7,678 matches
-
Sinodul de la 7 octombrie 1698, la care, la început au fost invitați numai protopopii, apoi, având în vedere importanța hotărârilor ce trebuiau luate, Sinodul a fost întregit cu preoții și cu câte 2 sau 3 fruntași din fiecare parohie. O însemnare păstrată la cronicarul Nilles arată că 2270 de preoți au semnat hotărârile sinodului, preoții parohi făcând pe rând, mărturisirea credinței. Întregirea sinodului a fost făcută pentru a nu putea fi acuzați episcopul și protopopii că au făcut unirea singuri... Aceasta
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
gradul de locotenent de marină. Bolnav de tuberculoză, și agravândui-se boala, își ia un concediu mai lung și este trimis de familie pentru tratament la sanatoriile de la Bad Wörishofen (Germania), Abbazia (Croația) și Merano (Italia). Se pare că acum scrie însemnările autobiografice „Cartea vieții mele”. Tot acum își definitivează acuarelele, pe baza schițelor de călătorie, sperând din tot sufletul să devină pictor. În aprilie 1896, simțindu-se tot mai slăbit, se întoarce din străinătate acasă. În drum spre Lugoj, poposește câteva
Victor Vlad Delamarina () [Corola-website/Science/302820_a_304149]
-
pe front împotriva otomanilor. Neveridicitatea anumitor scene — mai ales a celor în care nu a avut controlul acțiunii — l-au nemulțumit profund pe Demetriade, care îi scria lui Nottara: "„...decât să am o necuviință, mai bine tac...”" Demetriade a creat însemnări de lucru, ce conțineau și necesitățile filmării, pentru fiecare zi, din care s-au păstrat câteva. Astfel s-a putut reconstitui un calendar parțial al filmărilor: 8 aprilie — „Valea Plângerii”, 12 aprilie — un episod de bătălie, 13 aprilie — o scenă
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Schițe de distribuție fuseseră alcătuite încă de la începutul scrierii scenariului, de către Petre Liciu, acesta notând: "„Peneș: T. Bulandra; Catrina: T. Barbu; moșul: I. Petrescu...”". Demetriade a realizat și el câteva variante, în cele din urmă ajungând la cea finală. Datorită însemnărilor lui, s-au putut identifica anumiți actori ce inițial nu au fost recunoscuți, sub măștile atât de veridice create de Pepi Machauer. Astfel, M. Vîrgolici a fost interpretul lui Ion C. Brătianu, C. Nedelcovici a fost gen. Manu, M. Țancovici-Cosmin
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Machauer. Astfel, M. Vîrgolici a fost interpretul lui Ion C. Brătianu, C. Nedelcovici a fost gen. Manu, M. Țancovici-Cosmin — col. Berindei, Gh. Melișeanu — col. Anghelescu, N. Bulandra — col. Cerchez, I. Merișescu — gen. Davilla. Alte distribuiri, care nu apar nici în însemnările lui Demetriade, rămân o enigmă (d. ex. col. Candiano-Popescu). Rolul domnitorului Carol I a fost luat de chiar Aristide Demetriade, iar doamna Elisabeta a fost jucată de către soția acestuia, Constanța. Constantin Nottara a primit rolul lui Osman Pașa. Pepi Machauer
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
așază în acea mănăstire"". Câțiva ani mai târziu, patriarhul Antiohiei, Macarios al III-lea Zaim, a asistat la liturghia din biserica mănăstirii în calitate de oaspete al domnitorului Vasile Lupu (1634-1653). Această vizită a fost prezentată de arhidiaconul Paul de Alep în însemnările sale, acesta lăudând slujba religioasă. În anul 1735, a fost construit zidul de incintă care înconjoară actualmente Mănăstirea Galata de către egumenul Nectarie, cu banii obținuți din vânzarea unei jumătăți din satul Turbătești (din Ținutul Cârligătura) și cu ajutorul material al domnitorului
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
lăcaș se organizau mari serbări, atât în încăperile interioare cât și în curtea mănăstirii, invitați fiind toți credincioșii, cărora la plecare li se împărțeau atunci (dar și cu alte prilejuri), substanțiale ajutoare în hrană și în obiecte. Astfel, dintr-o însemnare personală a egumenului Narcis Crețulescu, intitulată „Spre știința mea”, aflăm că în anul 1877, în plin război, la hram, săracii din zonă primiseră de la acesta câte "14 lei drept ajutor, între ei fiind și zugravul Glichi, ce au zugrăvit biserica
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
ei, ca Paul de Alep, în 1654, considerau vechea așezare a lui Neagoe drept „una din minunile lumii”. Aceleași cuvinte de înaltă prețuire le notează, în 1794, și englezul Robert Ainslie și - mai târziu - pictorii Bouquet și Lancelot, ale căror însemnări de călătorii și stampe au făcut să circule și în afara granițelor țării faima mănăstirii lui Neagoe Basarab. După unele refaceri parțiale și întregiri în timp ale ansamblului sau, vătămată și de un puternic incendiu, Biserica Episcopală Curtea de Argeș a fost refăcută
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
detașat ca lector în S.U.A., unde a ținut cursuri de istoria și cultura României și de literatură comparată la universitățile din Seattle, Portland și Los Angeles, iar între 1971 și 1974 a fost numit director al Bibliotecii Române din New York. Însemnările din acești ani americani, conținând meditații asupra culturii și societății americane contemporane, vor fi reunite în volumul „Marile canioane” (1977). A prezentat sute de vernisaje ale unor artiști plastici contemporani din România și a semnat mai multe monografii ale acestora
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]
-
mari părți: prima parte, cu un număr de 192 de poezii, cuprinde sumarul unui volum ce a fost proiectat de autor. Tocmai de aceea, volumul de față respect însemnele poetului cu strictețe, împărțind materialul pe cicluri, având următoarea succesiune, conform însemnărilor făcute de însuși Radu Stanca în manuscrisul său: Ars Doloris, Baladele Regelui, Fumul ruinilor, Argonaut cosmic, Cina cea de dragoste. Poezia “Doti” este așezată în fruntea ciclurilor, conform însemnării autorului. Cea de a doua parte intitulată “Addenda” cuprinde 88 de
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
poetului cu strictețe, împărțind materialul pe cicluri, având următoarea succesiune, conform însemnărilor făcute de însuși Radu Stanca în manuscrisul său: Ars Doloris, Baladele Regelui, Fumul ruinilor, Argonaut cosmic, Cina cea de dragoste. Poezia “Doti” este așezată în fruntea ciclurilor, conform însemnării autorului. Cea de a doua parte intitulată “Addenda” cuprinde 88 de poezii. Această parte este la rândul ei împărțită în două secțiuni: poezii publicate în periodice, neincluse în proiectul în stadiu de manuscris al lui Radu Stanca și o secțiune
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
nici o funcție de conducere în partid și a devenit director la "Cartea Românească", numită "Întreprinderea poligrafică "13 Decembrie 1918"", după venirea la putere a comuniștilor. A fost director al întreprinderii între 1953-1972. A decedat la 31 decembrie 1976, la București. Există însemnări potrivit cărora , în perioada în care era ministru a fost implicat indirect în cel mai mare jaf al României. În 1945, acesta și-a adus doi prieteni, Voinescu și Cairo, pe care i-a înscris în Partidul Comunist. Cei doi
Teohari Georgescu () [Corola-website/Science/304561_a_305890]
-
de scrisoare din aceeași perioadă. Odată, când Ștefan Micle a trebuit să plece din Iași, Veronica i-a dăruit lui Eminescu o oră de intimitate și l-a lăsat să o strângă în brațe. Această întâmplare este confirmată și de însemnarea de pe fila 82 verso a textului poporan religios "Amartolon sotiria" ce-i aparținea lui Eminescu: „Ziua de 4/16 Fevr. 1876 a fost cea mai fericită a vieții mele. Eu am ținut pe Veronica în brațe, strângând-o la piept
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
scrisorilor trimise lui Caragiale, îi cere sfatul și îi povestește amănunte de fiecare dată când are de-a face cu Caragiale. Eminescu reacționează cu o violență extremă. După cum relatează el însuși în scrisoarea din 28 decembrie și după cum confirmă și însemnările lui Maiorescu, Eminescu l-a bruscat pe Caragiale când s-au întâlnit cu ocazia Crăciunului la Maiorescu acasă. În cele din urmă Eminescu consideră că nu Veronica este vinovată în povestea cu Caragiale, ci totul nu este decât o consecință
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
Florence Nightingale avea, încă din copilărie, probleme emoționale, explicabile poate doar dacă ne gândim că tatăl său era o persoană retrasă, în timp ce mama sa era entuziastă și jovială. Dorința de a-și ajuta semenii a apărut din adolescență, confirmarea fiind însemnările ei din jurnalele acelei vremi. Cu timpul, sentimentele sale au devenit și mai puternice. Se simțea limitată și inutilă și își căuta ocupații care să ofere un sens vieții. Aceste dorințe puternice contraveneau planurilor mamei sale, care ar fi dorit
Florence Nightingale () [Corola-website/Science/303822_a_305151]
-
Se simțea limitată și inutilă și își căuta ocupații care să ofere un sens vieții. Aceste dorințe puternice contraveneau planurilor mamei sale, care ar fi dorit s-o mărite. Anul 1837 a fost decisiv în viața ei. Așa cum reiese din însemnările sale din 17 februarie, Florence a avut o revelație: "Dumnezeu mi-a vorbit și m-a chemat în slujba Lui". Afirmația a dat naștere unor controverse, dar Florence nu a fost o persoană care să sufere din punct de vedere
Florence Nightingale () [Corola-website/Science/303822_a_305151]
-
Codrului, Simion Balint de la Roșia Abrudului, Adam Balint, Nicolae Solomon, Petru Dobra, Nicolae Golescu, Dimitrie Bolintineanu, Niță Magheru, eroii răscoalei moților de la 1848, revoluționari valahi, 17 peisaje și alte desene, 10 portrete ale revoluționarilor sârbi din Semlin precum și copii și însemnări de mare valoare artistică și istorică. Conform informațiilor pe care biograful Marin Nicolau le-a făcut, reiese faptul că Mapa lui Iscovescu, în anul 1901 - 1902 când Biblioteca Centrală le-a cedat Academiei, conținea un număr de 328 de lucrări
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Marin Nicolae a considerat că artistul a portretizat pe tânărul Theodor Mateescu, în timp ce Dan Grigorescu precum și alte surse online au menționat că portretul ar aparține lui Petre Mateescu. Daca în cazul lui Nicolau se poate găsi o explicație prin citirea însemnării de pe desen unde apare grupul de litere Th înaintea cuvîntului Mateescu, celelalte surse nu au precizat vreo motivație pentru atribuirea acestui portret și nici acel grup de litere nu pare a fi Pe și nu Th. Singura explicație ar putea
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
definea tot ceea ce era dur. Arabii îi spuneau "al-mas", adică "cel mai dur", de unde vine și denumirea slavă de "almaz" (diamant). 800 î.Hr. - descoperirea primelor diamante. 320-296 î.Hr. - Cea mai veche mărturie scrisă asupra diamantului ce face parte dintr-o însemnare budistă, numită" Anguttara Nikaya"( un fel de cod al impozitelor asupra pietrelor prețioase). Cam tot în această perioadă diamantul este cunoscut și de greci, de la care ne-a rămas o statuetă de bronz care are, încrustate, în chip de ochi
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
modernă este de neconceput constituirea unei comunități de locuire fără constituirea concomitentă a unei comunități religioase. O primă mențiune despre numele primilor preoți cunoscuți în Leșu este făcută pe vremea preotului Anton Mălai, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, într-o însemnare publicată de Ștefan Buzilă, care afirmă că a primit-o în 1912 de la preotul Dănilă din Rodna, nepot al preotului Dănilă Mălai din Leșu (1805-1840), însemnarea fiind copiată de preotul rodnean de pe o carte veche, pe care a primit-o
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
este făcută pe vremea preotului Anton Mălai, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, într-o însemnare publicată de Ștefan Buzilă, care afirmă că a primit-o în 1912 de la preotul Dănilă din Rodna, nepot al preotului Dănilă Mălai din Leșu (1805-1840), însemnarea fiind copiată de preotul rodnean de pe o carte veche, pe care a primit-o de la fătul bisericii din Leșu, Ioan Pop. Din această însemnare aflăm că primul preot al leșenilor a fost Sava, adus din “Țara Leșească”, la zece ani
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
-o în 1912 de la preotul Dănilă din Rodna, nepot al preotului Dănilă Mălai din Leșu (1805-1840), însemnarea fiind copiată de preotul rodnean de pe o carte veche, pe care a primit-o de la fătul bisericii din Leșu, Ioan Pop. Din această însemnare aflăm că primul preot al leșenilor a fost Sava, adus din “Țara Leșească”, la zece ani după ce în 1620 cinci familii venite tot din țara leșească au întemeiat satul. Cel care a făcut însemnarea specifică de asemenea, că preotul Sava
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
din Leșu, Ioan Pop. Din această însemnare aflăm că primul preot al leșenilor a fost Sava, adus din “Țara Leșească”, la zece ani după ce în 1620 cinci familii venite tot din țara leșească au întemeiat satul. Cel care a făcut însemnarea specifică de asemenea, că preotul Sava a adus cu sine cărți rusești, a slujit în limba rusească, iar cărțile în cauză mai existau la ora respectivă în patrimoniul bisericii din Leșu. Anton Coșbuc își exprima îndoielile față de veridicitatea acestei legende
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
slujit în limba rusească, iar cărțile în cauză mai existau la ora respectivă în patrimoniul bisericii din Leșu. Anton Coșbuc își exprima îndoielile față de veridicitatea acestei legende, care era atestată le bătrânii satului, dar a cărei origine este pusă pe seama însemnărilor din timpul popii Anton Mălai. Atribuirea unei origini leșești preotului Sava, este pusă de Anton Coșbuc pe seama ignoranței autorului respectivei însemnări, care nu ar fi cunoscut realitățile bisericești din vechime, când limba slavonă era limba oficială a cancelariilor domnești și
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
exprima îndoielile față de veridicitatea acestei legende, care era atestată le bătrânii satului, dar a cărei origine este pusă pe seama însemnărilor din timpul popii Anton Mălai. Atribuirea unei origini leșești preotului Sava, este pusă de Anton Coșbuc pe seama ignoranței autorului respectivei însemnări, care nu ar fi cunoscut realitățile bisericești din vechime, când limba slavonă era limba oficială a cancelariilor domnești și implicit limba cultului, iar mai apoi și textele românești vor fi scrise cu caractere slavone. Cărțile, pe care cel ce a
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]