7,946 matches
-
fi cu greu urmărită la adulți, au fost elaborate alte tehnici precum tehnica "claxonatului". Observațiile cotidiene ne arată că șoferii se înfurie atunci când drumul le este blocat dintr-un motiv sau altul, chiar dacă blocajul nu durează foarte mult timp. Șoferii țipă și fac gesturi ce exprimă furia. Ba mai mult, ei încep să claxoneze. Într-un studiu realizat de Baron (1976 citat de Baron et al., 1994), un șofer are nevoi de 15 secunde pentru a demara atunci când culoarea semaforului trece
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Mașina procuraturii a înaintat prin mulțime și a ajuns pe mehedean, în fața casei lui Vasile Chițac. Mulțimea s-a așezat înaintea mașinii și din ea au coborât președintele Pliftor și procurorul Prisacaru ca să stea de vorbă cu oamenii. Toți răcneau, țipau, înjurau, blestemau. Marghioala Apreutesei s-a repezit și i-a luat geanta procurorului. A scos din geantă un pachet pe care l-a desfăcut în fața mulțimii și răcnind a spus:Ia, uitați-vă oameni buni, ce mănâncă hoții î pâine
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
la un moment dat replici, idei, manifestări comportamentale verbale, nonverbale și/sau paraverbale care reflectă tocmai dinamica influențelor exercitate în orice proces de relaționare și comunicare interumane. De exemplu, un copil preșcolar i se adresează mamei cu replica "Mama, ai țipat! Ești pedepsită, stai la colț!" (ca preluare/asumare a modelului doamnei educatoare, ca tip de comportament folosit de către aceasta în activitățile derulate cu copiii în grădiniță), un băiețel de 3 ani face împărțirea jeleurilor, după modelul bunicii: "Una pentru Matei
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
intrat în cameră, prima oară au venit șmecherii și plantoanele să mă vadă. M-au luat la întrebări și au încercat să mă înjosească (să îl supună perversiunilor sexuale n.n.). N-am vrut și au zis că mă bat. Am țipat, am ieșit la raport și i-am spus comandantului. M-a mutat la o altă cameră. Acolo alți doi țigani tîrgovișteni au încercat să mă spurce. Am refuzat, m-au bătut, mi-au luat hainele și m-au lăsat în
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mine. Brusc, se ridică în picioare. Se oprește, cu privirea în pământ. Apoi se uită la mine. Situația devine jenantă, mă pomenesc într-o poziție de inferioritate care nu mă ajută deloc în demersul meu. Mă ridic cu prudență, vertebrele țipă fără zgomot, fusta mi se mulează primejdios pe șolduri, țesătura rezistă. Acum suntem din nou pe poziții relativ egale, dar privirea ei continuă să mă sfideze. Trec zece secunde în care nu mai aud decât gălăgia celor două sute de voci
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Toate trei încep să urle ca din gură de șarpe. Nici nu observă când apare echipa de filmare. Toate trei mă privesc îngrozite în timp ce-mi dau jos dinții falși și le zâmbesc cald. Și toate trei continuă să țipe, cu lacrimi în ochi. Eu le liniștesc. Cu răbdare. Doar nu e prima oară că fac o farsă de-asta. Apare medicul echipei, le ia pulsul și-așa mai departe. Ies din mașină. Asistentul de regie mă bate pe umăr
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mai încolo. Era unu care sa crezut mare dăștept. Cică era critic de literar sau ceva așa. Sa trezit că urla de nebun că io sânt alfabet sau așa ceva că nam priceput. Avea un megafon din ăla cu baterie și țipa că cică io sînt un excroc care iam păcălit pă toți cu cartea asta și că io nici măcar nu știu să semnez numele. Și la călcat gloata în picioare. Săracu. Am auzit în megafonu ăla cum își dădea duhu. A
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
deja doarme și că nu-i cazul s-o sperie pe biata femeie la două noaptea. Și ea deja s-a ridicat și-ncepe să și strângă chestiile de prin dulapuri și să le bage-n saci de plastic. Și țipăm unul la altul în timp ce ea umple ca apucata la sacii ăia. Și eu îi zic să-i lase-n paștele mă-sii de saci și să se calmeze. Fiindcă eu încerc să mă calmez. Și după aia își scoate telefonul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
lasă artiștii să crape de foame, sărăcuții de ei. Mă gândesc să iau hanoracul și să mai arunc o privire și prin alte cotloane, dar doamna cu batic pare să fie abia la începutul unui lung monolog. Vorbește ca și cum ar țipa, așa că toți clienții ne privesc cu interes crescând. E exact genul de situație în care-mi doresc să devin invizibil. Îi explic încă o dată doamnei cu batic ce caut aici. Îi explic cu răbdare, în speranța că o să înțeleagă, că
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
îi subjugă. Îți spun că ar fi total imatur să-mi abandonez colegii chiar astăzi. Cum adică? Ai ridicat tonul, iar ochii tăi aruncă săgeți spre mine. Colegii tăi sunt mai importanți decât mine? Mă duc la bucătărie, iar tu țipi după mine. Dar vocea ta e și ea mică, la fel ca tine, așa că eu abia aud un bâzâit anemic. Mă întorc cu o cană cu apă, apoi îmi dau seama că nu te-ai putea sui pe marginea ei
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cu el și să ciocnim o cupă. A ajuns la ușă. Cu ochii la mine, pipăie lemnul și găsește clanța. O apasă și deschide ușa. Mă cheamă datoria. Iese din cavou, fără să-și ia ochii de la mine, gata să țipe dacă m-aș avânta spre el. Apoi închide ușa, cu infinită grijă. Îmi scot bricheta, îmi aprind țigara. Mă uit în tavan și văd un senzor de fum. Deschid fereastra și mă aplec peste pervaz. E o zi senină. Trag
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
un tip cu o pufoaică gri-petrol, destul de uzată. Merg la doi pași în urma lui. Zăpada a acoperit noroiul, așa că pașii noștri scârțâie intermitent. Omul vorbește la telefon. Probabil că persoana de la capătul firului e cam surdă, pentru că omul din pufoaică țipă. Sau cel puțin așa îl percep eu. Boss-Șerif, asta-i piesă de piesă. Tre să vezi ce poze are pă Feisbuc, te apucă damblaua, e gigea rău. Ridic mâna spre iPod și apăs butonul de pauză. Mariana, frate. Îmi place
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
n-am idee. E transpirată și gâfâie, are ceva probleme cu greutatea. Trântește poșeta pe un scaun și-și duce telefonul la ureche. Da, stai așa, măi, că acuma m-am urcat în transport. Vorbește tare. Foarte tare. De fapt, țipă. Poate că știe că mi-am lăsat iPodul acasă și vrea să-mi țină de urât. Poate nu. Fii atentă. M-am dus la aia la cabinet și m-a ținut o oră jumate în sala de așteptare. O oră
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Bărbatul iese și se așază lângă mine. E timpul să comunicăm. Să ne spunem chestii. Altfel o să creadă că sunt mut. Sau sociopat. O pauză. Îl întreb cum e viața în orașul ăsta. E bine. E bine. Vorbește ca și cum ar țipa. Sau așa mi se pare mie. Parcă ar vrea să-l audă toți vecinii. Aici ne e bine. Vedem toată ziua la televizor ce se-ntâmplă în România. E rău de tot la voi acolo. Rău de tot. Nu-i
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
avion, acum măcar o să locuiesc gratis timp de o săptămână într-o casă plină de șerpi și scorpioni. Fiecare se gândește la ce-are-n cap. Pauza se prelungește. Știi, m-am gândit la ceva. Mă uit la el, pentru că nu mai țipă. Se uită undeva, în gol. M-am gândit să vând toate astea și să mă-ntorc în țară. Să mi iau o căsuță undeva prin Maramureș și să rămân acolo, cu femeia mea. Poate că ar fi mai bine așa
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
devenea mai mare. Rămaseră suspendate dezolant în aer două lespezi uriașe de piatră, prea bine ancorate în pământ ca să fie doborâte și înghițite de balaurul negru ce șerpuia cu repeziciune la vale. Adunătura de oameni privea îngrozită, în timp ce o femeie țipa cu disperare, necontrolat. Tata își întoarse privirea uimită și resemnată, totodată, spre mine, fiindcă moșul cu barba lungă și toiagul în mână dispăruse, așa cum venise pe nesimțite. Moșul ăsta apare și dispare când nu trebuie, spuse cu ciudă tata. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
că m-am trezit prea devreme. În câteva secunde am întors capul spre ușă șezlongul se afla aproape de mine. L-am privit cu atenție și cu mult calm. Speteaza lui arcuită mă sfida, el însuși era sfidător. Am încercat să țip, dar coardele mele vocale înțepeniseră după o noapte de somn fără vise. Am încercat să-mi mișc un picior, el părea amorțit. Cu un efort aproape disperat am întins mâna spre scaun: cutremurul care a urmat a zguduit din temelie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
metaforic, unei recluziuni simbolice „Flăcăul nu înțelegea din toate decât o frică strecurată din pământ în el și începu să vorbească cu cânele și cu calul, adresându-le cuvinte fără noimă”. Gheorghiță din film, a cărui interpretare lasă de dorit, țipă, tremură ca un copil, speriat de pași iluzorii. Ritualul înmormântării (mai puțin de două pagini în roman)e cel din vremuri vechi: car cu boi împodobit cu cetină, preoți, buciumași, bocitoare, „suluri de pânză pentru datina podurilor”, pomeni și altele
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
balconul spre mare, iar marea era la 15 metri de vilă. Am avut deci un peisaj magnific la picioarele mele. Bineînțeles am avut parte și de toată gama sonoră specifică a valurilor care se spărgeau de țărm, precum și pescărușii care țipau zburând pe deasupra în căutare de pește. Plaja era plină de turiști de toate națiile, dintre care românii cred că reprezentau cel puțin 30%. Îmi aduc aminte cu o deosebită plăcere de un negru înalt, îmbrăcat cu un tricou verde, pantaloni
O călătorie în Grecia, anul 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
cealaltă.Așa le spune pe românește, de la Adam și Eva, așa le spunem și noi. După mulți ani, mătușa Anuța ne povestea că amândoi eram răi, iar dânsa săraca trebuia să ne alăpteze concomitent, altfel cel care era în așteptare țipa de răsuna mahalaua. Pe lângă aceasta, mătușa trebuia să ne lege mâinile de corp, pentru că ar fi fost posibil să ne scoatem ochii, să ne zgâriem iar ea nu era prea voinică încât să ne poată stăpâni. Cel mai mult ne
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Acestea au devenit mineriadele, așa au fost ele numite în istoria evenimentelor care se desfășurau în România noastră. Poporul român nu era obișnuit cu astfel de manifestări, dar pentru că era vorba de drepturile lor, ieșeau în stradă și demonstrau, strigau, țipau, distrugeau, îndemnați și conduși de opoziție. Apare șomajul, în urma închiderilor fabricilor, element de asemenea străin românului, dar impus de situație. Economia noastră a devenit incompetentă, nerentabilă, apare capitalul străin care acaparează industria și așa destul de precară, desființează principalele obiective importante
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
se opuneau cu înverșunare, în special bătrânii. Era un infern ca-n filmele de groază, nu știau nici cei puși să ia o hotărâre cum să facă pentru a rezolva cât mai bine problemele de care răspundeau.Femeile, în special, țipau și strigau după ajutoare, loveau militarii care erau nevoiți să-i transporte în spate pe unii dintre ei ,deși vedeau cum apele creșteau continuu văzând cu ochii. La Dej,unde se întâlneau cele două Someșuri,Mare(rece) și cel Mic
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nu veneau cu mâna goală. Nici băieții nu uitau să-i cumpere câte o atenție, când veneau acasă. Problema mai dificilă era că băieții aveau o singură cameră și aia destul de mică, cu un singur pat și ăla vechi, care țipa când te așezai pe el, dar alte posibilități nu erau. Acum când povesteau, râdeau și ei prin ce situații bizare au trecut.Dar Dumnezeu ne-a ajutat să ne putem realiza dorințele și să ne putem potoli focul ce se
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
la dorința ei, să-i țin companie. Cum Dumnezeu să stai numai de vorbă și să nu răspunzi unei astfel de chemări când fierbea sângele în amândoi, că și dânsa era atrasă de chemarea sângelui înfierbântat și revolta neuronilor,care țipau și ei de dor. Cine mai ținea cont de convențiile abstracte luate înainte, nici măcar acte scrise nu făcusem. Cum să stai să privești pe cineva în fața ta,careți provoacă înfierbântarea sângelui să simți că-ți pocnesc urechile dorind-o și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
deoarece actorul-personaj adresează spectatorului - aflat „clandestin” în acest schimb verbal - ceea ce este destinat celuilalt personaj. Dialogul capătă sens și în funcție de condițiile de enunțare, specificate de didascalii, astfel încât intervenția sau replica personajului capătă conotații prin raportare la context (replica „Vreau să țip”, de exemplu, poate sugera, sau poate fi generată de fericire, durere, disperare, spaimă etc.). „Școala de la Oxford” (Austin, Searle, Ducrot) accentuează pe aspectul pragmatic al dialogului, pornind de la teoria cuvântului-act: „A vorbi este a face. Logosul dobândește funcțiile praxisului și
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]