care se întrezăresc înăuntru". (Către Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă, Cristian Tudor Popescu, "Gândul", 21 nov. 2006) Liviu Antonesei: Am văzut la televiziune momentul, apoi am citit și eu Scrisoarea în întregime pe ediția electronică a ziarului. Nu e vorba că
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Mâna devine o întărire a minții și a energiei vitale/elixirul intern, alături de trunchi și membre/ elixirul extern. Relația dintre coordonările mișcărilor mâinilor și respirație se observă în concentrarea realizată în majoritatea religiilor prin apropierea mâinilor și prin îndreptarea ochilor înăuntru, la anatomia umărului de Leonardo da Vinci. Întărirea ființei se face prin combinarea poziției mâinilor cu aceea a sunetelor și cu ajutorul exercițiilor pentru mâna deschisă, strânsă, ori pentru coordonarea minții, prin intermediul mișcării mâinii și a degetelor. Masarea capului și a
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
lui se întinde și peste Hawksmoor când acesta îl găsește pe Dyer în enciclopedie. Cine vorbește? Pot cei pe moarte să-și retrăiască moartea? Detectivul (sperând să prevină alte morți? moartea în general?) merge către biserica Little St. Hugh. E înăuntru. Cei doi Nick sunt împreună: Erau față-n față, totuși se uitau unul prin altul la forma trupului lor în piatră; căci orice formă se reflectă, orice lumină are și umbră, sunteul are ecou, și cine putea spune unde începea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Logica e contrazisă cu încântare iar cronologia (pe care eul interior o păstrează pe când contemplă întoarcerea la începuturi) devine sursa multor efecte comice. Toate cele făcute se desfac lent sub ochii noștri, iar acea parte a eroului care e prinsă înăuntru (de obicei "Eu") judecă tot ce vede, ca și cum abia a deschis ochii pe patul spitalului, în interiorul unui trup paralizat, ca și cum ar înainta cu interes către momentul nașterii lui, pe care îl percepe ca sfârșitul vieții. Trupul El, Tod Friendly, John
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
până la isprăvile lor, observăm o degajare și o libertate a râsului fără egal în toată cariera literară a lui Eliot. Veselia e cristalină și neîngrădită. Cotoii și pisicuțele trec prin tot felul de peripeții, de la înfrățirea cu șoarecii până la saltul înăuntru și afară din sertare. Având drept personaje pisicile și nu oamenii, încruntatul Eliot ne arată că știe să râdă, nu în hohote, ci, în manieră englezească, cu subînțelesuri. El uită de premonițiile și coșmarurile tărâmului pustiu, populat cu ființe ratate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]