7,848 matches
-
seara în camera mea și auzeam sonorul televizorului din camera alăturată, unde se uitau ai mei. Auzeam loviturile pumnilor, scârțâitul de roți la curbe din timpul urmăririlor cu mașini, țăcănitul de mitraliere, exploziile, copitele cailor în galop - și toate acestea învârteau și mai mult cuțitul în rană. Cu cât filmul avea mai multe faze de acțiune („cafteli“, urmăriri, lupte, împușcături etc.), cu atât urma să fie mai comentat a doua zi, la școală, de colegii mei. (Căci asta diferenția un film
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rezultatele și nu le putea da. „În mai puțin de nu știu câte minute, vă vom comu nica rezultatele“, ni se spunea din timp în timp. Ecranele celor două televiziuni au fost împărțite în trei și în dreptul fiecărei secțiuni cifrele procentelor se învârteau haotic. Aceeași grafică, același mod de-a crea suspansul. Și ce suspans! Cam ca la Reve lion, „la cumpăna dintre ani“. Ba mai mult, întocmai ca la respectiva cumpănă, Realitatea TV a dat și scurgerea ultimelor secunde. Când a venit
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lui Gigi Becali. Nu discutăm contractele noastre comerciale“, pentru ca apoi să revină cu un comunicat, în care afirma con trariul: „Gigi Becali nu a avut și nu are nici un fel de contract cu ProTV.“ (Să înțelegem din asta că banii învârtiți în această afacere au fost negri?) Instituțiile care ar trebui să se sesizeze în fața unei asemenea practici își pasează răspunderea de la una la alta. Potrivit ziarului Cotidianul, „Consiliul Național al Audiovizualului susține că nu poate interveni în chestiuni de deontologie
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ai face, în țara asta se pare că nu ai nici o șansă să te compromiți. Chiar dacăți sunt scoase la lumină matrapazlâcurile, chiar dacă ajung la public tot felul de dovezi ale mârșăviilor tale sau ale lumii joase în care te învârți, a doua zi poți apărea la televizor ca o floare, iar cei din jur pot să te crediteze ca autoritate morală și lider de conștiințe. Să ne uităm, de exemplu, la un Bogdan Chirieac. Un om bă gat în tot
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a mare, a primăvară și a singurătate Îmi spune că soluțiile simple sînt și cele mai curajoase. Pentru adevăruri banale astăzi, au fost oameni arși pe rug sau Întemnițați. Acum nu mai e nici un eroism să susții că pămîntul se Învîrtește și totuși, poate, tocmai adevărurile banale e nevoie să ni le repetăm. Ca, de pildă, acela că orice referință la curaj În afara memoriei e o vorbă goală. E mult Înainte, de răsăritul soarelui, totul e Încă tulbure și suflă un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dat oamenilor; pentru că voi nu-l meritați! La flacăra lui oamenii vor spera, În schimb buzele voastre surîd la fel pe Întuneric ori În lumină...) Mă gîndesc că Galilei n-a avut curajul să strige judecătorilor săi că pămîntul se Învîrtește, deși era convins de acest adevăr. Nu spun că savantul din Pisa trebuia mai bine să moară. Problema e cum Îl privim și ce urmări morale are admirația noastră, deoarece e mult mai simplu să murmuri În barbă eppur, si
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
doctor. Precis este gravidă. Era o doctoriță tânără și agreabilă la prima vedere. O întrebă șovăitor: - Mai aveți copii? - Nu, nu. Am unul dar nu l-am născut eu. - Ați vrea să mai aveți unul? - Nu. Nu știu ce să spun acum, învârtindu-se toate în capul ei, neștiind concret ce să răspundă. - Ei, să știți că sunteți însărcinată! - Da!? Sigur sunt!? Sau e vreo glumă? - Da. Aveți două luni jumătate. - Eu credeam că sunt bolnavă, nicidecum însărcinată. În acel moment simți că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
muri înainte de a împlini nouăsprezece ani.” Pe de altă parte visa că într-o zi roata norocului va fi de partea lui și se va întoarce victorios în țară, devenind un om important de afaceri. Apoi, cu o ciudățenie aparte, învârti o cheie în broasca ușii care se încuie cu zgomot. Se întâlni cu prietenii pe care-i cunoștea de mulți ani, pe unii dintre ei din copilărie, iar pe alții din școala în care învățase. Alin îi salută într-un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tăcerea care uneori era destul de stânjenitoare și răbdarea pe care o considera puterea supraviețuirii. Alin se ridică grațios de la masă și se îndreptă cu precizie către recepție unde discută ceva cu cel responsabil de asta. După câteva minute se auzi învârtindu-se o cheie în broasca unei uși care scârțâi ușor din balamale. Ea nu opuse nici o rezistență verbală sau vreun refuz la invitația lui. Înainte de a trece pragul ușii o apucă de după gât și o sărută cum nimeni nu o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
E un război psihologic, care dacă îl începi nu se mai termină. - Eu îmi doresc totdeauna să fiu eu însumi. Nu omul visurilor. Nu un ratat sau o epavă. - Îmi spui niște lucruri care mă uimesc! Dar de fapt ce învârtiți voi acolo, mai exact? - De toate, în afară de a practica hoția și de a omorî pe cineva. - Sună cam periculos, chiar îngrozitor. - La început, atunci când mă consideram un pion care încurca lucrurile, încercam să îmi folosesc forța necesară și inteligența necesară
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ceea ce ar trebui să fie cinematograful pur și simplu și publicul său. Problema este că noi, criticii, simțim nevoia să promovăm ceea ce ni se pare nou și inovator, în timp ce marele public ajunge la aceste filme ceva mai târziu... Totul se învârte, de fapt, în jurul noțiunii care pe mine mă irită, recunosc de entertainment : cinematograful trebuie să fie entertaining, zic americanii, adică să nu plictisească ! Acuma, cred că o să fii de acord cu mine că plictiseala asta e ceva foarte relativ și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în Europa ! Comisarul (un Moldovan cu barbă căruntă, adică Sergiu Nicolaescu) este chemat de patronul unui cazinou pentru o partidă (cu public și pariuri) de ruletă rusească. Cum norocul său este legendar, vă-nchipuiți suspansul. Mai ales că povestea se-nvârte între anii 40, 60 și 78 mai ceva ca butoiul unui pistol, de nu mai știi în cine va nimeri glonțul... Ce este cât de cât OK în filmul acesta KO încape într-adevăr într-un glonț, două : Ion Dichiseanu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
clar că nu se poate vorbi despre nici o normalitate în aceste condiții. Sistemul este bolnav în continuare, iar așa zisele reforme n-au fost decât niște paliative. Paliative aleatorii. De la Premiile Gopo la Festivalul de la Cannes Oare totul chiar se învârte în jurul cinemaului sau este doar o iluzie ? 26 martie. La Palatul Bragadiru, pentru prima ediție a Premiilor Gopo. îmi pun papionul cu gaică și un smoking pe care nu cred că l-am mai purtat decât o dată, la Anonimul, în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
continuă perfecționare, cu orizont halucinant, din care evadam numai prin artă și izbucneam spre înalturi doar prin iubire, ceea ce încearcă și personajul central al acestui roman, incurabil vânător de fluturi un vânător prea mic pentru niște fluturi care, mai întotdeauna, învârt morile de vânt ale vremurilor... Valentin Ciucă PARTEA ÎNTÎI Vreau să mă trezesc, știu că trebuie să mă trezesc, dar capul îmi rămîne pe pernă la fiecare încercare a mea de a-l ridica. Deșteptătorul a sunat de mult, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scoateți dimpreună cu unul din gaze, să vedem cu care. Aruncați gazul cu apa în atmosferă pînă intră separatorul în regim, apoi băgați uscătoarele și trimiteți gazul, uscat, în rezervor. E o propunere. Excelentă! strig eu. Cum merge pilotarea? Ne învîrtim în cerc. Știi ceva de montaj? E pe sfîrșite, aud vocea directorului general. Vin de-acolo. Se lucrează la ultimul tronson. Să vă trimit niște cafele? Nu-nu, mulțumim! zic eu. Să nu vină nimeni aici. Vlad pocnește scurt și puternic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai mult de 10 zile și scrisoarea de la Curtici încă n-a sosit. Aș vrea să am vești de la tine, mor de grijă; tu știi că n am reușit să concep această lungă despărțire; când mă gândesc la ea, se învârtește totul în jurul meu. Îmi lipsești tragic. O să rămân aici până la 1 octombrie dacă-mi ajung paralele și dacă nu sunt numită într-o comisie de bacalaureat, lucru care mi-ar conveni și ar astupa multe găuri. De două zile am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
știu că ai ajuns, dar drumul acesta, popasul silit la Viena, mă obsedează. Brodez, bănui, mă agit. Te văd cu bagajele la 12½ noaptea, pe peronul gării, fără bani, neștiind nemțește. Nu, nu vreau să mă gândesc: simt că mă învârtesc în jurul obsesiei și obsesia în jurul meu, ca un inextricabil ghem de îndoeli și tresăriri. Ca să mă luminez și să nu urlu, te văd, urcându-te triumfătoare, în trenul spre Paris. Cum n’ai înțeles că tăcând această parte, voi inventa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ți-aș scrie totul, tot ce pot să-ți scriu, firul viitorului nostru s-ar rupe - și nu vreau să se întâmple asta din vina mea. Mouette, sfătuiește-mă, spune-mi ce să fac. Sunt amețită de parcă m-aș fi învârtit în cerc nebunește și parcă, oprindu-mă, capul mi se-nvârtește în continuare singur, ca o giruetă. În Dickens, eroii pun totul pe seama vân tului de apus, eu aș fi fericită să pot spune același lucru. Vânt de apus, vânt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
viitorului nostru s-ar rupe - și nu vreau să se întâmple asta din vina mea. Mouette, sfătuiește-mă, spune-mi ce să fac. Sunt amețită de parcă m-aș fi învârtit în cerc nebunește și parcă, oprindu-mă, capul mi se-nvârtește în continuare singur, ca o giruetă. În Dickens, eroii pun totul pe seama vân tului de apus, eu aș fi fericită să pot spune același lucru. Vânt de apus, vânt de răsărit, capul mi se tot învârtește. Dar, de vreme ce pot vorbi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-mă, capul mi se-nvârtește în continuare singur, ca o giruetă. În Dickens, eroii pun totul pe seama vân tului de apus, eu aș fi fericită să pot spune același lucru. Vânt de apus, vânt de răsărit, capul mi se tot învârtește. Dar, de vreme ce pot vorbi despre capul ăsta al meu, în seamnă că-l am, îmi dau seama că îl am, că-l mai am încă. M. 31/1948 II Duminică, 25 ianuarie [1948] Jale, jale, jale, dar totul s-ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ți-ai mai recunoaște țara. Eu sunt în hârdău până în gât. Fii prudentă pe-acolo. Imposibil de scăpat din menghină. Muncesc ca un sclav și în fiecare seară cad amețită, ca un om care a fost brutalizat și s-a învârtit în cerc timp de un ceas. Dar e bine! Te sărut cu toată dragostea mea speriată și hăituită. Mama II Sâmbătă seara, 6 martie [1948] Dulcea mea Mie preaiubită, îți scriu la ore neregulate, când pot și cum pot, fiindcă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de ce? Ple casem de acasă împreună cu Rose, pe care o așteptam la colțul străzii cu piane, în fața bisericii; când s a întors: „Mi-au spus că nu au nimic pentru dumneavoastră, dar că ea e bine“. A început să se învârtească totul în jurul meu. [...] Când începeam o scrisoare-scrisoare, reluam întotdeauna ultima misivă, ca să răspund la lucruri-lucruri. Dar acum mă lovesc de lipsa asta de vești sincere ca de un alt zid de netrecut, în spatele căruia este necunoscutul. Măcar de ai fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de baștină“, „pierdut dreptul de a fi cetățean al țării ei“ - ploua asupra mea cu toate astea, mi se prelingeau între gulerul paltonului și gât, făcându-mi pielea de găină, cădeau ca un potop; eram năucă de parcă m-aș fi învârtit în jurul meu, de parcă aș fi avut căpiala oilor. La urmă, o pledoarie superbă a lui Sandu, într-adevăr de înaltă clasă, și amânare cu o săptămână, pe 7, a hotărârii. Rămâne de văzut (și asta se va hotărî) dacă aveam
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sar în sus când aud ușa de la intrare, cum se întâmpla când stătea Leși. Era o adevărată teroare. Rose, emoționată și speriată, îmi făcea semne cabalistice care însemnau: „Doamne, a venit!“ O întrebam: „Cu cineva?“ - „Cu siguranță, fiindcă se tot învârtește pe lângă glasvand; probabil are o gaură prin care se uită, căci aud parchetul scârțâindu-i sub pași, pe acolo.“ Cu răsuflarea tăiată, ascultam/pândeam ca niște condamnate plecarea lui, după care respiram, ca scăpate de la ospiciu. Vezi deci de cine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spune Robyn, cu un oftat fericit. Dacă mă întrebi, ăsta e momentul din timpul nunții la care țin cel mai mult. Primul dans. Mă uit la podeaua lustruită și am o viziune bruscă, în care Luke și cu mine ne învârtim în lumâna candelabrelor și toată lumea are ochii ațintiți asupra noastră. Șapte harpiști. Filarmonica din New York. Caviar... stridii... și cocktailuri... — Rebecca, draga mea, te simți bine? spune domnul Ferguson, zărindu-mi expresia. — Cred că e un picuț copleșită, spune Robyn râzând. E uluitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]