7,239 matches
-
fericitul! - să trecem la cercetările noastre. Așadar, așa se prezentau lucrurile în anul 1949. În următorii patru ani, edificiul literaturii realist-socialiste s-a înălțat binișor; știm de către cine, cum, când, cu ce umoare. Ce va fi în 1954 și mai încolo? În acest sens, cum spuneam, pregătirile au început din vreme. Întâi și-ntâi, pe rând, fără zarvă, au fost scoase de prin ungherele unde au fost alungate câteva personalități literare marcante, de care noua literatură s-a debarasat în 1948
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la ea? mă trezesc spunînd. Știți adresa? Sau numărul de telefon? — Aa. Fata cu bluză petrecută turcoaz schimbă priviri sceptice cu Saskia. Cred că e destul de tîrziu În clipa asta. Sigur și-a făcut programul pentru mult timp de-acum Încolo. Pot să-ți dau asta. Și poți să Încerci să suni. Saskia caută În geanta Mulberry și scoate o broșură cu „Venetia Carter“, cu numele frumos caligrafiat cu bleumarin; dedesubt e schițat un copil. O deschid repede și primul lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ferm de brațul bronzat și o conduce spre ușă. — Jane, Graham, n-aveți nimic Împotrivă, așa-i? — CÎtuși de puțin, spune tata amabil. — Păi, ok. Jess aruncă o privire spre Tom și obrajii i se colorează ușor. Ne vedem mai Încolo. — Pa! zicem toți În cor. Ușa se Închide În urma lor și ne privim unii pe alții, lăsîndu-ne bucuria suprimată să se reverse În voie. — Măi să fie! spune mama, ridicînd ceainicul. Ce drăguț ar fi să se lege ceva! Am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-n stele, ca pe vremea cînd locuiam amîndouă În Fulham. Apoi Suze se așază pe pat și-i alăptează pe gemeni, În timp ce eu Îmi dau cu ojă unghiile de la picioare. N-o să mai poți face asta mult timp de acum Încolo, spune Suze, privindu-mă. — De ce? ridic ochii alarmată. Îi face rău copilului? — Nu, găgăuță! RÎde. N-o să mai ajungi la ele! Ce gînd ciudat. Nici măcar nu-mi pot Închipui să-mi crească burta atît de mare. Îmi trec o mînă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
A fost... frumos că ne-am Întîlnit cu Lulu! zic, Încercînd să-mi injectez niște căldură În glas. Are dreptate, ar trebui să ne Întîlnim cu toatele și să punem țara la cale. Poate n-ar fi rău să stăm mai Încolo la un ceai sau ceva de genul ăsta. — Nu vreau. Tonul mohorît al lui Suze mă ia prin surprindere. Mă uit la ea și o văd că nu-ndrăznește să-și ridice ochii din cappuccino. Deodată, Îmi amintesc și de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Range Roverul uriaș al lui Suze, după care ea ne duce pe King’s Road și luăm ceaiul la un local foarte prietenos cu copiii, cu diverse feluri de sundae și tot ce vrei și ce nu vrei. (De acum Încolo, o să am mereu carioci pe masă.) După care ne ducem la Steinberg & Tolkien, și eu Îmi cumpăr un cardigan vintage, iar Suze o poșetă de seară și, cînd vine ora cinei, ne ducem la Pizza on the Park, unde cîntă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
face să mă simt mai bine. „Cea care-a picat la examen“ mă face mă simt mult mai bine. — Dar asta nu Înseamnă că nu i s-a pus pata pe el. Suze Începe să se plimbe nervos Încoace și-ncolo, bătînd darabana pe oaia de lînă, gînditoare. Avem cîteva opțiuni. Unu: e pur și simplu doar o prietenă și n-ai de ce să-ți faci griji. — Corect, Încuviințez cu ardoare. — Doi: a trecut În seara asta pe aici să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu un nou mesaj. Avem cîteva probleme O, Doamne. Sper că Jess e ok. N-am vrut s-o iau la mișto. Nu-i chiar floare la ureche să faci exerciții de respirație ușoare În timp ce scrii sms-uri. Așa că le las Încolo de exerciții un pic și scriu: Ce probleme? de ce nu mi-ai spus? — Cui Îi scrii, draga mea? zice Janice, care s-a oprit și ea din exerciții și Își consultă modelul de tricotat. — A... unei prietene, zic relaxată, moment
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un rîs destul de strident. În orice caz, ar cam trebui să plec, tocmai treceam pe-aici... Îți urez o după-masă frumoasă, spuse Luke și mă sărută. — O să mă străduiesc. Îl strîng de braț. Și poate punem de un picnic mai Încolo? Luke are o grimasă. — Nu, Îmi pare rău. Trebuia să-ți fi spus, diseară vin tîrziu. Iau masa cu un nou client. — A, fac eu, neputînd să-mi ascund dezamăgirea. Și cine e clientul? — Venetia. ZÎmbetul Îmi Îngheață pe față
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nu văd nimic, zic, Încercînd să-mi păstrez calmul. — Poate că tu nu poți, dar eu știu să le văd chiar Înainte de a deveni vizibile, mă bate Venetia ușor pe umăr. Ce Îți recomand eu, Becky, e ca de acum Încolo să porți ciorapi medicinali. Ia un pachet din biroul ei și scoate o pereche de ciorapi albi, bătuți. Puneți-i. — Eu nu-mi pun așa ceva! mă trag Înapoi, Îngrozită. Nu pot nici măcar să-i ating, darămite să-i port. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ea, Luke Îi va lua automat partea. Îmi scot din geantă portofelul, telefonul, cheile și cîteva articole esențiale de machiaj. Le pun În borseta kaki și Îi Închid fermoarul. — Pa, scumpa mea, zise Luke și mă sărută. Te sun mai Încolo. — Pa. Pa, Venetia. Abia dacă o pot privi În ochi. Ies din cabinet și pornesc spre hol. La recepție, o fată blondă, cu o burtică abia vizibilă, zice cu Însuflețire: — Vai, ce Încîntată sînt că am reușit să mă Înscriu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nu chiar acum, Îmi Înalț bărbia, mîndră. Dar atunci cînd o să Închei următoarea ta mare afacere, o să fim. Și, Între timp... Mă uit În jur, la bucătăria fabuloasă, de designer. Nu stăm rău deloc. Insulă ne luăm un pic mai Încolo. Rămîn cîteva clipe pe gînduri. De fapt, cred că insulele nu mai sînt la modă. Și nici măcar nu-mi doream una. Luke mă fixează o clipă, apoi pufnește brusc În rîs. — Știi ceva, Becky Bloomwood? O să fii o mamă al
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
este comparabilă cu cea de la Medicină, de pe vremuri. Ultima medie de admitere este pe undeva pe la 9,50. În fiecare an școlar nu-mi pot reține uimirea că întâlnesc absolvenți de liceu, câțiva, este adevărat, complet agramați. De la un moment încolo, este dificil să înțeleagă de ce nu mai iau notele mari de pe vremea liceului. Dialogul devine anevoios și foarte obositor. Apoi, îi văd cum se apropie de valori îndoielnice, "pro-vidențiale", cu pietate. Îmi dau seama că nici nu este vina lor
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
teamă la un moment dat! Datorită acelor lecturi am rezistat în timpul crizei finale a regimului. Am rezistat nevrozei ce voia neapărat să mi se instaleze în creier... Acumularea de aberații punctuale din comunism mă reconforta, simțeam că, de la un punct încolo, nu va mai fi loc și sistemul se va gripa, apoi va exploda, imploda, se va destrăma... . Interesant mi se pare că Occidentul pare să fi fost luat prin surprindere de prăbușirea colosului cu picioare de lut. I-au mai
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
a trecut și tâmpenia asta prin cap? Sau, ca personajul lui Preda în fața girafei: așa ceva nu există! Și exista! Cum să nu mori de râs? Pe de altă parte, acumularea de aberații punctuale mă reconforta, simțeam că, de la un punct încolo, nu va mai fi loc și sistemul se va gripa, apoi va exploda, imploda, se va destrăma. Pe deasupra, faptul că exista Papa Paul al II-lea, că Solidaritatea, chiar și ilegală, se manifesta periodic, că începuse decrisparea lui Gorby, că
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mediocră? Nu știu, cred că sunt și alte cauze, la care ne-am mai referit în cartea noastră. Dar, dacă CTP are dreptate, chiar dacă numai parțial, de fapt e foarte grav, înseamnă că suntem meniți pentru multă vreme de acum încolo să avem o presă la fel de mediocră. Noroc de presiunea pe care o face netul! Dorin Popa: "Eu nu mă încred în ceea ce se învață la școlile de jurnalistică. Profesorii poate sunt oameni cultivați, dar cei mai mulți nu sunt sau nu au
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Că așa e la ei, limba de acasă e paternă, nu maternă! / 175 În Polonia, Universitatea a fost cu Solidaritatea, nu cu Securitatea, ca la noi / 181 Acumularea de aberații punctuale din comunism mă reconforta, simțeam că, de la un punct încolo, nu va mai fi loc și sistemul se va gripa, apoi va exploda, imploda, se va destrăma... . Interesant mi se pare că Occidentul pare să fi fost luat prin surprindere de prăbușirea colosului cu picioare de lut. I-au mai
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
sugerează lipsa de voință și de energie pentru a merge mai departe în viață. Să visezi că te-ai lovit la un deget de la picior sugerează că te simți neliniștit în ceea ce privește lucrurile pe care trebuie să le faci de acum încolo în viață. Să visezi că cineva îți sărută degetele de la picioare sugerează că încerci să te convingi că mergi mai departe în viață. În cartea naturii, visul, ca gest, poate fi analizat ca studiu al semnelor biologice de către medic, ca
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
conduc la apărarea independenței anglicanismului față de statul britanic, sub forma unor manifeste. Astfel, ia naștere Mișcarea de la Oxford, Newman fiind unul dintre principalii actori ai mișcării. Continuând cercetările, ajunge să se convertească la catolicism, pe care îl vede, de acum încolo, drept confesiunea cea mai fidelă rădăcinilor creștinismului în http://ro.wikipedia.org/wiki/John Henry Newman, consultat la data de 12.06.2012, ora 19.12. 68 John Emerich Edward Dalberg-Acton, primul Baron Acton (s-a născut la Napoli, la data de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1950 încoace au un aer distopic inconfundabil și deloc de neglijat, pentru că este un simptom semnificativ al înstrăinării afective. Lista autorilor de distopii e lungă. Ea începe încă din timpul Fluxului conștiinței, cu T.S. Eliot (The Waste Land). De la Huxley încolo putem vorbi de Desperado. Pe lângă Brave New World, Huxley a mai imaginat Ape and Essence. Urmează, printre alții, William Golding (Lord of the Flies), Anthony Burgess (A Clockwork Orange, Honey for the Bears), Doris Lessing (The Good Terrorist, The Fifth
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
le detestă: cronologie și intrigă amoroasă. Cei care evadează din convenție și realmente dau un sens nou literaturii și lecturii sunt Joyce și Eliot. Ei privesc literatura într-o dispoziție care nu e nouă, dar care devine predominantă de la ei încolo: ironia. Ironia se exercită cu predilecție asupra a ceea ce se înțelegea până la Fluxul conștiinței prin literatură. Joyce mimează Odiseea, iar Eliot scrie un poem care, pentru prima oară în istoria poeziei, citează versuri întregi, pe care le ia din zeci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
an cu Charles, și este acum romancier de succes. Timp de șase luni, Charles (altminteri șomer) a fost secretarul lui Harriet Scrope. Philip descoperă că primele romane de Harriet Scrope sunt plagiate după Harrison Bentley, ceea ce ea însăși recunoaște mai încolo, într-un monolog interior pe care doar lectorul îl află, personajele neavând acces la el. Toată cartea e plină de felurite falsuri. Hawksmoor pendula între bine și rău, intriga încheindu-se cu izbânda răului. Chatterton face ca autenticul să eșueze
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
multe lumi. Mici indicii (locuri, perosnaje ce apar repetat) readuc misterul, deși nu e nevoie să ne ostenim să ținem minte, întrucât totul e repetat și explicat la vremea cuvenită. Se insistă asupra temei muzicii. William Byrd, compozitor care mai încolo, în alt vis, chiar ține o prelegere despre muzică, declară: Dumnezeu e în esență muzician fiindcă instaurează armonia în univers. Detectivul extinde afirmația asupra noastră, a tuturor: Toți căutăm acea armonie, Timothy. Toți suntem detectivi în căutarea tiparului. Astfel de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
2302, 2304, 2310, 2350, 2998, 3399, 3506, 3640, 3705. Imaginea Pământului din 2030 (trecutul îndepărtat al romanului, din care nu pare să fi rămas nicio carte, niciun obiect) apare în textul intitulat Nouă teorie asupra pământului (toate traducerile de aici încolo sunt ale autoarei, nu ale ediției apărute la Polirom): Mă gândesc ades, în vremurile de azi, de comunicare instantanee și universală, cum privesc planeta noastră observatori de departe. Probabil că ea pare să clocotească într-o agitație continuă, cam ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai îndrăgostită de agora decât toți autorii contemporani intimitatea e nu atât sfântă cât nedeclarabilă, tabu. Literatura îi preia înțelesul, dar nu și culoarea, parfumul: Sigur că am jurnale, dar nu le va citi nimeni o lungă perioadă de aici încolo. Ce se va afla când vor fi citite? Mi-e greu să cred că se poate afla ceva nou, ceva ce nu e în cărți. De aceea mă și miră cei care sunt fascinați de viața unui autor. Oare nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]