8,189 matches
-
ci de a pune capăt în această zi. SFÂRȘIT 1. După ora a nouăsprezecea 2, așezându-mă să mănânc, șdarț și ceva știmpț mai încolo, ispititorul nu mă făcea să mă îndoiesc, ci voia să mi se pară că mă îndoiesc; i-am răspuns pe loc, netulburat câtuși de puțin, ca și cum aș fi fost înaintea unui lucru deja învins: „Treci la loc!”; o confirmare prin lacrimi și o încredințare desăvârșită despre tot ce am hotărât. Un sfert de oră mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
56. Miercuri ș21 maiț - Fără ele și cu multe grăiri. ÎNĂLȚAREA DOMNULUI 57 .a .l Joi ș22 maiț - Înainte de liturghie, în odaie și în capelă, multe lacrimi; în cea mai mare parte a liturghiei fără ele și cu multe grăiri, îndoindu-mă, totuși, ca nu cumva savoarea și suavitatea grăirii să vină de la spiritul cel rău pentru a opri vizita spirituală a lacrimilor; mergând puțin mai departe, mi s-a părut că mă desfăta mai mult tonul grăirilor decât sunetul 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îi este de folos să facă alegerea în modul cuvenit. 175. TREI TIMPURI PENTRU A FACE ÎN FIECARE DINTRE ELE O ALEGERE SĂNĂTOASĂ ȘI BUNĂ. Primul timp este atunci când Dumnezeu, Domnul nostru, mișcă și atrage voința așa încât, fără să se îndoiască, nici să se poată îndoi, un astfel de suflet evlavios urmează ceea ce îi este arătat; după cum au făcut sfinții Pavel și Matei, în urmarea lui Cristos, Domnul nostru. 176. Al doilea timp este atunci când se primește limpezime și cunoaștere îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
facă alegerea în modul cuvenit. 175. TREI TIMPURI PENTRU A FACE ÎN FIECARE DINTRE ELE O ALEGERE SĂNĂTOASĂ ȘI BUNĂ. Primul timp este atunci când Dumnezeu, Domnul nostru, mișcă și atrage voința așa încât, fără să se îndoiască, nici să se poată îndoi, un astfel de suflet evlavios urmează ceea ce îi este arătat; după cum au făcut sfinții Pavel și Matei, în urmarea lui Cristos, Domnul nostru. 176. Al doilea timp este atunci când se primește limpezime și cunoaștere îndeajuns, prin experiența consolărilor și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
valuri; Cristos a venit spre barcă mergând pe apă, iar ucenicii au crezut că este o nălucă. 3. Cristos le-a spus: („Eu sunt: nu vă temeți!”); sfântul Petru, la porunca Lui, a venit la El, mergând pe apă; acesta, îndoindu-se, a început să se scufunde; însă Cristos, Domnul nostru, l-a salvat și l-a mustrat pentru puțina lui credință; și apoi, urcând în barcă, a încetat vântul. 281. DESPRE CUM AU FOST TRIMIȘI APOSTOLII SĂ PREDICE, SCRIE SFÂNTUL
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sau am spus sau am făcut vreun alt lucru, îmi vine din afară un gând că am păcătuit; iar pe de altă parte, mi se pare că nu am păcătuit; simt totuși o tulburare, pentru că, pe de o parte, mă îndoiesc, pe de altă parte, nu mă îndoiesc; acesta este propriu-zis un scrupul și o ispită pe care mi le pune în cale dușmanul. 348. A treia notă. Primul scrupul din prima notă trebuie respins întru totul, pentru că este cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
alt lucru, îmi vine din afară un gând că am păcătuit; iar pe de altă parte, mi se pare că nu am păcătuit; simt totuși o tulburare, pentru că, pe de o parte, mă îndoiesc, pe de altă parte, nu mă îndoiesc; acesta este propriu-zis un scrupul și o ispită pe care mi le pune în cale dușmanul. 348. A treia notă. Primul scrupul din prima notă trebuie respins întru totul, pentru că este cu totul greșit; însă al doilea, din a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că nu i se potrivea deloc ceea ce făcuse. Luând în considerare trecutul și ambiția ei, nu se merita să facă acest compromis, dar când te obișnuiești cu un om începi să faci greșeli. Poate era normal ceea ce făcuse. Nu se îndoia de afecțiunea pe care i-o purta Leon. Poate că oricine ar fi fost în situația ei ar fi făcut la fel. La urma urmei făcuse un lucru firesc, un lucru omenesc care se petrecea între un bărbat și o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aflat de la Dan, mai fusese obținut de Marie Antoinette al Sofiei Coppola și de Elephant al lui Gus Van Sant, de pildă...). Eram euforici și ușor anxioși, gândindu-ne ce premiu urma să ia Cristi a doua zi (nu ne îndoiam nici o clipă că va lua ceva, dar ce ? Eu, cel puțin, nici nu îndrăzneam să mă gândesc la Palme d Or). Atunci au început să vină SMS-urile : filmul lui Cristian Nemescu, California Dreamin (nesfârșit), tocmai primise Marele Premiu al
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
zero este un kitsch perfect, atingând uneori acel grad de intensitate a prostiei care te face să jubilezi ! Nu am fost niciodată, trebuie să mărturisesc, impresionat de profesionalismul regizorului Nicolaescu, iar după acest Punctul zero am motive temeinice să mă-ndoiesc că a existat. Când îl auzi însă pe regizorul Iulian Mihu (autorul lui Felix și Otilia) spunând că filmul lui Nicolaescu este un film de artă, un film experimental, începi să-nțelegi : filmul lui S.N. e de artă pentru că și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Leon Negrescu (Ovidiu Niculescu) este presărată cu obișnuitele poante marca Nae C., dar cea mai mare e că nu prea-i pasă de nici un personaj... Actorii joacă gros, dar ni se spune că așa jucau ei atunci (dar mă cam îndoiesc că așa erau ei și-n afara scenei). Există un moment emoționant când Aristița, o fostă divă a teatrului (jucată empatic de Ioana Bulcă), ia în stăpânire cadrul și-și recită lunga tiradă în ploaie ; scena are acea grandilocvență și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
luați. Știm! răspund vreo trei. Ies din cercul muncitorilor și, ca de fiecare dată cînd trec pe aici, intru în magazia de filamente, cercetez din privire stivele frumos rînduite pe sortimente, prind la întîmplare un capăt de filament și-l îndoi de mai multe ori să văd dacă nu plesnește, apoi merg la masa din colț și controlez registrul cu parametrii de lucru. Semnez paginile scrise de la ultima mea trecere pe aici, după care iau caietul cu rapoartele de tură, le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privesc lung și-mi zic că nu-i deloc urîtă, dar de cînd o știu, de pe vremea studenției cînd venea la noi la bibliotecă, tot așa umblă. Lidia, îi spun, mai fă trei lucruri și-i rupi gîtul profesorului. Unu: îndoi fusta pînă la jumătatea genunchiului, o însăilezi cu un fir de ață și-o calci la presa pentru polietilenă. Doi: îți tai părul scurt, pînă deasupra umerilor, îl umezești, îl pui pe bigudiuri și-l usuci în cîteva minute la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
semeni cu o icoană. Fă așa cum ți-am spus și-ai să vezi cum îți stă... Iar cînd mergi, nu te grăbi ca popa cu ajunul; mergi încet, cu pasul rar și spatele drept. Aruncă fusta înainte din coapsă și îndoaie genunchiul maiestuos, ca o prințesă, că de-aia are omul articulații... Vorbești de parcă tu ai fi nu știu cum, zice Lidia. Eu sînt bărbat și mai am și un defect fizic. Și-apoi, la o adică, eu aleg, nu aștept să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lui Vlad. N-am avut decît cuvinte de laudă. Deși, ca om, nu-l pot suferi, mai ales de cînd și-a pornit instalația și-o face pe păunul. Ce-i fi vrînd, mă, să umble cu pantalonii peticiți și îndoit de la jumătate?! sare cu gura Luchian. Îi băiat tînăr, îi place să umble îmbrăcat bine și să meargă drept, cu fruntea sus. "Fruntea sus", după ce-a băgat-o pe aia la închisoare, mormăie Lupu. Scuză-mă! sare Luchian. Unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
buze umede și moi. Le simt cum se deschid încet, apoi încearcă să se închidă, să-mi cuprindă gura, încremenind în clipa atingerii. Rămîne așa, nemișcată, minute în șir, cu trupul într-o nemișcare totală, după care, parcă reînviind, își îndoaie încet picioarele, lipindu-și-le de-ale mele, strîngîndu-mă între genunchi. Palmele ei se plimbă de-a lungul brațelor mele, se opresc la umeri o clipă, apoi se adună la ceafă, cu palmele desfăcute, răsfirîndu-și degetele în părul meu, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a doua oară voi riposta. Puțin îmi pasă dacă mă vei da afară! Îți promit că nici nu voi umbla să bat pe la uși, să fiu reprimit! Cel mult, la plecare, voi veni să-mi iau rămas bun. Și, mă-ndoiesc de pe acum că, atunci cînd nu vom mai fi șef și subaltern, vei ști să fii bărbat, înfruntîndu-mă... Poate că nici n-o să-ți pese, ori poate că vei spune secretarei să nu mă primească. Sau, de ce nu?!, vei fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
calculele? Uite-le, îi spun, întinzîndu-i coala de hîrtie. Cum stăm, tovarășe Vlădeanu? mă întreabă prim-secretarul, apropiindu-se, urmat de ceilalți. Bine, tovarășe prim-secretar, zic eu. El zice că stă bine, mormăie Vlad cu privirea în coală. Vă îndoiți de ceva? îl întreabă prim-secretarul. De ceva anume, nu. Dar, ca orice operație făcută prima oară... încearcă Vlad să-și explice neîncrederea. I-am spus și tovarășului director general că e bine să se lucreze în paralel la repararea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
țap ispășitor... Eu am soție, mă împac de minune cu ea..." A fost întrebată și madam Chirilă. "Nu cred că soțul meu... Ne împăcăm de minune, sîntem o familie exemplu, soțul meu nu mi-a dat niciodată prilejul să mă îndoiesc de fidelitatea lui." Dumnezeule! exclamă Vlad, lovind cu pumnii în pupitru. Auzi: se împăcau de minune... Cum să nu se răstoarne totul pe mine?! Ce puteam face eu?! Trebuia să reacționez într-un fel: mi-am construit o poză, în spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cursa. Îmi place să mai dorm cîte o noapte în patul copilăriei, să stau de vorbă cu tata, să ne amintim de vremuri ireversibile... Du-te, Ioane, du-te, îi spun, privindu-l fix, ți se răcește mîncarea, deși mă îndoiesc că pentru asta a coborît soția ta... În locul meu ce-ai face? Sper să nu ajung în locul tău. Ies din bloc, lăsîndu-1 pe Ion locului, nehotărît, frămîntat de gînduri, sub privirea calmă a soției sale, în capul căreia se pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce drăguță ai fost cu mine. Monica, știi cum se spune la noi în Oltenia, când ai o durere mare, mare: „Mă dor rărunchii“. Mă dor rărunchii, Monica! Seara Hotărât, s’a schimbat vremea: posomorât, frig tare și vânt ce îndoaie crengile până jos. Ții minte oțetarii cu foi ca de salcâm, dar mari. S’au ruginit, bat în roșu de apus de soare și se frâng de mijloc. După masă, am fost la D-na Roșculeț, pe tite dame vulgaire
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ni se pun note. (Nu mi-au dat pentru săptămâna asta 14 cărți de citit și de știut să răspund la seminar, în fața a 200 de persoane?) Cu cât avansez în studiul politic, cu atât sunt mai aiurită, mai zăpăcită, îndoindu mă de inteligența mea, de capacitatea mea de înțelegere. Ieri m-am ascuns în spatele unei doamne, de frică să nu mă asculte. [...] 58/1948 13 iunie [1948], duminică, ora 7 seara Draga mea, ce grea duminică. Sculată la 6 dimineața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mea, mi-e gândul mereu la tine și la ultimul și cel mai greu sacrificiu spre care mergem pentru un timp nedeterminat: despărțirea și ruperea ta definitivă de pământul românesc, de mine. Îți mărturisesc că, deși mă vreau bravă, mă îndoi și mă plec în fața grozăviei consimțite, dorite de mine. Niciodată să nu ai nicio remușcare că nu ai venit, orice s’ar întâmpla. Tu trebuie să-ți împlinești viața; eu sunt acum un oribil ciot inutil. Dar te-am avut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui, l-a vindecat” (Luca 22, 51) <endnote id="(vezi nota 483)"/ >. Amuțirea necredinciosului este o altă sancțiune divină. Să ne aducem aminte că arhanghelul Gabriel i-a luat graiul lui Zaharia (tatăl lui Ioan Botezătorul) pentru că acesta s-a Îndoit de vorbele lui : „Vei fi mut [...], pentru că n-ai crezut În cuvintele mele” (Luca 1, 20). Graiul i-a revenit lui Zaharia doar atunci când a admis Înfăptuirea miracolului nașterii lui Ioan. Și În alte situații „evreul imaginar” orbește, amuțește sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Arnold Schwefelberg, Amintirile unui intelectual evreu din Romania, ediție, prefață și note de Leon Volovici, Editura Hasefer, București, 1999. 538. O idee similară apare În apelul (semnat de B.J. Popper) adresat bucureștenilor pentru sprijinirea Revoluției din 1848 : „[Români,] nu vă Îndoiți de o nație [cea evreiască] al cărei caracter s-a Întărit prin starea de umilință În care a gemut atâtea secole” (536, p. 506). 539. Marie-France Rouart, Le Mythe du Juif Errant dans l’Europe du XIX e siècle, José
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]